Stiam ca vreau sa merg la un cinema oldies, ca nu mai vreau sa vad in continuare filme americane standard asa ca am intrat la cinemateca Union, care era in drumul meu, si am cumparat bilete la filmul ce urma sa inceapa in cateva minute – Dineu cu vecinii de sus. Ce a urmat dupa a fost o portie sanatoasa de ras, care a compensat tot „luxul” din cinema-urile cu pretentii (floricele, suc, scaun mai comod, sunet dat uneori si la maxim).Continue reading Oana despre Dineu cu vecinii de sus (Sentimental) (The people upstairs)
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Lectii de persana este, in ciuda titlului, un (nou) film despre Holocaust. Un tanar evreu pretinde ca este persan, drept urmare comandantul il ia sub aripa sa, punandu-l sa-l invete limba persana. Din pacate, evreul nu stie aceasta limba, drept urmare este nevoit sa improvizeze, sa inventeze o limba, sa inventeze niste cuvinte care nu inseamna, de fapt, nimic. Partea dificila era, insa, alta: el trebuia sa si memoreze cuvintele respective, sa nu faca greseala sa uite un cuvant. Ori sa-l repete, sa spuna ca acela inseamna altceva.
Lectii de persana este un film despre curaj, despre perseverenta, despre nebunie, despre disperare, despre ce este dispus un om sa faca pentru a-si salva pielea. Nu va zic ce artificii a folosit omul pentru a-l invata pe neamt persana, nu va zic nici la ce-i trebuia acestuia din urma persana, insa pot sa va spun, sa va dezvalui, ca filmul are happy-end. Ma rog, cat happy-end poate avea un film despre Holocaust, film pe parcursul caruia mor oricum cateva mii de oameni, fie sub ochii nostri, fie vorbindu-se despre acele masacre.
Pentru filmul Lectii de persana a lucrat un profesor de lingvistica, un om care a creat la propriu, de la zero, o limba noua. Ma rog, filmul este bazat pe fapte reale, asa ca nu stiu exact ce a facut efectiv acel om in lagar. Cert este ca pe baza acestei minciuni a reusit sa supravietuiasca.Continue reading Lectii de persana – Central European Film Festival Timisoara 2021 & TIFF 2021
Incep acest articol despre filmul romanesc Dupa 40 de zile in mod atipic, dorind a sublinia un lucru care mie mi se pare fundamental: daca de obicei traducerea titlului este deficitara, uneori absurda (pentru ca in multe cazuri titlul este efectiv intraductibil), de aceasta data traducerea, titlul englezesc, international, este mult mai bun si mai sugestiv. Este exact ce a vrut sa spuna autorul cu titlul romanesc, fara ca multi cinefili sa se prinda (in mod cert dupa ce vezi filmul iti dai seama, insa daca vezi doar acest titlu, fara sa citesti altceva despre film, sansele sa te prinzi despre ce-i vorba sunt minime).
Dupa 40 de zile ne arata viata a doi prieteni de-o viata, ce au o gandire diametral opusa: Emil este analiticul, lucidul, calculatul, cel care refuza explicatiile mistice si care, din aceasta cauza, reuseste sa incalce cam toate regulile nescrise din sat, in timp ce Titi este misticul. Sotia lui Emil, Smaranda, tocmai a murit si i s-a facut parastasul de 40 de zile.
Pentru cine nu stie, in credinta populara romaneasca parastasul acesta, de 40 de zile, este cel mai important. Se spune ca intre moartea persoanei si parastasul de 40 de zile sufletul decedatului bantuie, nu-si gaseste locul. Parastasul acesta ii stabileste locul in lumea de dincolo. Sufletele care bantuie, fantomele, sunt cele carora nu li s-a facut ori nu li s-a facut corect acest parastas.Continue reading Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) – TIFF 2021
Noaptea regilor a fost un film special la TIFF 2021: pe langa faptul ca a fost proiectat imediat dupa gala de premiere, in penultima zi a festivalului, pe 31 iulie 2021, in Piata Unirii, el a mai iesit in evidenta prin ceva: a avut nu mai putin de 4 proiectii. Eu l-am vazut pe 1 august 2021 (spun datele pentru cei care citesc acest articol la o data mult ulterioara), la ora 18, la Cinema Florin Piersic. Pentru ca i se dusese vestea ca e un film excelent, chiar este, a avut sala plina chiar si la proiectia numarul 4.
