Articolul despre noul Minionii si monstrii – Minions & Monsters a fost scris si rescris de vreo 5 ori. Aceasta este a sasea forma a lui, care oricum va iesi, va fi cea finala. Probabil ar trebui sa ofer „fanilor fideli” unde fel de director’s cut blogosferic, sa postez undeva si variantele „care au picat la montaj”.
Marea problema a acestui Minionii si monstrii – Minions & Monsters este faptul ca-si propune sa fie mai mult decat ii permite plapuma. Vrea sa fie cult, elitist, desi pana acum nu a dat niciun motiv ar dori sa fie astfel.
Minionii si monstrii – Minions & Monsters face parte dintr-o franciza cu succes la public, dar care altfel nu ofera cine stie ce povesti complexe. Este comedie, te face sa te simti bine, este pentru toata familia, nu iti jigneste inteligenta, dar nici nu-ti pune prea mult neuronii la contributie. Este ceva ce apare de obicei vara, ceva ce poate fi vazut la cinematograful de pe litoral dupa o zi intreaga petrecuta la plaja si in mare. Continue reading Minionii si monstrii – Minions & Monsters
Filmul Y este debutul regizoral al cunoscutei actrite Maria Popistasu. Tema principala a filmului este situatia orfelinatelor si a adoptiilor din Romania anilor 80 si 90 (mai ales 90), aceasta fiind privita dintr-o perspectiva exterioara, moralizatoare. Este in acelasi timp o fresca a unei familii (aproape) PERFECTE (ma rog, „too good to be light” din punctul meu de vedere”), dar si o fresca a acelor ani tulburi (vazuti retrospectiv: cum privesc oamenii de acum perioada aceea).
Filmul Y spune povestea unei foste avocate (ma rog, jurista intr-un orfelinat de stat), pe numele sau Ileana, care reuseste sa tina in spate o intreaga familie. Financiar vorbind, aceasta familie nu are grija zilei de maine chiar daca nu munceste. Sau, ca sa ma exprim altfel, reuseste sa supravietuiasca facand doar ce-i place, traind insa intr-un lux permanent. Este totusi o familie educata, stilata, cu gusturi rafinate.
Vedem gusturile acestea si cand ne uitam in casele lor (cum sunt aranjate ele, scenografia fiind minutios construita), dar si cand vedem cum sunt ei imbracati. Toti membrii acestei familii au studii superioare, insa niciunul nu le profeseaza.
Olga este una dintre fiicele Ileanei (fiica preferata). Pe patul de spital, cu cateva ore inainte sa moara, Ileana ii face cateva dezvaluiri Olgai. Avand Alzheimer in stadiu avansat, Ileana are impresia ca traieste inca in anii 90, asa ca incepe sa invoce cateva cazuri de copii despre care nu se mai stia nimic, dar si numele unei foste colege (Lucretia), cea alaturi de care a lucrat ani de zile.Continue reading Filmul Y
Obsesia – Obsession este ecranizarea moderna a celebrului Faust. Nu in mod literar, nu discuta nimeni direct cu diavolul, ci in mod indirect. Stiti expresia „diavolul se ascunde in detalii”? Eh, aici, diavolul se ascunde in contra-indicatiile pe care de fapt nimeni nu le citeste. Vorbim despre un obiect magic, dar ce conteaza? E un … detaliu.
Pe scurt, exista o „salcie a unei unice dorinte”. Trebuie doar s-o rupi si dorinta ta cea mai arzatoare se va implini. Dar totul vine cu un cost. Cel mai important cost este ca nu te mai poti razgandi.
Bear o iubeste pe Nikki. Cei 2 se cunosc de mult timp si sunt colegi la job. Nikki il considera un prieten, nu l-a privit niciodata altfel. Asa ca Bear apeleaza la aceasta salcie: o gaseste intamplator intr-un magazin dubios si o testeaza, fara sa aiba deloc incredere ca functioneaza.Continue reading Obsesia – Obsession
Primul instinct a fost sa spun ca Supergirl este un amestec inconsistent de John Wick, Mad Max, Gardienii Galaxiei si ceva Star Wars.
Ea, Kara Zor-El / Supergirl, mi s-a parut a fi pe jumatate verisoara lui Superman si pe jumatate verisoara lui John Wick, un fel de super-verisoara comandata de pe Trendyol (in timp ce personajul din Mad Max pare comandat de pe TEMU). Un personaj sec, lipsit de orice urma de chef, de vointa si de … sexualitate. Desi actrita arata bine, in film ea isi doreste sa fie un fel de moartea pasiunii. Ceea ce, din pacate sau din fericire, reuseste.
