Aventura de o noapte – One Night Only este un film care pleaca de la o premisa extrem de ofertanta, dar care refuza cu obstinatie, indaratnicie, sa priveasca imaginea de ansamblu, fiind intr-un final o comedie romantica mult prea siropoasa (in acest caz, englezescul CHEESY este mult-mult mai potrivit).
Aventura de o noapte – One Night Only este un fel de distopie romantica. Da, ati citit bine, termenul este dubios, dar se potriveste perfect in cazul acestui film. Intr-un viitor distopic, oamenii (ma rog, americanii) nu mai au voie sa faca sex daca nu sunt casatoriti. Este irelevant daca ei sunt singuri sau sunt cuplati. Cu totii au un tatuaj pe mana, fiecare alege ce anume sa-si tatueze, dar ideea este ca acel tatuaj este colorat in rosu sau in verde, deci nu mai e nevoie sa porti verigheta pentru a avea altii habar ca esti casatorit/a.Continue reading Aventura de o noapte – One Night Only
Weekend la SPA este in aparenta o comedie usoara, de vara, care ar putea rula duminica dupa-amiaza la orice televiziune comerciala. Imi vine sa spun la ProTV, dar nu-i singurul post la care s-ar potrivi in peisaj. Doar ca nu-i chiar asa. Nu e DOAR asta.
Weekend la SPA ne spune povestea a trei prietene foarte bune, Jane, Coco si Sophie, care hotarasc sa se rupa complet de problemele de zi cu zi timp de 2 zile pentru a petrece … Un Weekend la SPA. Problema lor era … Mel. S-o spun altfel: gasca originala din scoala era formata din 4 persoane, insa a patra persoana era tipul de om care vesnic aducea probleme, belele.
Aceasta Mel era cea mai imatura dar in acelasi timp cea mai tupeista dintre toate. Ca sa va dau doar un exemplu, cel care m-a uns pe suflet, ea a venit cu o shaorma intr-un restaurant de stele Michelin. Sincer: si eu visez sa am candva tupeul sa fac fix acelasi lucru. Continue reading Weekend la SPA
Constelatia cainelui – The Dog Stars este cel mai recent film regizat de Ridley Scott. Avand in vedere varsta acestuia, 88 de ani, ar putea fi chiar ultimul. Dupa acest film, unii spun ca AR TREBUI sa fie ultimul.
Constelatia cainelui – The Dog Stars este ecranizarea cartii omonime, aparuta la noi in 2015 la Editura RAO (la 3 ani dupa aparitia ei in SUA). Cartea a avut succes, ecranizarea ei era foarte asteptata. Eu nu am citit cartea, asa ca nu pot spune nimic despre ea.
Insa la modul general, ecranizarile se spune ca scot in evidenta regizorul. Talentul regizoral este esential la filmele de genul, caci regizorul este cel responsabil ca povestea aceea scrisa, buna sau mai putin buna, sa aiba sens ca film. Deseori, regizorul da viata unui text aproape mort. Poate face insa si procesul contrar, sa fie o frana.
Nu stiu exact in ce situatie ne aflam in cazul filmului Constelatia cainelui – The Dog Stars, repet, nu am citit cartea, astept un astfel de verdict din partea celor care au citit-o.Continue reading Constelatia cainelui – The Dog Stars
Capatul Strazii Stejar – The End of Oak Street este un film care imbina in mod aparent simplist mai multe genuri si subgenuri cinematografice. Este pe scurt un disaster movie – distopie cu dinozauri. Da, ati citit bine. Detaliez mai jos cum stau exact lucrurile.
Asadar, Strada Stejar, impreuna cu alte cateva strazi apropiate, ajunge sa fie teleportata cu cateva milioane de ani in urma, fix in epoca dinozaurilor. Fenomenul petrecut, complet inexplicabil, a insemnat urmatoarele 2 lucruri: in prezent (in 1982), in locul cartierului a aparut o zona de acum 200 de milioane de ani, cu flora si fauna de atunci; cartierul, cu oameni, case, obiecte si tot ce mai avea el, ajunge in vremea dinozaurilor.
Premisa aceasta simplista, explicata foarte putin, reuseste sa genereze un film care pe mine m-a tinut in scaun timp de aproape 2 ore (durata exacta este de 99 de minute).
