Baiatul si starcul – The Boy and the Heron
Baiatul si starcul – The Boy and the Heron, la fel ca alte animatii japoneze, m-a lasat la propriu fara cuvinte. Ca blogger, ca om al cuvintelor, plec de la premisa ca ar trebui sa am tot timpul cuvintele la mine. Cel putin asa ma laud, asa imi place sa cred despre mine. Animatiile japoneze sunt, ca sa citez o expresie romaneasca deja tocita, alta mancare de peste.
Baiatul si starcul – The Boy and the Heron ne spune povestea lui Mahito, un pusti de 12 ani a carui familie este nevoita sa se mute de la Tokyo la tara din cauza razboiului. Mahito isi pierde mama intr-un incendiu, asa ca tatal decide sa se casatoreasca cu sora decedatei. Matusa lui Mahito urma sa-i devina acestuia mama.
Mahito nu se poate adapta noii realitatii, refuzand sa accepte pierderea mamei. Drept urmare, se lasa ademenit de un starc vorbitor, care-l convinge ca mama lui este inca in viata si se afla unde intr-un turn magic. El a fost convins sa mearga in aceasta calatorie si de disparitia matusii lui, care pare ca a urmat acelasi drum. In ce consta aceasta calatorie magica, ce anume descopera Mahito acolo si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Pana sa va vorbesc mai departe despre Baiatul si starcul – The Boy and the Heron, trebuie sa va semnalez PRIMA recenzie in limba romana a acestui film, recenzie scrisa de o buna cunoscatoare a animatiilor japoneze.
Acum am ajuns la partea dificila, cea de care ma temeam: cea in care explic ori incerc sa explic diversele simboluri prezente in film. Comparatia cu alte animatii de-ale regizorului Myazaki, vazand prea putine (se pare ca 2, uitandu-ma la lista filmelor sale; chiar si asa, acestea au fost vazute acum mult timp), nu pot face.
Primul lucru demn de mentionat este ca acest Baiatul si starcul – The Boy and the Heron este cel mai autobiografic film al sau. Si el a trait drama razboiului (este nascut in 1941, era foarte mic pe atunci, dar probabil drama legata de razboi s-a prelungit mult timp dupa terminarea efectiva a conflagratiei), la fel ca personajul sau, Mahito. In plus, exact ca tatal lui Mahito, si tatal regizorului a lucrat intr-o fabrica de avioane.
Nu intru in partea morala a problemei, cea legata de razboi si de fabrica de avioane, asa ca ma voi referi strict la partea vizuala. Adica acea parte de care te bucuri la maxim daca mergi sa vezi filmul la cinema, de preferat intr-un cinema de mall, la o calitate vizuala MAXIMA. Nu cred ca e o idee buna sa vezi acest film intr-un cinema tip Eforie, chiar daca filmul va rula si acolo. Este oricum de preferat vizionarii sale acasa (multi au fost defectati de pandemie, renuntand complet la mersul la cinema!).
Modul in care au fost desenate acele lumi fantastice (sunt mai multe, nu doar una), constructia si deconstructia acelui turn mi se pare efectiv incredibile. M-au lasat complet fara cuvinte.
In plus, trebuie avut in vedere un aspect esential: lucrul la acest film a durat 9 ani de zile! Trecand peste alte aspecte, incercati sa va ganditi la un lucru, nu conteaza care, din viata de zi cu zi la care s-a muncit 9 ani. Aveti asa ceva? Folositi asa ceva? Atentie: un lucru la care UN SINGUR OM a lucrat 9 ani de zile!
Atunci cand va uitati la Baiatul si starcul – The Boy and the Heron ar trebui sa va ganditi la asta: va uitati la munca de 9 ani a unui geniu! Un film care, in mod evident, nu putea iesi altfel decat genial. Magnific. O adevarata capodopera!
Si inca ceva, la fel de important: Baiatul si starcul – The Boy and the Heron este un film pe care trebuie sa-l revezi. Eu vreau sa merg sa-l revad. Nu cred ca m-as putea satura de el. Ceea ce, evident, va sfatuiesc si pe voi s-o faceti.
Baiatul si starcul – The Boy and the Heron are 2 distribuitori, un parteneriat intre Bad Unicorn si Independenta Film, urmand a intra in cinematografele patriei din 15 decembrie 2023. Va doresc VIZIONARI placute!
Be the first to leave a reply