Personajul principal al povestii este inchisoarea La Maca, din mijlocul padurilor Coastei de Fildes. Aici inchisoarea avea reguli proprii, doua dintre ele iesind clar in evidenta: alegerea liderului inchisorii (si modul in care se face trecerea, in care se face predarea puterii) si postul de povestitor (povestas). Pentru cel de-al doilea post este ales un tanar ajuns de curand in aceasta inchisoare. Povestasul era ales de liderul inchisorii sa spuna o poveste noaptea urmatoare. Dupa ce termina povestea il astepta o soarta cruda. Singura lui sansa era sa traga de timp, sa aiba o poveste cat mai lunga si interesanta. Si credibila.
Partea si mai interesanta este data de ritualuri. Vorbim despre o tara din Africa, drept urmare regulile, fie ele si nescrise, sunt insotite de traditii si ritualuri care in acea parte de lume sunt litera de lege. Continue reading Noaptea regilor (La nuit des rois) – TIFF 2021
Cine rade de dimineata este un film sarbesc vazut la TIFF, candva intr-o dimineata (ora 12:30 mai precis, destul de dimineata conform orarului meu normal, la pranz conform programului meu incarcat din zilele festivalului), pe care nu mi l-am putut scoate din minte. Nu am vrut, nu mi-am propus, insa el pluteste cumva in mintea mea, spunandu-mi ca nu ar trebui sa-l uit.
Cine rade de dimineata este un film despre maturizare, despre o relatie nociva intre mama si fiul de aproape 30 de ani, despre cine poate rezolva problema pe aici (un ghicitor – vraci, care se dovedeste a avea dreptate), despre meseria de dascal, de cadru didactic, care in est pare a fi practicata din ce in ce mai des de neadaptati, de oameni care nu au gasit ceva mai bun, fiind totodata un film care s-ar putea lesne petrece si-n Romania. De fapt, se petrece si-n Romania, oameni precum personajul principal intalnim foarte des.
Atunci cand am scris despre filmul maghiar Raport final va spuneam cat de asemanatoare este viata sociala, politica si economica din Ungaria fata de cea din Romania. Situatia este, de fapt, mult mai accentuata in cazul Serbiei, cultural simtindu-ma mult mai apropiat de Belgrad decat de Budapesta. Am vorbit la singular pentru ca este ceva ce simt mai mult decat ceva ce am studiat. Serbia mi se pare, daca-mi este permisa comparatia, asemanatoare Romaniei anilor 90-2005. A evoluat mai incet, in parte din cauza razboaielor, in parte din cauza incertitudinii geopolitice (este cumva intre 2 luntre, si cu sufletu-n raiul Uniunii Europene, si cu stiti voi ce in curul Rusiei). Continue reading Cine rade de dimineata (My morning laughter) – TIFF 2021
Despre Baby am simtit nevoia sa scriu, desi au trecut aproape 10 zile de la terminarea TIFF 2021, pentru simplul fapt ca a fost un film aparte. Ma rog, mai am in pregatire vreo 2 articole, poate-s eu mai intarziat de felul meu ori poate TIFF-ul de anul acesta a fost aparte, special, in felul sau.
Revenind, Baby este un film care mi-a adus aminte de Tribul de acum 7 ani. Un film deloc mut, deloc fara sonor, insa fara dialoguri, fara ca de aceasta data sa avem limbajul codificat al surdomutilor.
O tanara dependenta de droguri isi vinde copilul. Regreta imediat fapta si incearca sa si-l recupereze. Locuieste langa o padure misterioasa, practic tot orasul este inconjurat de aceasta padure, iar misterul se accentueaza atunci cand patrunde in casa batranei careia i-a vandut micutul. Un basm absurd modern, adresat majorilor si nu minorilor, Baby a facut parte din selectia de filme venite direct de la San Sebastian.Continue reading Baby – TIFF 2021
Dragi tovarasi este un film la limita dintre propaganda si fictiune. Pana sa vedem cum e cu propaganda, trebuie sa va zic despre ce este vorba.
Asadar, in 1962 cresc preturile la mancare, drept urmare muncitorii dintr-o fabrica intra in greva. Liudmila este o devotata functionara a partidului comunist care aplicarea de masuri radicale impotriva protestatarilor. Din pacate, printre protestatari se afla si fiica ei, pe care acum ea incearca sa-l salveze.
Ce este interesant, din punct de vedere politic ma refer, este faptul ca grevistii aveau o revolta impotriva ACTUALILOR conducatori si nu impotriva sistemului. Ei, de fapt, erau nostalgici dupa Stalin, considerand ca actuala conducere ar fi deraiat de la idealurile inalte ale socialismului.Continue reading Dragi tovarasi (Dear comrades) – TIFF 2021
Noua ordine este un film mexican excelent, care reuseste sa-ti arate in 2 ore, pe un ton jumatate comic, jumatate alarmist, ce se poate intampla daca vine brusc o revolutie.