In prim-plan avem familia Platt, care familie nu se intelegea stralucit inaintea producerii evenimentului. Greg Platt (interpretat convingator de Ewan McGregor) este acum livrator de pizza; si-a pierdut jobul cu cateva luni in urma, insa n-a avut curajul sa-i marturiseasca asta sotiei sale. Denise (interpretata excelent de Anne Hathaway) scrie pe ascuns un roman, pe care nu l-a aratat familiei, ci unei editoare batrane care-i este vecina. Cei 2 copii, Audrey si Brian, nu se inteleg nici ei foarte bine. Din familie mai face parte si cainele Starbuck, de care Brian este cel mai atasat.Continue reading Capatul Strazii Stejar – The End of Oak Street
Film noir este cel mai nou proiect cinematografic al actorului si regizorului Florin Piersic JR. Nu se stie inca daca acest film va rula in circuitul normal al cinematografelor, eu am avut privilegiul sa-l vad intr-o proiectie speciala la Sala Luceafarul alaturi de oameni din breasla. Desi merg la astfel de vizionari de ani buni (sa tot fie vreo 14), a fost una dintre acele dati in care m-am simtit cu adevarat special. Privilegiat.
Pe scurt, doi actori (care in film au aceleasi nume ca si-n realitate, Florin si Marius) repeta (este de fapt prima lectura a textului) pentru un Film Noir, pentru un film politist. Florin (Piersic JR) este MAX, un tanar acuzat ca si-a ucis amanta, in timp ce Marius (Bodochi) este avocatul sau.
Avocatul incearca sa obtina marturisirea de la clientul sau. Teoretic, clientul este superiorul, el isi plateste avocatul, insa aici, in povestea aceasta, avocatul este cel care conduce ostilitatile. Discutia.
Insa intre cei 2 actori lucrurile nu erau chiar cele mai roze, caci existau niscaiva animozitati. Desi cei 2 trebuiau sa fie egali, „Eu sunt Florin, tu esti Marius”, lucrurile nu stateau deloc asa.Continue reading Film noir
Ice Cream Man (2026) este un nou horror semnat Eli Roth. In Romania il veti gasi cu titlul Omul cu inghetata mortala. Daca il veti cauta pe Google, l-ati putea confunda cu filmul omonim din 1995 (din acest motiv in multe locuri el apare cu anul in coada, intre paranteze). Intre cele 2 filme omonime nu este nicio legatura, niciun grad de rudenie, este pur si simplu o coincidenta de nume (sau, ma rog, coincidenta ar putea fi oarecum intentionata, nu cred ca Eli Roth si ceilalti producatori nu stiau de filmul de acum 30 de ani.
Sa revin totusi la actualul film, Omul cu inghetata mortala. Povestea lui este banala si totodata eficienta: un barbat vesnic zambitor mergea cu masina de inghetata, pe care o impartea copiilor. Nu am inteles exact daca acesti copii plateau sau nu inghetata, nu am vazut efectiv actiunea de plata, insa la un moment dat un antrenor spune copiilor ca face cinste cu inghetata. Ma rog, un detaliu irelevant. Partea importanta este efectul: aceasta inghetata avea in ea ceva care-i facea pe copii … sa omoare! Ei nu omorau alti copii, ci omorau … adulti.
Daca intalneau alti copii, cei infectati (un fel de zombie) incercau sa-i infecteze si pe ei, le dadeau aproape cu forta inghetata. Care inghetata avea un alt efect asupra adolescentilor: ii paraliza.Continue reading Omul cu inghetata mortala – Ice Cream Man (2026)
Omul-Paianjen: O noua zi este cel mai nou film din Universul Marvel. Ca sa spun din start concluzia, acest nou film are cateva caracteristici principale: este mult mai matur ca precedentele, dar asta inseamna mult prea serios (glumele care alta data veneau in rafala vin acum cu pipeta); este excesiv de lung, parand ca se termina de cel putin 3 ori (este o modalitate „ieftina” de a genera suspans, este un suspans artificial, ceva fake); are niste efecte 3D excelente (cel mai bun live action 3D vazut in ultima vreme); are o poveste slabuta, subtire (lucru care nu ma mira nicicum); are parte de niste interpretari excelente, mult peste ce ma asteptam.
