Argylle: Superspionul
Despre filmul Argylle: Superspionul imi este foarte greu sa vorbesc. In majoritatea cazurilor, a aspectelor pe care ar trebui sa le spun despre acest film, am de facut o alegere intre 2 optiuni gresite. Ori dimpotriva, 2 optiuni la fel de corecte.
De pilda, atunci cand dau sinopsisul, rezumatul acestui film, am de ales intre a minti si da spoilere. As minti pentru ca filmul este PLIN de twist-uri, minimum 6 (desi la un moment dat chiar le-am pierdut numaratoarea), iar daca nu as minti ar trebui sa fac spoilere. Cum am tot gasit pe acest internet, inclusiv pe site-uri mari, bine cotate. De data aceasta, din motive evidente, nu voi da link-uri, desi Google ar fi bucuros sa dau trimiteri catre site-uri cu autoritate mare. Autoritate in spoilere, in acest caz.
Singurul lucru pe care-mi permit sa vi-l dezvalui este cel legat de scriitoarea de thrillere de spionaj, scriitoare care se pareca stie multe. Surprinzator de multe lucruri.
Discutiile pe acest subiect sunt aceleasi in orice tara: thrillerele de spionaj sunt scrise INTOTDEAUNA de fosti ori actuali spioni? Daca da, de ce se decid ei sa scrie? Daca nu, cine sunt cei care le soptesc informatiile? Cum de personajele lor sunt atat de asemanatoare personajelor reale, iar cazurile prezentate de ei sunt uneori identice cu unele cazuri reale, trecute, prezente ori viitoare.
Nu va dezvalui in ce situatie ne aflam aici, in acest Argylle: Superspionul, va trebui sa descoperiti singuri. Eu voi trece insa mai departe si voi discuta un aspect aparent neimportant pentru 90% dintre cinefili: realismul povestii. Eu as adauga aici si seriozitatea ei.
Ideea de la care plec este simpla: cat de in serios luati voi filmele cu spioni? Aveti pretentia de realism? Aveti pretentia de verosimilitate? 90% dintre cinefili savureaza diversele cascadorii din filmele cu James Bond ori din cele cu Tom Cruise, insa pentru unul ca mine aceste filme au facut ca intregul gen sa fie luat in deradere. Nu poate fi SERIOS un film cu spioni, nu poti avea pretentii de realism.
Eh, din pacate sau din fericire, eu chiar am astfel de pretentii. Din acest motiv, Argylle: Superspionul are o mare bila neagra din partea mea, caci nu pot lua nicicum in serios tot ce am vazut acolo. Chiar daca s-ar baza pe fapte reale, chiar daca ideea de baza, cea generala, ar putea fi adevarata ori realista, MODUL in care povestea mi-a fost spusa ma impiedica sa iau in serios acest film.
E drept, privit din perspectiva modului in care este scris scenariul, avem un numar record de twist-uri, deci felicitari scenaristului Jason Fuchs. Dar cu ce pret? E drept, uitandu-ma pe filmografia sa, pe lista filmelor la care a semnat scenariul, imi sar in ochi Wonder Woman (din 2017) si Ice Age 4 (din 2012). Drept urmare, cam aici se situeaza si Argylle: Superspionul cu seriozitatea: un pic din filme de animatie, ceva mai mult din filmele cu super-eroi, totul ambalat intr-un film cu spioni.
Noroc ca cele 2 genuri de filme au efecte vizuale excelente, caci probabil de acolo s-a inspirat si regizorul Matthew Vaughn (un om care a regizat si prostioare cu super-eroi, dar si cateva filme cu spioni, mai precis seria Kingsman + I am Pilgrim). Eu am vazut filmul la IMAX, deci efectele vizuale au fost amplificate. Dintre toate scenele, batalia colorata (nu va zic mai multe) mi s-a parut realmente SUPERBA! DIVINA! FABULOASA! Nu exista superlative indeajuns de mult pentru a o caracteriza corespunzator.
Bine, scena aceea nu este nicidecum realista. Deci se potriveste perfect in peisaj. Este EMBLEMATICA pentru acest Argylle: Superspionul.
Per total, Argylle: Superspionul este fix precum un desert 100% sintetic, fara nimic natural in el: fabuloasa la gust, dar deloc buna pentru sanatate. Nimic natural, nimic sanatos, dar totul atat de gustos incat parca-ti vine sa mai mananci o data deliciosul desert!
Desertul iti distruge sanatatea, iar filmele precum Argylle: Superspionul iti distrug logica. Dar cum ar zice proverbul romanesc: o data si-n graba nici popa nu-ntreaba. Dar dupa ce ai facut o data, parca ai mai pacatui inca o data… Poate nu intreaba nici de data asta.
La modul serios, pe tot parcursul filmului Argylle: Superspionul am oscilat intre CE FILM TEMBEL si CE FILM GENIAL. Ambele caracterizari sunt la fel de adevarat si totodata la fel de gresite. Exact ca si cum ai caracteriza un desert atat prin CE DESERT BUN, cat si prin CE DESERT NASOL!
Argylle: Superspionul intra in cinematografe din 2 februarie, fiind distribuit in Romania de RO IMAGE 2000!
ps: Argylle: Superspionul are un mic after-credits (ma rog, nu e la final de tot, e dupa prima parte a genericului). Nu va spun ce contine, va sfatuiesc doar sa nu plecati prea repede din sala de cinema. Si da, stiu ca va vine sa o spuneti, asa ca o spun eu in locul vostru: tot de la filmele cu super-eroi s-au inspirat. Culmea e ca acest obicei este de fapt unul bun, corect, oamenii chiar ar trebui sa stea sa vada genericul pana la final. Deci au si fast-food-urile cinematografice (filmele cu super-eroi) partile lor bune.
Filmul Argylle: Superspionul m-a pus in dificultate atunci cand am incercat sa vorbesc despre el. De multe ori, cand trebuie sa spun detalii despre acest film, ma aflu in situatia de a alege intre doua optiuni gresite. Fie mint si dezvaluie twist-urile din film, care sunt multe si uneori seful lor scapa din vedere, fie dau spoilere care strica surprizele pentru cei ce nu au vazut filmul inca. Din pacate, am observat ca pe internet, inclusiv pe site-uri cunoscute, se fac publice astfel de informatii. Refuz sa le dau link-uri, chiar daca Google m-ar impinge sa fac acest lucru, fiind conscient de puterea lor de a dezvalui prea multe.