Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4)

Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) a fost pentru mine cel mai asteptat film al acestui an. Pentru mine, avand in vedere vremurile pe care le traim, ideile din Matrix (din intreaga serie) mi se par relevante, importante, fundamentale chiar.

Nu vreau sa va vorbesc efectiv despre film, nu voi face (ca de obicei?) o recenzie clasica, ci va voi vorbi despre sentimentele pe care le-am trait pe parcursul proiectiei. O spun pentru a mia oara, sunt blogger si nu critic (de teatru, de carte ori de film).

Asadar, din punctul meu de vedere, noul Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) va avea 3 tipuri de public(uri), dupa cum urmeaza:

Publicul care nu a vazut primele 3 Matrix-uri si care trebuie sa inteleaga dintr-un singur film intreaga filosofie din spatele francizei. Ma rog, de fapt (aproape) nimeni nu a inteles exact mesajul primelor filme.
Publicul care a vazut LA VREMEA LOR cele 3 filme Matrix, dar care nu-si mai aminteste mare lucru.
Publicul care nu a vazut nici macar 1 film precedent.

Cumva, Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) incearca sa se adreseze tuturor, insa, din punctul meu de vedere, tinteste cu precadere publicul din a doua categorie. Un prieten mi-a marturisit dupa vizionarea filmului ca el a fost un pic deranjat de scenele mult prea explicite. Practic, el face parte din prima categorie si se considera aproape jignit de modul in care a fost tratat. Eu, recunosc, faceam parte din a doua categorie, am vazut cele 3 Matrixuri in 2003, dupa ce a aparut al treilea, insa multe chestii nu mi le mai aminteam. Mi-au prins bine scenele explicite. Nu doar ca imi reaminteau de ideile si scenele din filmele originale, dar imi aduceau aminte si de acea perioada, de copilaria si adolescenta mea.

Partea a doua este legata de libertatea alegerii. Aici, recunosc, filmul m-a facut sa am mari mustrari de constiinta. Caci la intrarea in mall mi s-a scanat certificatul, astfel incat in sala de cinema nu au putut intra decat vaccinatii, trecutii prin boala si cei putini, foarte putini, care au ales varianta testului. Dupa ce am trecut prin aceasta corvoada (noroc ca am intrat in mall pe undeva pe unde intra putini, deci n-am stat la coada), am primit in sala de cinema o adevarata lectie de libertate.

La final, am constientizat ca chestia cu certificatul ar putea fi transpusa in film prin urmatoarele lucruri: nu ai de ales intre pilula albastra si cea rosie, ci esti obligat sa inghiti 2 pastile (sa zicem) albastre, urmand ca apoi, la fiecare portal, sa te scaneze pentru a se asigura ca ai luat acea pastila. Daca au trecut 9 luni de la ultima pastial albastra, va trebui s-o iei si pe a treia. Libertatea alegerii? Pai ea exista, dragi tovarasi, doar ca alegerea a fost facuta de altii, evident mai destepti decat tine. Deci filmul a reusit sa ma faca sa am mustrari de constiinta, sa imi regret deciziile, nu cea legata de vaccinare, ci acceptarea scanarii certificatului. Sunt dat peste cap. Fucked up, ca sa ma exprim altfel.

La modul serios, desi chiar am fost serios si mai sus, un singur lucru m-a dezamagit la acest film: ca nu a fost 3D. O revenire dupa 18 ani (fix atatia au trecut din 2003!) trebuia sa fie cu adevarat epica. Efectele vizuale au fost bune, insa nu a fost nimic REVOLUTIONAR. M-as fi bucurat sa stea mai bine din acest punct de vedere.

Nu intru in detaliile povestii, nu va zic cum si in ce fel se revine la povestea initiala, asta trebuie sa descoperiti singuri. Tot ce va pot spune este ca Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) este, pentru mine, filmul anului 2021. Si, atentie, spun asta fara sa fiu fan infocat al SF-urilor. Pentru mine, SERIA Matrix are un loc special in inima si in mintea mea, m-a MARCAT, mi-a schimbat perspectiva, iar acest film, avand in vedere contextul social, politic si sanitar, era ABSOLUT necesar.

Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) intra in cinematografe din 24 decembrie, fiind distribuit in tara noastra de Vertical Entertainment. Eu l-am vazut la Cineplexx Baneasa, loc in care am revenit dupa o absenta de aproape 2 ani. Cei de la Cineplexx au acum 5 cinematografe, 2 in Bucuresti (Baneasa si Auchan Titan) si 3 in provincie (Sibiu, Satu Mare si Targu Mures). Si revenirea aceasta a fost pentru mine speciala, chiar imi era dor de acest cinema si de acest mall. Cu cat revin in mai multe locuri pe care le frecventam des inainte de pandemie, cu atat am impresia mai mult ca pandemia e pe final. Psihic ma ajuta foarte mult.

PS: Personajul meu preferat din Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) este pisica Deja-VU. Pe langa una dintre glumele mele oltenesti preferate (daca filmul ar fi fost facut de olteni, pisica s-ar fi chemat DEJA-FU), pisica m-a dus cu gandul si la Salsa The Cat, pisica lu frati-miu, care tot imi face onoarea sa-mi calce pragul casei. Daca in 2003, cand am vazut primele, nu aveam o pasiune pentru pisici, ma lasau rece, acum pot sa spun ca nu-mi puteam lua ochii de la Deja-VU. Si mai era si neagra, fix ca Salsa… 🙂 Gandindu-ma la Deja-VU si la Salsa, imi dau seama, de fapt, si cum m-am schimbat in acesti 18 ani. Cum am crescut, cum m-am maturizat, cum mi s-a schimbat radical perceptia, in aceasta mica (dar relevanta) privinta: relatia cu animalele. Filmele de genul, seriile vechi reinviate dupa multi ani, au acest efect asupra mea. Cu atat mai mult Matrix, care este un film profund filosofic.

PS2: Vad ca unii evita sa spuna clar si raspicat, insa eu cred ca nu e deloc spoiler daca va dezvalui ca Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) ARE un AFTER-CREDIT. Este la final, dupa TOT genericul si toate creditele. Eu zic ca merita. Oricum, regula este aceeasi: cine sta pana la final de tot este cinefil adevarat. Restul sunt doar privitori ocazionali de filme.