Povestea, pe scurt, este urmatoarea: dupa evenimentele din precedentul film, Omul-Paianjen: Niciun drum spre casa, Peter Parker ramane singur. Matusa lui murise, prietenii lui MJ si NED intrasera la MIT, asa ca aproape toata lumea il uitase. El isi vede in continuare de treaba lui de Spider-Man (prindea raufacatorii din New York), insa pe plan personal trece prin multe transformari fizice si psihice. Nu va spun mai multe, va invit doar sa descoperiti transformarile pe care el cu greu le poate controla.
Este exact ce am zis mai sus, la inceput: acest Omul-Paianjen: O noua zi se ia prea mult in serios. Banuiesc ca psihologii au de lucru, pot face analize complexe legate de aceasta transformare a personajului. Eu nu pot vedea lucrurile astfel, pentru mine Peter Parker nu este un om real, ci este un personaj fictiv, asa ca orice discutie psihologica legata de el pe mine ma lasa rece. De la un punct incolo chiar ma face sa rad. Continue reading Omul-Paianjen: O noua zi
Spun din start: Odiseea lui Nolan este un spectacol cinematografic epic, care merita sa fie vazut pe un ecran mare. Eu l-am vazut la IMAX, loc unde va recomand si voua sa mergeti.
Acum, daca vreti doar concluzia si nu simtiti nevoia sa cititi o „opinie nuantata”, va puteti opri aici. Nu se supara nimeni, as zice dimpotriva: si voi, dar si eu, mai ales eu, suntem mai linistiti si mai fericiti.
Nuantele sunt esentiale, chiar daca in acest caz ele nu ajuta in vreun fel la intelegerea filmului.
In primul rand, Odiseea lui Nolan nu seamana cu nimic din ceea ce a facut regizorul pana acum. Ceea ce pentru unii e exceptional, e fabulos, uite ca un om se poate reinventa. Pentru mine este pur si simplu firesc, caci este o diferenta majora intre a ecraniza o carte de nonfictiune tip Oppenheimer si a ecraniza o balada antica precum Odiseea. Continue reading Odiseea
Articolul despre noul Minionii si monstrii – Minions & Monsters a fost scris si rescris de vreo 5 ori. Aceasta este a sasea forma a lui, care oricum va iesi, va fi cea finala. Probabil ar trebui sa ofer „fanilor fideli” unde fel de director’s cut blogosferic, sa postez undeva si variantele „care au picat la montaj”.
Marea problema a acestui Minionii si monstrii – Minions & Monsters este faptul ca-si propune sa fie mai mult decat ii permite plapuma. Vrea sa fie cult, elitist, desi pana acum nu a dat niciun motiv ar dori sa fie astfel.
Minionii si monstrii – Minions & Monsters face parte dintr-o franciza cu succes la public, dar care altfel nu ofera cine stie ce povesti complexe. Este comedie, te face sa te simti bine, este pentru toata familia, nu iti jigneste inteligenta, dar nici nu-ti pune prea mult neuronii la contributie. Este ceva ce apare de obicei vara, ceva ce poate fi vazut la cinematograful de pe litoral dupa o zi intreaga petrecuta la plaja si in mare. Continue reading Minionii si monstrii – Minions & Monsters
Filmul Y este debutul regizoral al cunoscutei actrite Maria Popistasu. Tema principala a filmului este situatia orfelinatelor si a adoptiilor din Romania anilor 80 si 90 (mai ales 90), aceasta fiind privita dintr-o perspectiva exterioara, moralizatoare. Este in acelasi timp o fresca a unei familii (aproape) PERFECTE (ma rog, „too good to be light” din punctul meu de vedere”), dar si o fresca a acelor ani tulburi (vazuti retrospectiv: cum privesc oamenii de acum perioada aceea).
Filmul Y spune povestea unei foste avocate (ma rog, jurista intr-un orfelinat de stat), pe numele sau Ileana, care reuseste sa tina in spate o intreaga familie. Financiar vorbind, aceasta familie nu are grija zilei de maine chiar daca nu munceste. Sau, ca sa ma exprim altfel, reuseste sa supravietuiasca facand doar ce-i place, traind insa intr-un lux permanent. Este totusi o familie educata, stilata, cu gusturi rafinate.
