Enescu jupuit de viu
Enescu jupuit de viu este PRIMUL film de lungmetraj despre marele regizor George Enescu. Dupa ce am vazut filmul inca ma intreb cum de nu s-a facut pana acum vreun film despre un personaj atat de ofertant, despre un geniu al culturii autohtone. Inteleg de ce comunistii n-au vrut sa faca, George Enescu nefiind chiar un om pe placul lor. Dar din 1990 si pana acum au trecut 34 de ani, timp destul sa ne aplecam si asupra marelui muzician.
Pe de alta parte, vazand mega-efortul facut pentru realizarea acestui Enescu jupuit de viu, imi dau seama DE CE nu a fost pana acum facut un astfel de film.
Ca sa intelegeti ce film urmeaza sa vedeti, trebuie sa va spun partea importanta, „piesa” de rezistenta: pe tot parcursul proiectiei veti auzi muzica lui Enescu. Ca sa citez din comunicatul de presa:
Coloana sonora este interpretata de Orchestra Nationala a Frantei, sub bagheta maestrului Cristian Macelaru, director artistic al Festivalului „George Enescu”, si de Orchestra Nationala Radio din Romania, condusa de Maestrul Horia Andreescu. De asemenea, violonistul Alexandru Tomescu adauga o nota distincta acestei productii sonore. Coloana sonora include si un fragment muzical original, interpretat de George Enescu la vioara si Dinu Lipatti la pian.
Ideea este ca atunci cand citesti comunicatul treci usor peste aceste lucruri. Atunci cand VEZI filmul, cand SIMTI acea muzica, iti dai seama ca toate aceste lucruri nu sunt mofturi, nu sunt fite regizorale, ci sunt aspecte care fac filmul cu adevarat special. Grandios.
Practic, spectatorul nu vede doar un film, ci vede un film in acelasi timp in care aude un concert de Enescu. Senzatia aceasta ca asist la ceva cu adevarat special a fost amplificata si de locatia in care am vazut filmul: la Opera Romana. V-am povestit deja despre mega-turneul acestui film, nu insist asupra subiectului, va mai spun doar ca in Bucuresti filmul se mai poate vedea pe 30 noiembrie, la Ateneul Roman.
Filmul ne arata cele 2 laturi ale lui George Enescu: cea artistica, dar si cea umana. El era un geniu, dar era om, cu calitati, dar si cu defecte.
A doua mare calitate a acestui film: alegerea foarte buna, foarte inspirata, a actorilor. Mircea Dragoman nu doar ca are o interpretare excelenta, dar chiar seamana fizic cu marele Enescu. Chiar am avut impresia ca pe ecran se afla George Enescu.
Pentru cine nu-i cunoaste cariera teatrala, sa stiti ca Mircea Dragoman are la Teatrul Evreiesc alte cateva roluri celebre, precum Einstein si mai nou Kafka. Enescu nu este deci un rol singular in cariera acestui actor.
Teodora Sandu in rolul printesei Maruca este si ea o alegere excelenta. O interpretare solida, convingatoare, credibila, pe mine m-a dat realmente pe spate in scena in care si-a turnat acid.
Foarte bune cele 2 interpretari, dar foarte buna si chimia dintre cei 2, chiar si relatia „love-hate” excelent scoasa in evidenta.
Nu vreau sa vorbesc despre toti actorii din film, cu totii mi-au placut si au parut excelent alesi, insa nu pot sa nu il evoc si pe Pavel Ulici, un Nae Ionescu extrem de carismatic. Probabil cel mai bun Nae Ionescu vazut de mine (poate ar trebui sa se faca un film si despre el, cu toate bunele si mai ales relele din biografia sa).
In afara sunetului si a interpretarii actorilor, nu pot sa nu remarc imaginea. Are multe scene care par realmente pictate, adevarate binecuvantari vizuale.
Toate acestea, dar si multe altele, pe care va las sa le descoperiti singuri, fac din Enescu jupuit de viu un film de-a dreptul fabulos. Pentru mine, este cel mai bun film vazut anul acesta si printre cele mai bune filme romanesti care s-au facut vreodata. Toma Enache s-a intrecut pe sine insusi, probabil va ramane un proiect unic in filmografia proprie.
Enescu jupuit de viu are multe calitati si parca merge vazut doar in locatii speciale, tip Ateneul, Opera ori alte asemenea. Desi vorbim despre UN FILM, nu m-as putea imagina vazandu-l intr-un cinematograf de mall, alaturi de o hoarda de oameni care rontai popcorn si nachos in jurul meu. Ganditi-va ca filmul nu are momente de liniste, nu are vreun moment propice pentru a auzi alte sunete, asa ca „rontaielile” ar fi pur si simplu deranjante. Insa sunt constient ca din punct de vedere comercial ar fi imposibil sa ruleze intr-o sala de mall fara popcornul aferent.
Enescu jupuit de viu este mai mult decat un film ori decat un concert: este o EXPERIENTA pe care trebuie sa o traiesti. O recomand din toata inima.
Be the first to leave a reply