La drum cu tata este un film actual

In perioada asta am scris rar spre deloc pe bloguri. Evenimentele sociale si politice din tara nu m-au inspirat sa scriu despre filme. Mai mult, mi se parea ca, indirect, as face jocul celor de la putere, ma gandeam ca as fi exact ca televiziunea turca, cea care dadea desene animate cand in tara erau proteste. Mi-am dat seama, insa, ca trebuie sa mai facem si altceva in afara de a protesta. Voi/vom face asta in continuare, azi am lipsit, dar voi merge in continuare acolo.

Introducerea fiind facuta, trebuie sa ajungem la subiectul acestui articol si anume filmul La drum cu tata. Povestea filmului este urmatoarea (atentie: urmeaza spoilere): doi fii urmeaza sa-si duca tatal in Germania de Est pentru a se opera. Operatia este vitala, nu mai poate fi amanata, urmand a fi facuta de cel mai reputat chirurg neurolog din blocul comunist. Din pacate, insa, din cauza contextului politic international, ei sunt retinuti in Germania de Est, alaturi de alti colegi de suferinta (din Ungaria, Cehoslovacia si Cehia). In urma interventiei ambasadei romane din Germania de Est, romanii reusesc sa plece, traseul de intoarcere urmand a fi prin Germania de Vest, Austria si Yougoslavia. Cu aceasta ocazie, afla si care era problema: Ceausescu tinuse celebrul disurs, prin care condamna invadarea Cehoslovaciei. Brusc, romanii ajunsesera pro-scrisi in lagarul comunist. Niste rebeli.

Ajung in Germania de Vest, in Munchen, unde sunt gazduiti de niste activisti de stanga. In Germania, in acea perioada, erau mari proteste ale activistilor pro-comunisti, ale celor care considerau capitalismul drept exploatare si comunismul drept unica solutie.

Nu voi vorbi despre latura cinematografica, despre cat de bine e jucat, ce ritm are filmul si cum sunt scrise replicile. Motivul este simplu: iau filmul ca pe un documentar. Este bazat pe intamplari reale, asa s-au petrecut lucrurile, este povestea familiei regizoarei, poveste pe care ea a vrut s-o lase si altora. Din acest motiv, nu sunt deloc interesat de realizarea cinematografica.

Ma voi referi, insa, la un singur aspect: la acei militanti pro-comunisti din Berlinul de Vest. Intai si intai, mi se pare extrem de interesant modul in care se analizeaza DIN EXTERIOR ceva: un sistem, un mod de trai, niste oameni. Ei traiau in democratie, aveau toate cele necesare, insa tanjeau la ce aveau ceilalti. Citeau din Marx ori din alti ideologi, dezbateau diverse chestii si trageau tot timpul aceeasi concluzie: comunismul e raiul pe Pamant.

In al doilea rand, este la fel de interesant modul in care se raportau la evenimentele din Cehoslovacia. Acolo era o lupta intre comunisti, comunistii liberali, autohtoni, impotriva comunistilor conservatori, coordonati de Uniunea Sovietica. Ei dadeau dreptate sovieticilor, asta desi in Romania Dubcek era vazut drept un salvator.

In al treilea rand, una dintre militantele pro-comuniste fusese prizoniera timp de cateva zile in Germania de Est, alaturi de ceilalti. De romani, de rusi, de cehoslovaci, de unguri. Cu toate astea, ramasese fidela crezului sau. Chiar si cand vazuse si simtise pe propria piele asa ceva, ramanea o fana a comunismului.

Personajul de care va vorbeam. Actrita care interpreteaza este Susanne Bormann. Repet, un personaj DE URMARIT!

Desi nu acesta este subiectul principal, mie aceste personaje mi se par cele mai interesante. Noi, romanii, am trait comunismul, inca ne lovim de problemele generate, direct ori indirect de comunism, si ne enervam maxim atunci cand altii, din exterior, lauda sistemul comunist. In Paris, in Berlinul de Vest, poate si in alte orase occidentale, comunismul era vazut drept ceva bun. Si acum mai exista grupari neo-marxiste in tarile occidentale, exista si-n America. Da, in SUA, patria democratiei. Sunt extrem de interesant de studiat.

Cu toate astea, cel mai mult m-a impresionat, in sens negativ, o scena: atunci cand unuia dintre personaje, unuia dintre romani, i se propune sa se intoarca inapoi la acea familie de marxisti, sa participe in continuare la intrunirile lor si sa raporteze ce vede acolo. Deci da, si capitalismul functioneaza, pana la un punct, pe baza acelorasi reguli.

Era o zicere extrem de simpatica legata de asta: Comunismul inseamna exploatarea omului de catre om. Capitalismul este exact opusul.

Si pentru ca va ziceam ca putem discuta despre filme in perioada asta, va indemn fix asa: mergeti sa vedeti La Drum cu tata si ganditi-va la situatia actuala a Romaniei. Multi nu au chef de filme in perioada asta, dar eu zic ca gresesc: acest film ar trebui urmarit FIX acum, nu mai tarziu. Despre partea cinematografica puteti citi o recenzie in Ziarul Metropolis. Salutari CINEMILE tuturor!