Vedem gusturile acestea si cand ne uitam in casele lor (cum sunt aranjate ele, scenografia fiind minutios construita), dar si cand vedem cum sunt ei imbracati. Toti membrii acestei familii au studii superioare, insa niciunul nu le profeseaza.
Olga este una dintre fiicele Ileanei (fiica preferata). Pe patul de spital, cu cateva ore inainte sa moara, Ileana ii face cateva dezvaluiri Olgai. Avand Alzheimer in stadiu avansat, Ileana are impresia ca traieste inca in anii 90, asa ca incepe sa invoce cateva cazuri de copii despre care nu se mai stia nimic, dar si numele unei foste colege (Lucretia), cea alaturi de care a lucrat ani de zile.Continue reading Filmul Y
Obsesia – Obsession este ecranizarea moderna a celebrului Faust. Nu in mod literar, nu discuta nimeni direct cu diavolul, ci in mod indirect. Stiti expresia „diavolul se ascunde in detalii”? Eh, aici, diavolul se ascunde in contra-indicatiile pe care de fapt nimeni nu le citeste. Vorbim despre un obiect magic, dar ce conteaza? E un … detaliu.
Pe scurt, exista o „salcie a unei unice dorinte”. Trebuie doar s-o rupi si dorinta ta cea mai arzatoare se va implini. Dar totul vine cu un cost. Cel mai important cost este ca nu te mai poti razgandi.
Bear o iubeste pe Nikki. Cei 2 se cunosc de mult timp si sunt colegi la job. Nikki il considera un prieten, nu l-a privit niciodata altfel. Asa ca Bear apeleaza la aceasta salcie: o gaseste intamplator intr-un magazin dubios si o testeaza, fara sa aiba deloc incredere ca functioneaza.Continue reading Obsesia – Obsession
Primul instinct a fost sa spun ca Supergirl este un amestec inconsistent de John Wick, Mad Max, Gardienii Galaxiei si ceva Star Wars.
Ea, Kara Zor-El / Supergirl, mi s-a parut a fi pe jumatate verisoara lui Superman si pe jumatate verisoara lui John Wick, un fel de super-verisoara comandata de pe Trendyol (in timp ce personajul din Mad Max pare comandat de pe TEMU). Un personaj sec, lipsit de orice urma de chef, de vointa si de … sexualitate. Desi actrita arata bine, in film ea isi doreste sa fie un fel de moartea pasiunii. Ceea ce, din pacate sau din fericire, reuseste.
De ce unu-i de pe TEMU si altu-i de pe Trendyol n-as putea sa explic rational, coerent. In mintea mea, Trendyol este ceva mai european, in timp ce TEMU este ceva 100% asiatic, non-european. Ma rog, Trendyol e detinut de Alibaba, are multe produse chinezesti, deci pana la un punct sunt cam tot aia. Nu insist, unele glume nu trebuie disecate, aprofundate. Trebuie luate ca atare.Continue reading Supergirl
Backrooms: Fara iesire este un horror atipic. Este un horror de internet, daca-mi este permisa expresia, ajuns in cinema, chestie care din start pe unii ii incanta maxim, in timp ce pe altii ii goneste efectiv din sala de cinema.
Pe scurt, personajul principal este un arhitect ratat, care in loc sa-si practice meseria lui vinde mobila. Clark este numele arhitectului. Problema lui principala era de ordin financiar: nu doar ca nu-si facea meseria pentru care se pregatise, dar mai si trebuia sa stea peste program, sa munceasca multe ore, pentru a acoperi toate facturile. Era magazinul lui, avea 2 angajati, insa muncea pe rupte, cot la cot cu angajatii sai. Un workoholic frustrat, care inca visa ca undeva candva isi va practica meseria lui de baza.
La un moment dat, aparuse o problema la instalatia electrica, cheama un specialist, acesta nu prea stie care e problema. Intr-un final, apasand diverse butoane de pe panoul electric, reuseste sa gaseasca o incapere ascunsa, practic o alta lume. Intrarea se facea printr-un perete, scena care mie mi-a amintit de Harry Potter si de celebrul peron 9 3/4, peronul noua si 3 patrimi. Ma rog, este foarte posibil ca de acolo sa se fi inspirat.
