Filmele ne deformeaza realitatea
Filmele ne deformeaza realitatea
Stiu ca unele fete se viseaza printese, cenusarese ori macar dive de Hollywood. Langa ele trebuie sa fie musai un Fat-Frumos, fie cel din basme, fie unul mai modern, de pe platourile de filmare. Pe mine, insa, imaginatia m-a dus prin alte parti. Sa va dau cateva exemple de momente in care imaginatia m-a dus departe:
1. Cand urc intr-un taxi imi vine sa spun ia banii astia si urmareste masina cutare. La cum merg unii taximetristi e clar ca gandul la urmariri ma duce. La Cluj, cand eram la TIFF, dupa ce ieseam de la 4-5 filme in ziua respectiva, chiar ma gandeam la o urmarire ceva. Era noapte, strazile erau libere, iar eu stateam undeva spre iesirea din oras. Loc ideal pentru o urmarire. Zic.
2. Cand sunt intr-o masina care nu porneste, primul meu instinct este sa spun ca va exploda. In fond, ce alt motiv ar avea pentru a nu porni? E clar ca cineva a umblat la ea si i-a pus o bomba. Ce-i drept, chiar daca am impresia ca va exploda, nu fac nimic pentru a ma proteja. Eh, asta e, voi muri…
Un amic, insa, mi-a povestit ca atunci cand era mic chiar s-a departat la un moment dat de masina, punandu-si mainile-n urechi. El chiar era convins ca face bum. N-a fost sa fie.
Legat de masini care bubuie, sa va spun o alta faza funny: vazusem intr-o zi, acasa, mai multe filme. Dupa 2 filme cu Mafie, d-alea dure, trecusem la o comedie. O alegere buna, ar zice unii. Pacat, insa, ca mintea mea ramasese la filmele cu mafioti. Intra un nene in masina, cu zambetul pe buze, si da sa porneasca. Masina nu porneste. In secunda urmatoare mai ca incep sa plang: bai, dar ce-a facut asta? de ce sa moara? Dezamagirea a fost, insa, si mai mare atunci cand am aflat motivul: masina nu avea benzina. Dupa inca o faza asemanatoare, am revenit cu picioarele pe Pamant: sunt in alt film.
3. Am patit o faza misto acum 2 ani: cand am schimbat avionul in Istanbul, sa ajung in Antalya, am intrat in al doilea avion pe afara, urcand pe scara avionului. Din minut in minut ma uitam in spate, imaginandu-mi ca-s paparazzi care ma fotografiaza. Nu erau din pacate, batea un vant puternic, deci parul meu era facut varza. Dar ca senzatie e extrem de misto.
4. Cand vad, la inchiderea magazinelor, feronerie culisanta (grilaje din acelea care se lasa peste magazin) imi vin in minte tot felul de idei. Intai si intai, daca sunt acolo in momentul inchiderii, si vad acel grilaj coborandu-se, imi imaginez ca cineva va iesi fix inainte sa coboare de tot, urmarit fiind de raufacatori. Nu am asistat, inca, la o astfel de faza, insa am asistat la alte 2 chestii: prima oara, grilajul se lasase pe jumatate, ulterior angajatii magazinului iesind pe sub el (nu aveau fata de detectivi, deci e ok); a doua oara, de sub un astfel de grilaj a iesit o pisica (intr-un mall, acum vreo 5 ani).
5. Tot legat de masini, imi povestea cineva ca regreta ca n-a asistat personal la vreun accident. De ce doar in filme poti fi martor la asa ceva? Eu am una si mai tare: fusesem, alaturi de un amic, la masinute, la mare. Din alea mici, care se busesc. Apoi ne-am urcat amandoi intr-o masina pe bune (condusa de el), sa mergem spre hotel. L-am intrebat, pe bune, de ce evita masinile din fata lui. Ideea nu era sa le buseasca? Cica nu…
6. Inca una, tot cu bubuituri: nu mai stiu ce avea in mana un pusti. Ceva ce se desfacea si arunca. Orice ar fi fost, mie-mi semana a grenada. Eram in liceu, pustiul facuse asta la o distanta apreciabila de mine. Aruncase grenada spre un restaurant. Eu eram nerabdator sa vad explozia :)) N-a fost sa fie!
7. Ultima chestie, de la un amic: s-a dus intr-o mini-croaziera, la Mamaia. Vaporase d-alea micute. Cica abia vazuse Titanicul. Se apucase sa-si intrebe amicii daca stiu ce sa faca in cazul in care vaporul se loveste de un iceberg…
Concluzia e simpla: filmele ne deformeaza realitatea. Rau de tot. Salutari CINEMILE tuturor!
Eu am intrat într-un stâlp, cu mașina, la 60 km/h. Am ieșit din mașină, m-am scuturat de praf, m-am verificat – eram întreg, fără nicio zgârietură. Viața ca-n filme.