De ce unu-i de pe TEMU si altu-i de pe Trendyol n-as putea sa explic rational, coerent. In mintea mea, Trendyol este ceva mai european, in timp ce TEMU este ceva 100% asiatic, non-european. Ma rog, Trendyol e detinut de Alibaba, are multe produse chinezesti, deci pana la un punct sunt cam tot aia. Nu insist, unele glume nu trebuie disecate, aprofundate. Trebuie luate ca atare.Continue reading Supergirl
Backrooms: Fara iesire este un horror atipic. Este un horror de internet, daca-mi este permisa expresia, ajuns in cinema, chestie care din start pe unii ii incanta maxim, in timp ce pe altii ii goneste efectiv din sala de cinema.
Pe scurt, personajul principal este un arhitect ratat, care in loc sa-si practice meseria lui vinde mobila. Clark este numele arhitectului. Problema lui principala era de ordin financiar: nu doar ca nu-si facea meseria pentru care se pregatise, dar mai si trebuia sa stea peste program, sa munceasca multe ore, pentru a acoperi toate facturile. Era magazinul lui, avea 2 angajati, insa muncea pe rupte, cot la cot cu angajatii sai. Un workoholic frustrat, care inca visa ca undeva candva isi va practica meseria lui de baza.
La un moment dat, aparuse o problema la instalatia electrica, cheama un specialist, acesta nu prea stie care e problema. Intr-un final, apasand diverse butoane de pe panoul electric, reuseste sa gaseasca o incapere ascunsa, practic o alta lume. Intrarea se facea printr-un perete, scena care mie mi-a amintit de Harry Potter si de celebrul peron 9 3/4, peronul noua si 3 patrimi. Ma rog, este foarte posibil ca de acolo sa se fi inspirat.
De acolo ieseai fix pe unde intrasei, insa el desenase o usa pe pereti, pe ambele parti, ca sa nimereasca locul. Sa nu ramana blocat in acea lume dubioasa. Apropo, uitasem sa va spun: incaperea se afla la subsol. Deci nu doar ca erai intr-o incapere ascunsa in spatele unei usi, dar erai si la subsol (deci in locul acela fantastic, imaginar, nu aveai niciun fel de fereastra).Continue reading Backrooms: Fara iesire
Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5 este a V-a parte a uneia dintre cele mai celebre serii animate produse de Pixar. Pe scurt de tot, personajele deja cunoscute Woody, Buzz Lightyear, Jessie si restul gastii au de infruntat un dusman puternic: o tableta numita Lilypad. Scopul lor, al jucariilor, este sa faca fericit un copil, insa acelasi scop il are micuta tableta (o tableta pentru copii). Problema jucariilor este ca, spre deosebire de tablete si alte gadget-uri, ele pot fi folosite doar pentru a te juca. Nu va spun cum se termina totul, va las pe voi sa descoperiti, dar fiind animatie, banuiesc ca e nu e spoiler daca spun ca … totul e bine cand se termina cu bine.
Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5 ne spune mai mult decat o poveste cu jucarii vorbitoare, caci toata povestea aceasta, ca de altfel si precedentele, ne spun de fapt povestea oamenilor din viata noastra care ne-au ajutat … la momentul potrivit. Ele, jucariile, nu se pot opune cresterii si maturizarii copiilor, insa trebuie apreciate pentru ca au fost alaturi de copii atunci cand a trebuit.Continue reading Povestea jucariilor 5 – Toy Story 5
Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6 mi-a adus aminte de vorba aia celebra (din teatru si film) conform careia in cinematografie (si in teatru) cele mai grele roluri sunt cele de prosti (retardati).
Romaneste am putea s-o spunem altfel: riscul atunci cand faci prea mult pe prostul este sa ramai asa.
Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6 este un film asumat prost. Este un film care-si scrie pe frunte eticheta de film prost. Se lauda cu asta, se marketeaza astfel.