De acolo ieseai fix pe unde intrasei, insa el desenase o usa pe pereti, pe ambele parti, ca sa nimereasca locul. Sa nu ramana blocat in acea lume dubioasa. Apropo, uitasem sa va spun: incaperea se afla la subsol. Deci nu doar ca erai intr-o incapere ascunsa in spatele unei usi, dar erai si la subsol (deci in locul acela fantastic, imaginar, nu aveai niciun fel de fereastra).Continue reading Backrooms: Fara iesire
Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5 este a V-a parte a uneia dintre cele mai celebre serii animate produse de Pixar. Pe scurt de tot, personajele deja cunoscute Woody, Buzz Lightyear, Jessie si restul gastii au de infruntat un dusman puternic: o tableta numita Lilypad. Scopul lor, al jucariilor, este sa faca fericit un copil, insa acelasi scop il are micuta tableta (o tableta pentru copii). Problema jucariilor este ca, spre deosebire de tablete si alte gadget-uri, ele pot fi folosite doar pentru a te juca. Nu va spun cum se termina totul, va las pe voi sa descoperiti, dar fiind animatie, banuiesc ca e nu e spoiler daca spun ca … totul e bine cand se termina cu bine.
Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5 ne spune mai mult decat o poveste cu jucarii vorbitoare, caci toata povestea aceasta, ca de altfel si precedentele, ne spun de fapt povestea oamenilor din viata noastra care ne-au ajutat … la momentul potrivit. Ele, jucariile, nu se pot opune cresterii si maturizarii copiilor, insa trebuie apreciate pentru ca au fost alaturi de copii atunci cand a trebuit.Continue reading Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5
Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6 mi-a adus aminte de vorba aia celebra (din teatru si film) conform careia in cinematografie (si in teatru) cele mai grele roluri sunt cele de prosti (retardati).
Romaneste am putea s-o spunem altfel: riscul atunci cand faci prea mult pe prostul este sa ramai asa.
Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6 este un film asumat prost. Este un film care-si scrie pe frunte eticheta de film prost. Se lauda cu asta, se marketeaza astfel.
Este un film prost care a inceput prin a ironiza filmele de groaza, lucru pe care-l face si acum, dar care sfarseste prin a se autoironiza. Stiti voi, prostul ala care zice ca e prost si apoi rade singur de prostia sa.Continue reading Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6
Misiune la limita – In the Grey este noul film SCRIS si REGIZAT de Guy Ritchie, fiind definitoriu pentru stilul si umorul regizorului scenaristului britanic. Marele defect al filmului este faptul a fost lungit inutil, ca are o prima parte care putea lipsi (de fapt, era mai bine daca ar fi lipsit), insa per total rezultatul final este unul multumitor.
Pe scurt, avem o datorie de 1 miliard de dolari care trebuia recuperata. Avem o avocata malefica, Rachel (interpretata de Eisa Gonzalez), care are alaturi de ea o armata (la propriu) de profesionisti, o armata care o urmeaza orbeste. Ea este o recuperatoare care combina metodele legale, juridice, cu cele mai putin ortodoxe. Rezultatul final este cel relevant, ea putand recupera orice fel de datorie.
In acest caz vorbim despre 1 miliard de dolari si despre un magnat care avea inclusiv o armata proprie. Nu va spun mai multe, nu va spun nici pentru cine lucra Rachel si nici cum se termina totul. Ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Misiune la limita – In the Grey
Pasagerul (Passenger) este unul dintre cele mai previzibile, dar in acelasi timp cele mai solide filme horror vazute in ultima vreme. Personajele par aparent stupide, dar de fapt iau deciziile pe care, de fapt, le-ar lua majoritatea oamenilor. Insa pe langa partea de horror, filmul acesta ne spune ceva mai multe, asa ca va invit sa cititi articolul de mai jos pentru a intelege cum sta treaba.
Intai, pe scurt, despre ce-i vorba. Tyler si Maddie hotarasc sa se renunte la apartamentul in care stateau pentru a hoinari de nebuni prin lume. Era visul lui, nu al ei. Ea doar l-a urmat. Ea doar i-a facut pe plac.
