Limonov: Balada lui Eddie – Les Films de Cannes a Bucarest 2024 & TIFF 2024

Limonov: Balada lui Eddie este filmul vazut DUPA marele Megalopolis (despre care voi scrie ulterior), in a doua zi a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest 2024. El a rulat si la TIFF 2024, dar acolo nici macar nu-l detectasem. Probabil a fost in acelasi timp cu un film mult asteptat, asa ca nici macar nu m-am mai uitat despre ce-i vorba. In marea selectie a TIFF, filmul a fost exact cum era poetul Limonov in marele New York: o picatura intr-un ocean.

Limonov: Balada lui Eddie ne spune povestea fabuloasa a scriitorului sovietic Eduard Veniaminovich Savenko Limonov. Primele 3 sunt numele lui din buletin, ultimul este pseudonimul pe care si l-a luat.

Un poet sovietic, care a plecat din URSS nu pentru ca era disident, nu pentru ca ura oranduirea socialista, Limonov a ajuns in SUA si apoi in Paris. Nu a criticat niciodata guvernul comunist din tara sa natala, insa a revenit in URSS in 1991, cand a infiintat un partid … bolsevic. Desi la baza a fost poet, el a scris si romane, cel mai vandut fiind romanul de debut: It’s me, Eddie. A fictional memoir.

Nu intru in detaliile legate de adevarata viata a poetului. In film nu ni se vorbeste deloc despre implicarea sa in razboiul yougoslav. Insa nu despre realitate vreau sa vorbesc, ci despre personaj in sine.

Limonov este un suflet de poet (de artist) atipic. El a iubit, el s-a bucurat de libertate, dar in sufletul sau a ramas sovietic. Nu rus, nu ucrainean (caci a lucrat cativa ani in Harkov, in actuala Ucraina), ci SOVIETIC.

Filmul il mitizeaza, il transforma pe Limonov intr-un erou, intr-un geniu neinteles. Pentru mine, Limonov a fost si un om alt altei epoci, un om care a refuzat sa inteleaga schimbarile din jurul sau, care a refuzat sa inteleaga lumea in care traieste.

Daca ma intrebati pe mine, un astfel de om este mai periculos decat un prost nebun. Un om destept, cult, cu carisma, care poate pacali usor, care poate manipula, care este fascinant in felul sau. Si pe care unul ca mine nu-l va putea intelege niciodata.

Nu stiu ce impact va avea (ori deja a avut) filmul Limonov: Balada lui Eddie in contextul razboiului din Ucraina. Nu stiu cum va fi el primit la Kiev ori la Moscova, nu stiu cum va fi primit la Chisinau ori la Tbilisi, habar n-am cum este omul privit la Zagreb, Belgrad ori Sarajevo, dar cert este ca omul este un personaj. Pe care inainte sa-l idolatrizam ori sa-l repudiem ar trebui sa-l intelegem.

De fapt, cam asta-i problema multor occidentali vizavi de rusi: ii repudiaza, ii dispretuiesc, fara sa incerce sa-i inteleaga. Poti dispretui pe cineva care-ti face rau, pot accepta asta, dar nu-l poti invinge daca nu-l cunosti. Unii cred ca pot, eu am dubii.

Revenind la partea cinematografica, trebuie sa mai subliniez ceva: regizorul filmului Limonov: Balada lui Eddie este Kirill Serebrennikov, omul fiind in sine UN PERSONAJ. Un regizor de teatru si de film GAY intr-o Rusie ultraconservatoare, regizor care se incapataneaza sa produca filme si spectacole in RUSIA NATALA nu poate fi altceva decat un personaj. Daca este unul pozitiv sau negativ ramane sa decida fiecare spectator in parte.

Personal, am apreciat filmul lui Kirill Serebrennikov, Limonov: Balada lui Eddie, pe care-l consider fascinant si deopotriva necesar. Poate fi analizat si istoric, dar si separat, strict cinematografic. Personajul este ofertant, regizorul care ne propune acest film este si el controversat, iar perioada in care filmul a aparut este si ea „ofertanta”. Eu l-am vazut la festivalulLes Films de Cannes a Bucarest 2024, proiectia sa terminandu-se candva dupa ora 23:00. Putinii spectatori au parasit tacuti sala de cinema, niciunul neavand curajul sa spuna ceva, macar sa intrebe ceva. Un film care te pune pe ganduri, care-ti pune o tona de intrebari fara sa incerce macar sa raspunda la vreuna.

Limonov: Balada lui Eddie va intra si in circuitul normal al cinematografelor romanesti din 24 ianuarie 2025, fiind adus in tara noastra de Transilvania Film.