Este un film prost care a inceput prin a ironiza filmele de groaza, lucru pe care-l face si acum, dar care sfarseste prin a se autoironiza. Stiti voi, prostul ala care zice ca e prost si apoi rade singur de prostia sa.Continue reading Comedie de groaza 6 – Scary Movie 6
Misiune la limita – In the Grey este noul film SCRIS si REGIZAT de Guy Ritchie, fiind definitoriu pentru stilul si umorul regizorului scenaristului britanic. Marele defect al filmului este faptul a fost lungit inutil, ca are o prima parte care putea lipsi (de fapt, era mai bine daca ar fi lipsit), insa per total rezultatul final este unul multumitor.
Pe scurt, avem o datorie de 1 miliard de dolari care trebuia recuperata. Avem o avocata malefica, Rachel (interpretata de Eisa Gonzalez), care are alaturi de ea o armata (la propriu) de profesionisti, o armata care o urmeaza orbeste. Ea este o recuperatoare care combina metodele legale, juridice, cu cele mai putin ortodoxe. Rezultatul final este cel relevant, ea putand recupera orice fel de datorie.
In acest caz vorbim despre 1 miliard de dolari si despre un magnat care avea inclusiv o armata proprie. Nu va spun mai multe, nu va spun nici pentru cine lucra Rachel si nici cum se termina totul. Ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Misiune la limita – In the Grey
Pasagerul (Passenger) este unul dintre cele mai previzibile, dar in acelasi timp cele mai solide filme horror vazute in ultima vreme. Personajele par aparent stupide, dar de fapt iau deciziile pe care, de fapt, le-ar lua majoritatea oamenilor. Insa pe langa partea de horror, filmul acesta ne spune ceva mai multe, asa ca va invit sa cititi articolul de mai jos pentru a intelege cum sta treaba.
Intai, pe scurt, despre ce-i vorba. Tyler si Maddie hotarasc sa se renunte la apartamentul in care stateau pentru a hoinari de nebuni prin lume. Era visul lui, nu al ei. Ea doar l-a urmat. Ea doar i-a facut pe plac.
Hoinaresc prin tara timp de mai multe saptamani pana cand sunt martorii unui accident. Hotarasc sa opreasca, insa decizia se va dovedi de rau-augur, pentru ca o entitate malefica ii ia la tinta. La propriu. Aceasta generase acel accident, asa ca acum era in cautarea unei noi victime. Ii insemneaza, asa ca ei nu mai sunt nicaieri in siguranta. Nu au de ales, asa ca vor fi nevoiti sa isi infrunte victima.
Nunta ca-n Balcani (The Wedding) este o poveste tip Romeo si Julieta care are happy-end si care se petrece in Balcani. Acum, ca v-am atras atentia, trebuie sa detaliez.
Asadar, spun din start ca Romeo si Julieta ca poveste (pe care am vazut-o in cel putin 10 montari) m-a lasat dintotdeauna rece. Nu pot empatiza cu drama celor 2 oricat m-as stradui. Empatizez cu multe dureri, insa cu acestea din dragoste nu empatizez si pace.
In plus, pentru ca sunt o persoana rationala, imi pun tot felul de intrebari. Cea mai importanta dintre ele: de ce se urau cele 2 familii (Capulet si Montague)? Nici macar un teatrolog, dintre cei intrebati, nu mi-a putut raspunde la aceasta intrebare. Cineva mi-a dat un raspuns care mai mult m-a enervat. Il citez din memorie:Continue reading Nunta ca-n Balcani (The Wedding)
Ma mut la mama este adaptarea cinematografica a trei piese de teatru, montate nu o data, ci de 2 ori in Bucuresti. Cele 3 piese de teatru s-au numit: Ma mut la mama, Ma mut la tata si Ma mut sau nu ma mut? „Originalele” s-au jucat cu Adriana Trandafir (mama), Gabriel Fatu si Andreas Petrescu (in rolurile copiilor mai putin maturi). Ultimul este si autorul textelor. In acest moment, acele spectacole originale nu se mai joaca, insa se joaca la Elisabeta (la restaurant, jos) 2 adaptari ale primelor 2 texte: primul se joaca fix cu titlul filmului, al doilea se joaca cu titlul Ma mut la tata. Ma rog, a treia parte, Ma mut sau nu ma mut …, nu pare a mai fi fost montata la Elisabeta.
M-as bucura sa se monteze un spectacol-sinteza, un spectacol care sa aiba la baza povestea filmului. Caci filmul, dupa cum spuneam, preia cele 3 povesti, le amesteca, adauga personaje si condimenteaza mult povestile oricum savuroase.