Noua ordine incepe cu o nunta, nunta de la care pleaca insasi mireasa cu scopul nobil de a ajuta familia unui fost angajat al casei. Nu vedem doar opulenta unei case de bogati, ci si opulenta unui eveniment fericit al unei astfel de familii. De nunta se alege praful, mireasa ajunge rapita si arestat, singurul scop al nuntasilor fiind acum supravietuirea.
Noua ordine ne arata cat de repede se pot schimba lucrurile, cat de rapid poti trece de la o extrema la alta, cat de repede poti pierde totul. Este un film psihologic intr-o masura mai mare decat politic, fara ca aspectele politice sa fie neglijate.Continue reading Noua ordine – TIFF 2021
Pana sa va vorbesc despre filmul Raport final, cea mai noua productie a venerabilului regizor maghiar Istvan Szabo (82 de ani), trebuie sa va spun cateva chestii legate de cinematografia maghiara.
Primul lucru pe care trebuie sa-l spun este legat de viata sociala si politica din Ungaria. Pe scurt de tot, problemele sociale si economice de acolo sunt foarte asemanatoare cu cele de la noi. Drept urmare, un film maghiar va fi inteles mai bine in Romania decat in Germania ori Spania. Avem multe puncte in comun, chiar daca nu vrem sa recunoastem.
In al doilea rand, ca aspect pur personal, daca n-ar exista festivalurile, cu TIFF in frunte, nu as fi avut contact cu multe filme maghiare. As fi pierdut mult, evident. Drept urmare, mi-as dori sa intre in cinematografele noastre mai multe filme maghiare. Stiu ca pentru multi, si pentru mine, limba maghiara este grea si neplacuta. Chiar daca am subtitrare, de care ma folosesc inclusiv la filmele in engleza, tot este mai obositor de urmarit un film in maghiara decat unul in spaniola, italiana ori chiar germana. Ma rog, limbile asiatice sunt si mai obositoare, dar trecem peste.Continue reading Raport final – TIFF 2021
Mutra este un film polonez vazut la TIFF 2021 care a reusit sa-mi ramana intiparit in minte atat de mult incat parca imi cerea, imi implora, sa scriu despre el. Este un film greu uitabil, mai ales din punct de vedere vizual.
Avem aici povestea primului transplant de piele faciala din Polonia comunista. Jacek este un rebel, insa in mod paradoxal este extrem de multumit de existenta sa rebela. Acesta isi lucreaza muschii la locul de munca, lucrand la construirea celei mai mari statui a lui Iisus din lume. Din pacate, viata sa ia o turnura complet diferita atunci cand un accident de munca il desfigureaza complet. Chiar daca statul comunist il ajuta, desi nu complet, marea problema a sa este dubla, de natura personala, psihologica, dar mai ales de natura sociala. Pe de-o parte, trebuie sa se obisnuiasca el insusi cu noua postura, pe de alta parte trebuie sa-si accepte noul statut social.
De ce mi-a placut mie atat de mult acest film? De ce l-am retinut si simt nevoia sa-mi impartasesc gandurile si simtirile cu voi? Pai, din punctul meu de vedere, filmul are 3 mari calitati.Continue reading Mutra (Twarz) (Mug) – TIFF 2021
Mia isi rateaza razbunarea este al doilea film al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, dupa Cateva conversatii despre o fata foarte inalta, pe care l-am vazut TOT la TIFF, acum 3 ani.
De aceasta data, vorbim despre o fata Mia inselata, care vrea sa se razbune pe fostul (sau, ma rog, inca actualul) filmandu-se facand sex cu alt barbat. Doar ca nu e clar ce barbat ar accepta sa fie filmat in timp ce face sex cu o necunoscuta ori aproape necunoscuta. Motivul dorintei de razbunare este o palma pe care Mia o primise de la prietenul ei (il cheama Teo in film).
Ce este interesant este ca pe Teo nu-l vedem, stim despre el doar din ce ne spune Mia. La fel si palma: n-am vazut-o, ni s-a spus despre ea, dar nu ne-a fost aratata. Si nici n-a lasat urme fizice, doar psihice. El, ca personaj, este cu atat mai interesant, iar eu, ca barbat, ca Toma Necredinciosul, pot pune la indoiala inclusiv acea palma. Uneori, in istericalele Miei, chiar m-am intrebat cat de tare a fost palma, care a fost contextul, ce a zis ea, pentru ca apoi sa ma intreb „oare chiar a palmuit-o?”.Continue reading Mia isi rateaza razbunarea – TIFF 2021
Un loc ca oricare altul – Nowhere special este PRIMUL film vazut la TIFF 2021 despre care apuc sa scriu. Desi am vazut pana acum 2 filme romanesti, ambele bune, de recomandat si altora, niciunul dintre ele nu parea a fi demn de a primi onoarea aceasta. Primul film despre care-mi scriu impresiile trebuia sa fie unul cu adevarat bun, care sa ma fi dat pe spate.
