Victoria Baltag despre filmul Experimentul Pitesti

Amica mea Victoria m-a rugat mai multe zile la rand sa o ajut sa stranga fondurile necesere terminarii proiectului Experimentul Pitesti (film care initial se numea Herman). Pentru ca eu am mai scris despre film si despre proiect si pentru ca eu NU public decat rar spre deloc comunicate de presa, am rugat-o pe ea sa scrie cateva cuvinte. Iar cele CATEVA cuvinte au ajuns sa fie peste 1000. Nu le-am numarat eu, a facut-o Word-ul.

 

Am inceput un proiect din pasiune pentru cultura, din grija pentru istorie, din dragoste pentru oameni…Si in naivitatea mea, am crezut ca pot sa fac un film de lung-metraj din economiile mele in timpul stagiului la Comisia Europeana si Univ. din Birmingham. Zambesc fiindca imi aduc aminte cat de mult m-a ajutat naivitatea. Asadar, m-am aruncat intr-un proiect mare, prea mare pentru puterea mea de atunci, prea delicat pentru societatea inca suferinda de pe urma atrocitatilor trecutului recent, prea important pentru o natie care, in ignoranta ei, a preferat sa uite si aceasta fata a istoriei.

Am considerat ca este important. Aveam cu mine doar lectiile de film din timpul masterului pe care tocmai il terminasem,  experienta de regizor  de film documentar, siguranta unor premii internationale primite, o documentare amanuntita de unde selectasem cu meticulozitate ceea ce crezusem de cuviinta pentru cunoastere, multa ambitie, multa daruire.

Mie mi-a placut dintotdeauna sa daruiesc.

M-am apucat sa lucrez la film de drag pentru cinematografie; de dor pentru cei care au cladit tara aceasta cu truta si noi i-am uitat; de dimineata devreme  pana noaptea tarziu. Singura. Apoi impreuna cu Lexa Axinte (scenarist), apoi cu Marius Donici (DOP), Cristian Prisecaru (stunt coordinator), Sonia Teodoriu (asistent de productie si actor) si de aici lista s-a tot marit. Eram zeci, sute de oameni care au contribuit, fiecare cum a putut, prin servicii sau fonduri, la realizarea visului nostru. Devenise un vis AL NOSTRU, al echipei, al familiei care se formase. Ce ne-a tinut impreuna? Categoric nu banii. Nu-i aveam. Imi cheltuisem  aproape toate economiile inca din etapa de preproductie. Era insa un proiect important pentru romani. Pentru cultura. Pentru cunoastrea istoriei recente. Speram sa colectez fonduri de la institutiile statului. NIMIC. Am sperat apoi ca voi gasi o metoda de finantare prin colectare de fonduri. Am strans cateva mii de euro, bani cu care am acoperit transportul, unele cazari, masa, si inchirierea unor echipamente. Restul a trebuit sa rabde ca sa mearga proiectul inainte. Va puteti inchipui ca oamenii acestia, neplatiti, nu intarziau nici macar o secunda la munca zilnica de cate 16-18 ore?  Va inchipuiti oare ca nu se plangea nimeni?

Asadar am mers inainte in naivitatea mea, care a devenit naivitatea noastra.

Am facut casting. Patru runde, doua la Bucuresti si doua la Iasi. Doream ca actorii mei sa vorbeasca autentic: moldoveanul moldoveneste, ardeleanul ardeleneste, olteanul olteneste. Mi se pare normal sa fie asa. Am inchiriat spatiu, am venit  cu camera de filmat, cu repertoriu, ca la carte. Am ales ce trebuie, cred eu.

Am avut norocul si onoarea sa lucrez cu oameni speciali, atat de speciali. Langa Ion Caramitru au fost alesi dragi actori de pe scena Teatrului National din Iasi (actori pe care ii vedeam in fiecare saptamana cand mergeam la TNI la Iasi in timpul liceului), am avut onoarea sa-i am si pe doi dintre fostii mei profesori de teatru (este vorba despre Radu Ghilas si Nucu Ionescu), iar la Bucuresti  am ales actori tineri la debut si actori in care aveam incredere fiindca ii cunosteam de-o viata (Axel Moustache care imi este foarte apropiat, ii admir talentul si munca). Multi or sa-mi ramana prieteni de viata. Nu o sa uit niciodata cum Rares Lucaci, actor, s-a implicatat atat de mult in productie si m-a ajutat cu contacte, cu sfaturi, ori de cate ori am avut nevoie (el avea sa-mi faca cunostinta cu Andrei Goaga, cel care ne-a ajutat cu o camera de filmat timp de 10 zile, si asa am incept filmarile!)  Alin Stan si Adrian Gabureac, actori si ei, care, atunci cand nu aveau filmari ma ajutau cu caratul recuzitei, facutul gratarului, etc. Nu o sa uit cum Bogdan Amuraritei (actor si el) a adus vase din aluminiu ca recuzita pentru filmari tocmai de la Suceava de la o cantina…si cum ne-au fost furate de pe platorul de filmare impreuna cu cablurile si generatorul electric!! Ce suflet sa ai sa furi de la cei care n-au??? Noi imprumutaseram aceste obiecte..si am pagubit oameni care nu aveau chiar nicio vina…si care fusesera asa de bine intentionati…