Pana sa cititi ce am eu de spus, va invit sa urmariti interviul pe care l-am luat actorului si producatorului Gabriel Fatu. Cam o treime din interviu este despre filmul Ma mut la mama.Continue reading Ma mut la mama
Spun din start: scrisesem un articol complet despre Mortal Kombat 2, avea fix 722 de cuvinte (le numara automat WordPress, nu le numar eu!), insa ceva ma nemultumea la el. Nu era nimic neadevarat in el, insa parca-i lipsea ceva.
Am inceput sa discut cu mai multi prieteni despre film, am inceput sa diger ceea ce vazusem, si mi-am dat seama ca nu mai sunt sigur de ceea ce am vazut. Adica eu stiu ce am vazut, dar albul nu e chiar alb. Poate fi gri si, din anumite unghiuri, poate fi negru.
Am sters articolul in intregime si m-am apucat sa-l rescriu. Nu stiu cat de bine este ca am facut asta, dar stiu un singur lucru: precedentul articol era foarte negativ. Parea ca am vazut un film foarte prost, incredibil de prost, care m-a dezamagit din toate punctele de vedere si care nu are nimic bun in el.
Ceea ce, sa ne intelegem, nu e adevarat. Chiar daca dezamagirile mele sunt reale, sunt evidente, filmul are si parti bune. O gramada de parti bune.
Si partea interesanta fix asta este: ambivalenta, era sa zic bipolaritatea, la care filmul chiar invita. Parca-si doreste dinadins asta.Continue reading Mortal Kombat 2
Jocul luminii este o adaptare cinematografica a unei piese de teatru (Nu mai sunt visine. La cina.) de Theo Herghelegiu. Rezultatul este ceva intre teatru filmat si cinema, un mix excelent al celor 2 arte. Spun asta in „calitate” de adversar al teatrului filmat, am mai spus asta, in pandemie nu am reusit sa vad decat 1 singur spectacol de teatru pe YouTube.
Povestea este simpla: un fiu (Johnny) vine in vizita la azilul unde era internat tatal sau (Paul). Scopul vizitei era pentru a-si convinge tatal sa mearga pana la New York, loc unde tanarul urma sa se insoare. Relatia dintre cei 2 este dificila, tatal era un fost actor de succes ajuns in scaun cu rotile in urma unui „accident de munca”.
Tatal este interpretat excelent, magistral, de Nicu Mihoc (l-am mai vazut intr-un scaun cu rotile intr-un spectacol care are peste 15 ani: Decalogul dupa Hess), rolul i se potriveste perfect, in timp ce fiul este interpretat de Marius Turdeanu (o interpretare la fel de buna, de naturala, de intensa). Cei 2 au avut interpretari foarte bune pentru ca au excelat nu doar separat, ci si impreuna, au avut o chimie excelenta intre ei. Dupa proiectie, cei 2 glumeau, spunand ca de-a lungul timpului au jucat si rolurile inverse (Marius Turdeanu era tatal lui Nicu Mihoc), dar au jucat si frati, si prieteni (parca si veri, sper sa nu gresesc). Oricum, se simte chimia dintre cei 2, probabil nu mi-ar fi placut la fel de mult daca in acele roluri ar fi fost 2 actori care se cunosteau foarte putin. Continue reading Jocul luminii
Michael mi-a adus aminte de discutia legata de biopice si de cum e mai bine sa faci un biopic: e bine sa apelezi la familia „vedetei” si sa mergi pe povestea livrata de acestia sau e bine sa apelezi „la ceilalti”, la surse externe, caz in care povestea spusa ar putea fi contestata?
Evident, poti urma ambele cai, insa uneori familia subiectului isi ia masuri de precautie, cerand sa vada materialul, scris sau filmat, inainte sa fie publicat. Apoi anunta ca nu-si da acordul, putand eventual bloca aparitia cartii ori a filmului.
In cazul in care exista o carte, o biografie oficiala, atunci varianta de mijloc e mai probabila: un scenarist citeste acea carte, dar incearca sa faca si sapaturi, sa afle daca ce se scrie in carte este sau nu adevarat.
In cazul biografiilor oficiale, familia pune la dispozitie si arhive personale. Ceea ce este un avantaj.Continue reading Michael (2026)
Dragoste fara cuvinte este ne spune povestea unei tinere (Alexia) cu deficiente de auz. Ea lucra alaturi de cei 2 copii ai patronului firmei. Unul dintre ei, Sergiu, era si el surd, in timp ce Mihai era „auzitor” (acesta este termenul pe care-l foloseasca comunitatea celor cu deficiente de auz).