Hoinaresc prin tara timp de mai multe saptamani pana cand sunt martorii unui accident. Hotarasc sa opreasca, insa decizia se va dovedi de rau-augur, pentru ca o entitate malefica ii ia la tinta. La propriu. Aceasta generase acel accident, asa ca acum era in cautarea unei noi victime. Ii insemneaza, asa ca ei nu mai sunt nicaieri in siguranta. Nu au de ales, asa ca vor fi nevoiti sa isi infrunte victima.
Nunta ca-n Balcani (The Wedding) este o poveste tip Romeo si Julieta care are happy-end si care se petrece in Balcani. Acum, ca v-am atras atentia, trebuie sa detaliez.
Asadar, spun din start ca Romeo si Julieta ca poveste (pe care am vazut-o in cel putin 10 montari) m-a lasat dintotdeauna rece. Nu pot empatiza cu drama celor 2 oricat m-as stradui. Empatizez cu multe dureri, insa cu acestea din dragoste nu empatizez si pace.
In plus, pentru ca sunt o persoana rationala, imi pun tot felul de intrebari. Cea mai importanta dintre ele: de ce se urau cele 2 familii (Capulet si Montague)? Nici macar un teatrolog, dintre cei intrebati, nu mi-a putut raspunde la aceasta intrebare. Cineva mi-a dat un raspuns care mai mult m-a enervat. Il citez din memorie:Continue reading Nunta ca-n Balcani (The Wedding)
Ma mut la mama este adaptarea cinematografica a trei piese de teatru, montate nu o data, ci de 2 ori in Bucuresti. Cele 3 piese de teatru s-au numit: Ma mut la mama, Ma mut la tata si Ma mut sau nu ma mut? „Originalele” s-au jucat cu Adriana Trandafir (mama), Gabriel Fatu si Andreas Petrescu (in rolurile copiilor mai putin maturi). Ultimul este si autorul textelor. In acest moment, acele spectacole originale nu se mai joaca, insa se joaca la Elisabeta (la restaurant, jos) 2 adaptari ale primelor 2 texte: primul se joaca fix cu titlul filmului, al doilea se joaca cu titlul Ma mut la tata. Ma rog, a treia parte, Ma mut sau nu ma mut …, nu pare a mai fi fost montata la Elisabeta.
M-as bucura sa se monteze un spectacol-sinteza, un spectacol care sa aiba la baza povestea filmului. Caci filmul, dupa cum spuneam, preia cele 3 povesti, le amesteca, adauga personaje si condimenteaza mult povestile oricum savuroase.
Pana sa cititi ce am eu de spus, va invit sa urmariti interviul pe care l-am luat actorului si producatorului Gabriel Fatu. Cam o treime din interviu este despre filmul Ma mut la mama.Continue reading Ma mut la mama
Spun din start: scrisesem un articol complet despre Mortal Kombat 2, avea fix 722 de cuvinte (le numara automat WordPress, nu le numar eu!), insa ceva ma nemultumea la el. Nu era nimic neadevarat in el, insa parca-i lipsea ceva.
Am inceput sa discut cu mai multi prieteni despre film, am inceput sa diger ceea ce vazusem, si mi-am dat seama ca nu mai sunt sigur de ceea ce am vazut. Adica eu stiu ce am vazut, dar albul nu e chiar alb. Poate fi gri si, din anumite unghiuri, poate fi negru.
Am sters articolul in intregime si m-am apucat sa-l rescriu. Nu stiu cat de bine este ca am facut asta, dar stiu un singur lucru: precedentul articol era foarte negativ. Parea ca am vazut un film foarte prost, incredibil de prost, care m-a dezamagit din toate punctele de vedere si care nu are nimic bun in el.
Ceea ce, sa ne intelegem, nu e adevarat. Chiar daca dezamagirile mele sunt reale, sunt evidente, filmul are si parti bune. O gramada de parti bune.
Si partea interesanta fix asta este: ambivalenta, era sa zic bipolaritatea, la care filmul chiar invita. Parca-si doreste dinadins asta.Continue reading Mortal Kombat 2
