Gustul cireselor – Taste of Cherry – Les Films de Cannes a Bucarest 2024
Gustul cireselor – Taste of Cherry este un film din 1997 care pare greu de inteles, greu de „citit”, greu de privit in 2024.
Gustul cireselor – Taste of Cherry ne spune povestea domnului Badii, un om care vrea sa se sinucida. Nu aflam de ce vrea sa faca asta, nu aflam nici daca si-a dus la indeplinire planul. Tot ce aflam este ca el se afla intr-o continua cautare. Oficial, el cauta un om care sa-i puna in aplicare planul: fie sa-l ingroape, daca sinuciderea reuseste, fie sa-l salveze, sa-l scoata de acolo, daca sinuciderea de gres. Pe plan metafizic, domnul Badii se cauta pe el insusi. Cauta un sens pentru existenta sa.
Ideea de baza a filmului este ca nu conteaza de unde pleci, nu conteaza unde ajungi, ci esential este drumul pe care-l parcurgi. Fix pe acesta il vom vedea, vom descoperi cateva personaje, nu va spun cine sunt, cu ce se ocupa, insa intrebarea la care veti afla un raspuns vazand acest film este in ce masura Domnul Badii schimba aceste personaje ori aceste personaje il schimba pe el.
Ca de obicei, incerc sa ma pun in locul acelor personaje. In locul celui care doreste sa se sinucida nu vreau sa ma pot, nu o pot face, de altfel mintea mea protectiva isi imagineaza ca Domnul Badii nu este de fapt un personaj real. Privind aceasta poveste ca pe un basm, Domnul Badii este un personaj fantastic care iti apare in cale ca sa te testeze. Sa vada daca ai putea face o anume actiune.
Asa ca tot ce mi-am putut eu imagina este cum as reactiona intr-o atare situatie. Pentru acest lucru, trebuie sa contextualizez un pic, caci actiunea nu se petrece intr-un oras aglomerat, ci intr-o suburbie a Teheranului, intr-un loc aproape parasit, plin de praf si de moloz.
Oamenii de acolo nu sunt bogati, chiar daca nici saraci lipiti nu sunt. Ideea e ca nu sunt disperati, au un rost, viata lor terna si plictisitoare are un sens, o rutina, pe care acestia cu greu vor s-o schimbe. Nu va dezvalui fiecare ce face si ce raspunde, insa trebuie sa aveti in vedere toate acestea.
Nu va dezvalui nici ce as face eu daca as fi exact in situatia aia, pentru ca pur si simplu nu stiu, insa eu actual, din Bucuresti, din 2024, as refuza. Mi-ar fi teama de consecintele juridice, n-as privi cu ochi buni o oferta atat de buna venita din senin, as prefera sa plec mancand pamantul, sa ma feresc de astfel de oameni.
Nu sunt credincios, nici crestin, nici islamic, nici vreo alta religie, asa ca factorul religios la mine este irelevant. Sunt multe referinte teologice in film, pe care eu le-am ratat. Nu dinadins, ci pentru ca pur si simplu nu le cunosc.
Un singur lucru mai vreau sa spun: filmul Gustul cireselor – Taste of Cherry este din 1997, insa pare la propriu si la figurat din alt secol. Acum suntem in secolul vitezei, acum nu mai e timp pentru dezbateri filosofice, asa ca acest film de acum mai bine de 25 de ani, prafuit la propriu si la figurat, pare un trecut foarte indepartat.
Faptul ca a fost premiat la Cannes in 1997 este mai putin relevant. Ce este cu adevarat important este ca festivalul Les Films de Cannes a Bucarest 2024 a hotarat sa-l proiecteze. In 2024 acest film pare piesa de muzeu. Din acest motiv este cu atat mai valoros, cu atat mai incitant.
Ok, unul ca mine si-ar dori sa afle contextul, sa afle DE CE. Daca m-ar fi intrebat pe mine, probabil ca l-as fi intrebat de ce. Probabil ca acesta ar fi fost unul dintre motivele pentru care as fi refuzat. Daca te increzi in mine, daca te lasi in mainile mele, satisface-mi aceasta curiozitate: de ce! Tocmai pentru ca NU am raspuns la aceasta intrebare tind sa cred ca personajul nu este unul real si ca povestea este un basm.
Gustul cireselor – Taste of Cherry este un basm prafuit plin de semnificatii teologice si filosofice. Mergeti sa-l vedeti. Stiu ca va fi greu, dar fix aceasta este provocarea. Daca nu veti reusi inseamna ca traiti prea mult in prezent. Ceea ce teoretic e de bine. Sau nu.
Be the first to leave a reply