In timp ce Mihai era un risipitor, un tanar care-si traia viata din betie in betie, Sergiu era fix contrariul fratelui sau: un tip muncitor, serios, cu bun-simt, care avea grija de Alexia ca de o sora.
Alexia primeste un cadou neasteptat de la Adrian (tatal celor 2, Mihai si Sergiu): un apartament de lux, fix langa apartamentul risipitorului Mihai. Adrian (interpretat excelent de Constantin Cotimanis) considera ca Alexia ar putea avea o influenta pozitiva asupra lui Mihai.Continue reading Dragoste fara cuvinte
Ei te vor ucide – They will kill you este o reinterpretare moderna, demna de epoca tik-tok, a celebrului „mit faustian” al pactului cu diavolul. Filmul, foarte pe scurt, pune problema in termeni foarte simpli, schimband insa persoana pe care se pune focusul: in loc sa se intrebe „ce s-ar intampla cu tine daca ai face pact cu Diavolul”, filmul se intreaba, ma rog, incearca sa raspunda la intrebarea „ce s-ar intampla daca ai ajunge intr-un loc unde toata lumea a facut pact cu Diavolul”. Practic, problema nu este daca tu vei face sau nu pact cu diavolul, ci ce ar trebui sa faci daca va trebui sa infrunti astfel de … mici diavoli.
Avem 2 surori, Asia (cea mare) si Maria (cea mica). Cele 2 aveau un tata abuzator, de la care reusesc sa scape. Acesta le prinde, asa ca Asia incearca sa-l omoare. Se sperie si pleaca, abandonandu-si surioara cea mica. Din pacate pentru Asia, se intampla 2 lucruri foarte rele: tata abuzator scapa, iar ea este prinsa de politie si condamnata la 10 ani de inchisoare.
Dupa ce iese din inchisoare, Asia vrea sa-si indrepte greseala, asa ca se apuca sa-si caute sora. Afla ca aceasta a ajuns intr-un loc dubios, conacul / hotelul / castelul Virgil, un loc unde dispar constant oameni. Asia reuseste sa ia locul unei tipe care urma sa se angajeze menajera acolo. Unicul ei scop era sa afle ce a patit sora ei cea mica.Continue reading Ei te vor ucide – They will kill you
Super Mario Galaxia: Filmul este continuarea filmului Super Mario din 2023. Pentru ca toata lumea asteapta comparatia, vrea sa stie care film este mai bun, spun din start: strict cinematografic, primul film a parut mai bun, mai spectaculos; atmosfera de gaming a fost mai prezenta tot in primul film (unde chiar ai IDEEA DE QUEST, una pe care doar gamerii o inteleg pe deplin), insa acest al doilea film are o atmosfera mai relaxata, mai pe chill, mai pe fun, atmosfera care de fapt … caracteriza jocurile Mario.
Ca sa intelegeti, trebuie sa repet ceva ce am scris si la articolul precedent: eu nu am jucat Mario pe Nintendo, ci pe PC. Nu l-am jucat la vremea lui, caci nu prea aveam cum (primul joc al seriei Mario a aparut in 1985, an in care … nu eram nascut), deci poate ratez unele lucruri. Insa atunci cand l-am jucat eu, pe PC, Mario era un joc de … relaxare. Nu era incrancenarea de la jocuri gen Duke Nukem, Quake ori Counter Strike. Nici macar incrancenarea de la Prince of Persia (cu care il asemana lumea). Gamerii adevarati jucau Mario atunci cand voiau sa faca pauza de la niste jocuri … serioase.Continue reading Super Mario Galaxia: Filmul
Daca v-as spune ca Drama este o comedie romantica ati rade? E un paradox, e amuzant, dar e adevarat. La fel de adevarat este faptul ca mie mi-a placut, lucru care se intampla foarte rar (spre deloc) in cazul comediilor romantice. Sa ne intelegem: cu romantismul am eu ce am, nu cu ideea de comedie.
