Omul-Paianjen: O noua zi
Omul-Paianjen: O noua zi este cel mai nou film din Universul Marvel. Ca sa spun din start concluzia, acest nou film are cateva caracteristici principale: este mult mai matur ca precedentele, dar asta inseamna mult prea serios (glumele care alta data veneau in rafala vin acum cu pipeta); este excesiv de lung, parand ca se termina de cel putin 3 ori (este o modalitate „ieftina” de a genera suspans, este un suspans artificial, ceva fake); are niste efecte 3D excelente (cel mai bun live action 3D vazut in ultima vreme); are o poveste slabuta, subtire (lucru care nu ma mira nicicum); are parte de niste interpretari excelente, mult peste ce ma asteptam.
Povestea, pe scurt, este urmatoarea: dupa evenimentele din precedentul film, Omul-Paianjen: Niciun drum spre casa, Peter Parker ramane singur. Matusa lui murise, prietenii lui MJ si NED intrasera la MIT, asa ca aproape toata lumea il uitase. El isi vede in continuare de treaba lui de Spider-Man (prindea raufacatorii din New York), insa pe plan personal trece prin multe transformari fizice si psihice. Nu va spun mai multe, va invit doar sa descoperiti transformarile pe care el cu greu le poate controla.
Este exact ce am zis mai sus, la inceput: acest Omul-Paianjen: O noua zi se ia prea mult in serios. Banuiesc ca psihologii au de lucru, pot face analize complexe legate de aceasta transformare a personajului. Eu nu pot vedea lucrurile astfel, pentru mine Peter Parker nu este un om real, ci este un personaj fictiv, asa ca orice discutie psihologica legata de el pe mine ma lasa rece. De la un punct incolo chiar ma face sa rad. Continue reading Omul-Paianjen: O noua zi