Dar am mers mai departe. In 2015 am finalizat filmarile. Cu post-productia nu-i de joaca. Sunt cam 60 de etape in aceasta mare categorie numita post-productie. Si montajul face filmul. Editarea sunetului care are in componenta vreo alte 20 de etape este si ea foarte importanta. Mai clar, fiecare sunet care se aude in film trebuie inregistrat separat intr-un studio special amenajat si antifonat corespunzator (in Romania sunt doar 5 astfel de studiouri), procedura se numeste foley. Apoi  sound design, curatare dialog, masterizare, mixaj, si inca multe altele, toate fac parte din editare sunet si toate necesita saptmanani intregi de munca de dimineata pana seara. Colorizarea la fel. In film, culorile se pun manual pe fiecare secventa, pentru un lung metraj procedura dureaza intre 3 saptamani si 3 luni. E arta. E valoare adaugata ce vine o data cu fiecare procedeu. Pentru fiecare dintre aceste etape exista companii speciale specilizate in mai sus mentionatele proceduri. Este imposibil ca o companie sa le faca pe toate. E vorba de spatiu special amenajat in functie de munca depusa, de aparatura de zeci sau chiar sute de mii de euro, de timp si de mana de lucru.

Filmul e ca o bijuterie la care lucreaza sute de experti. In aceasta munca e vorba de pasiune, dincolo de bani. Dar sa revenim la bani. Oamenii acesti trebuie sa manance. Trebuie sa-si plateasca ratele, chiriile, scoala copiilor. Cinematografia e si ea o meserie. Foarte grea si costisitoare de altfel.

Asadar, in post productie companiile cer bani. Pai cum sa nu ceara? Editorul filmului lucreaza la montaj infiecare zi, de luni pana vineri, din aprilie. Da, din aprilie 2018. Nu mai ai timp sa faci altceva. E vorba de tehnica, de creatie, de experienta, de cercetare, de ingeniozitate. Noi avem mai bine de 11 variante. Montajul face filmul. Inca o data: montajul face filmul. Alegeti cu grija pe mana cui va lasati filmul. Daca omul isi face mana si experienta pe filmul tau, e clar.  Alege ce e mai bun pentru bujuteria de film pe care vrei sa o prezinti privitorilor!

Noi avem 80% din film gata. Ne-au ramas colorizarea, editarea sunetului, muzica, impachetarea, traducerea. Credeti ca e o joaca? O singura greseala in aceste etape si te poate costa viitoarul produsului. As putea vorbi ore in sir despre productie. Imi doresc acest lucru in special pentru ca oamenii cred ca la un film este vorba despre covorul rosu, petreceri si bani. Ca sa ajungem acolo, trebuie multa sudoare inainte, multa munca, precizie, ambitie, lucru de echipa.

Un film despre Experimentul Pitesti este si el un Experiment. Am pornit de la zero. Am gasit sprijin in OAMENI. Am realizat un proiect unic prin initiativa, continut, echipa. Mai avem putin. Mai avem nevoie de putin sprijin.

 

In final, nu pot sa inchei articolul fara sa va spun cum puteti ajuta filmul Experimentul Pitesti:

  • Donati pe Bursa Binelui, o campanie tare faina a BCR, despre care v-am detaliat aici.

  • Donatii ori sponsorizari catre Asociatia Connections. Detalii despre conturi gasiti pe site-ul oficial al filmului.

  • De asemenea, pe BlogDeCinema puteti citi ce anume puteti obtine in schimbul sponsorizarilor voastre: de la posibilitatea de a avea numele vostru pe genericul filmului pana la posibilitatea de a plati un singur actor din film. Chestii tare faine, credeti-ma.

Cam atat despre filmul Experimentul Pitesti. Sper din suflet ca in articolul viitor sa va anunt data de lansare 🙂 Voi puteti urmari ultimele noutati pe pagina oficiala de Facebook a filmului.

One thought on “Victoria Baltag despre filmul Experimentul Pitesti”

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.