Charlie (Robert Pattinson) si Emma (Zendaya) urmeaza sa se casatoreasca. Modul in care s-au casatorit ei este unul ciudat, hai sa zicem atipic, insa nu vi-l dezvalui. Insa va dezvalui partea importanta, relevanta, impasul care apare fix inainte de casatorie: in urma unei provocari, unui micut joc practicat la betie, Emma dezvalui un secret intunecat din copilaria (adolescenta) ei si anume ca si-a dorit, a planuit, sa ia o pusca si sa impuste mai multi elevi din liceul in care studia. Pentru asta ia pusca tatalui ei, insa ceva o face sa se razgandeasca, sa nu-si duca la indeplinire planul. Nu va spun ce, insa va spun ca aceasta dezvaluire schimba radical modul in care este ea vazuta. Marea problema este ca nu era de fata doar viitorul sot, ci si … domnisoara de onoare.
Nu va spun cum se termina totul (desi mi-as dorit sa … nu se termine, sa nu existe un final clar; chiar as fi adorat un final deschis, unul in care sa ne imaginam noi cum se termina povestea; regizorul, fiind american, a insistat sa ne dea un final cert), insa vreau sa vorbesc un pic mai mult despre ideea in sine: ce ai face daca ai afla ca viitoarea ta sotie ar putea fi o psihopata (valabil si daca e vorba de viitorul sot)? Ma rog, este valabil si-n cazul in care un prieten vrea sa se casatoreasca cu o astfel de persoana.Continue reading Drama
Crima perfecta – How to Make a Killing ne spune povestea unui proscris al unei familii bogate, un tip care-si da seama ca pentru a pune mana pe o mostenire babana (de cateva miliarde bune de dolari) va trebui … sa omoare mai multi membri ai familiei. Destul de multi. Dar totul are un scop nobil.
Pe tip il cheama Becket Redfellow (interpretat de Glen Powell), iar toate povestile pe care le aflam sunt spuse de el … in inchisoare. Nu va spun cui vorbeste si nici pentru care crima este el acuzat. Pentru toate? Pentru o parte dintre ele? Ramane sa descoperiti singuri.
Ce m-a frapat pe mine a fost echilibrul pe care regizorul l-a gasit intre drama, thriller si comedie. Stai cu sufletul la gura (desi stii ca el n-a murit, ca a supravietuit, chiar daca a fost intr-un final prins), razi (uneori cu gura pana la urechi), dar si plangi (desi nu prea mult) victimele. Numarul lor creste, moartea devine cumva o obisnuinta.
Aici de fapt e cheia, caci sufletul meu era cumva impartit: pe de-o parte, il intelegeam pe personaj, probabil in locul sau ar fi actionat la fel 70% dintre oameni (nu zic ca toti ar fi reusit, pentru asta iti trebuie mai mult decat vointa), empatizam cu el, este o victima, iar victimele lui nu erau nicidecum niste oameni buni; pe de alta parte, vorbim despre niste crime, nu cred ca un om merita sa fie omorat indiferent de fapta sa. Si aici a existat un echilibru, caci ambele sentimente pareau de intensitate egala.Continue reading Crima perfecta – How to Make a Killing
Cod rosu: apocalipsa – Cold Storage este un horror SF unde rolul principal este jucat de o … ciuperca. Hai sa incerc si varianta serioasa, poate am mai mult succes. Dansul acesta pe sarma, la limita dintre film serios, horror, si film neserios, usor ironic, caracterizeaza intregul film. Ironic nu inseamna insa amuzant.
O ciuperca scapa dintr-un laborator, insa are nevoie de oameni, animale si apa, in orice ordine, pentru a se raspandi. Ce este interesant la aceasta ciuperca este faptul ca ea este inteligenta, are nu doar o capacitate uimitoare de adaptare, ci are si … putere de convingere (convinge oamenii si animalele sa o ajute sa se raspandeasca). Nu va zic cum se desfasoara intreaga actiune, insa va spun ca la final avem parte fix de ce ma asteptam: o ditamai ploaia. Caci deh, ciuperca era iubitoare de apa.
Liam Neeson este unul dintre personaje, nu stiu daca este cel principal (nu am inteles niciodata distinctia dintre personaj principal si personaj secundar; in multe filme ori spectacole de teatru, distinctia este evidenta, insa in altele chiar nu este clar), insa mai mult de jumatate din timp si-l petrece la pamant din cauza unei dureri de spate. Chiar si de la pamant el reuseste sa rezolve problemele aparute.Continue reading Cod rosu: apocalipsa – Cold Storage