Povestea acestui film, INSPIRAT din fapte reale, este urmatoarea: un tata care lucra ca spalator de geamuri isi creste singur copilul, sotia parasindu-i pe amandoi cand cel mic avea 6 luni. La un moment afla ca are boala incurabila, deci nu mai are mult de trait, drept urmare ii cauta familie adoptiva celui mic. Pe parcursul filmului vedem si cum se schimba relatia dintre tata si fiu, vedem cum pregateste tatal sau terenul pentru trecerea sa in nefiinta si, mai ales, vedem cum decurgea alegerea viitoarei familii. Sunt probleme de natura psihologica, sociala, dar si probleme juridice (despre care doar se aminteste in treacat).Continue reading Un loc ca oricare altul – Nowhere special – TIFF 2021
Tata muta muntii este primul film de TIFF pe care-l vad, chiar daca TIFF 2021 nu a inceput inca. Pe scurt: de obicei la festival vedeam fie filmele romanesti care urmau sa se lanseze in toamna ori chiar in iarna, fie filmele deja lansate, de luni bune, pe care le ratasem. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun film romanesc care sa se lanseze exact in vinerea de inceput a festivalului.
Tata muta muntii este un film bazat pe un caz real: doi tineri raman blocati in Muntii Bucegi, pe Valea Caraiman, in zona numita Hornul Vaii. Tatal unui dintre ei, al baiatului, reuseste sa-si convinga colegii din SRI sa-si foloseasca tehnica din dotare pentru a-i localiza. Din pacate, in afara de localizarea unei zone aproximative unde se aflau telefoanele lor, nici macar echipa proprie a tatalui, Mircea Jianu (interpretat excelent de Adrian Titieni), nu poate face nimic. Desi ar vrea sa mute muntii din loc, sa se razbune pe ei, daca s-ar putea, de la un punct incolo cautarile devin in mod evident inutile. Mircea Jianu se lupta cu morile de vant, de fapt cu natura, cu muntele, nu cu oamenii. De fapt, se lupta si cu demonii sai interiori, fiind frustrat ca nu poate face mai mult.
Tata muta muntii este bazat pe un caz real, din 2008, lucru care nu ar trebui sa schimbe prea mult datele problemei. Filmul este bun, este extrem de bine realizat, de realist, incat poate fi luat si ca atare. Nu trebuie sa cauti pe Google, sa vezi ce s-a intamplat atunci, sa vezi cazul real. Unul ca mine, curios, a facut deja asta, dar nu toti sunt ca mine. Continue reading Tata muta muntii – TIFF 2021
Daca nu sunteti interesati de opinii ci vreti pur si simplu informatia ca atare, va zic doar atat: filmul de deschidere al TIFF 2021 va fi comedia spaniola Dineu cu vecinii de sus / The people upstairs. Acum sa va zic cate ceva despre filmul de deschidere al unui festival la modul general.
Intai si intai, majoritatea festivalurilor incep efectiv cu filmul de deschidere. Nu toate. De pilda TIFF-ul are programate proiectii pe intreaga durata a zilei de vineri. Poti merge la proiectii din cadrul festivalului (diverse sectiuni ale acestuia) si pana la deschidere.
In al doilea rand, multi evita filmul de deschidere al unui festival din cauza discursurilor. Un film de 2 ore ar putea dura mult mai mult, pentru ca festivalul trebuie deschis, trebuie prezentat, tot tacamul. Ceea ce nu e tot timpul adevarat, uneori discursurile de inceput sunt foarte succinte. La TIFF, de pilda, nu mi s-a parut niciodata ca se vorbeste prea mult.
In al treilea rand, acest lucru putand fi deopotriva vazut ca avantaj sau dezavantaj, la filmul de deschidere al unui festival va fi tot timpul bataie pe bilete. Cunosc persoane care au frecventat un festival doar in debutul sau. Nu vorbesc doar de TIFF, ci si de cateva festivaluri bucurestene.Continue reading Cat de reprezentativ este filmul de deschidere al unui festival? TIFF 2021
