Megalopolis – Les Films de Cannes a Bucarest 2024

Spun din start: Megalopolis este tipul de film pe care merita sa-l vezi de mai multe ori. Eu l-am vazut pana acum de 2 ori, dar recunosc ca l-as mai vedea. In cazul meu, am actionat in felul urmator: pana sa-l vad prima oara n-am citit nimic despre el, am vrut sa ma surprinda; singurul lucru pe care-l aflasem este ca la film a lucrat si conationalul nostru, Mihai Malaimare jr (aflasem acest lucru din interviul pe care mi l-a dat tatal sau); apoi am vazut filmul in cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest 2024; dupa prima vizionare, m-am apucat sa citesc la greu recenzii; apoi, am mers sa-l revad, desi acel RE pare un pic fortat, caci mi s-a parut ca am vazut efectiv alt film.

Sunt aproape convins ca la a treia vizionare as vedea un al treilea film. Nu vreau sa-l vad atat de repede, vreau sa mai astept un pic. Il voi vedea cand va aparea pe vreun stream. Vreau sa traiesc si experienta aceea lenta, de a-l vedea acasa si a-l intrerupe in momentele cheie, pentru a incerca sa ma gandesc mai bine, sa diger ceea ce am vazut.

Despre ce este acest Megalopolis? Si ce anume il face un film atat de important, de relevant?

Sa povestesc intai. Avem un oras numit New Rome, ca si cum Imperiul Roman nu a murit, ci a dainuit pana-n zilele noastre. Ma rog, proiectul Uniunii Europene este un Imperiu Roman al secolelor XX si XXI, deci Noua Roma exista intr-o forma sau alta. Aici New Rome era undeva peste Ocean, in America atat de discutata in aceste zile.

In aceasta Noua Roma avem o infruntare intre 2 titani, intre 2 exponenti a 2 ideologii radical diferite: il avem pe primarul Cicero, conservatorul, cel care se opune schimbarii, care se opune progresului, care il infrunta pe arhitectul vizionar Catilina, descoperitorul unui nou si revolutionar material cu care vrea sa reconstruiasca din temelii orasul.

Restul personajelor graviteaza intre cei 2, sunt de o parte sau de alta a baricadei. Cel mai interesant personaj secundar este fiica primarului, ea situandu-se din motive personale „cu fundul in doua barci”. Cumva la propriu. Ramane sa descoperiti singuri cum.

Nu vreau sa va dezvalui nici cum se incheie aceasta infruntare, nici cum ni se spune ca s-a ajuns acolo, cum s-a ajuns la aceasta Noua Roma. Ramane sa descoperiti singuri toate astea.

Ce este FASCINANT la acest film este cum il privesti, cum te raportezi la el. Eu va voi vorbi din perspectiva personala, cum l-am receptat eu si la ce am fost atent.

La prima vizionare, am fost furat de actiunea filmului, de poveste, drept urmare mi-au scapat minimum 30% dintre referintele politice, economice si chiar filosofice pe care le intalnim la tot pasul. Filmul reusise sa ma captiveze atat de mult incat eram atent doar la infruntarea celor 2 TITANI. Ceea ce banuiesc ca vor pati cam toti spectatorii atunci cand il vor vedea prima data.

O precizare importanta: de la un punct incolo, filmul efectiv o ia razna. Regizorul pare a fi un nene care se joaca cu vitezele de derulare: ba opreste, ba da viteza normala, ba accelereaza si mai mult. Totul devine realmente halucinant, motiv pentru care unii se intreaba, deloc absurd, daca nu cumva Coppola chiar a fumat ceva (ori cine stie ce altceva a facut). Oare ar trebui sa fumeze ceva si spectatorii care sa inteleaga pe deplin „ce-a vrut sa spuna poetul”?

La a doua vizionare m-am straduit sa inteleg referintele si simbolurile, m-am strofocat sa judec filmul dand la o parte primul strat (asa mi-au explicat cativa actori si regizori ca ar trebui sa faci cu o poveste, fie ea piesa de teatru, scenariu de film sau carte: sa o desfaci ca pe o ceapa, foaie cu foaie, si sa vezi cate straturi are). Habar n-am cate alte straturi are, sper sa aflu candva.

Ce nu inteleg insa este de ce acest film a fost atat de criticat? Ce au avut criticii cu Megalopolis? Nu l-or fi inteles? L-au inteles si nu le-a placut ce au inteles? Aveau pretentii (si) mai mari de la el? Ce ai putea sa reprosezi unui astfel de film?

Dupa mine, Megalopolis inseamna CINEMATOGRAFIE, este exact cum ar trebui sa fie un film. Faptul ca unul ca mine, care revede rar de tot un film, considera ca 2 vizionari sunt prea putine, spune ceva despre complexitatea scenariului. Sau poate acei critici de film vor spune despre mine ca am fost prea prost (prea neinitiat, prea superficial, prea putin cult) sa-l inteleg din prima.

Mergeti sa vedeti Megalopolis de cate ori puteti. O singura vizionare este mult prea putin. Si va rog frumos: nu faceti spoilere! Chiar daca filmul poate fi vazut, are sens, si daca deja a fost „spoilat” (spoiled in engleza), farmecul primei vizionari nu ar trebui alterat. Credeti-ma pe cuvant: merita fiecare minut!

Megalopolis intra de azi 8 noiembrie 2024 in circuitul normal al cinematografelor din toata tara, fiind adus in Romania de Independenta Film. MEGAvizionare placuta!