Nu va luati dupa critici … NOUA VIETI d-acu’ inainte!

Introducerea pe scurt: e un film cu Kevin Spacey cu care criticii au sters pe jos. Cifrele de pe cele 3 mari site-uri internationale de film sunt infioratoare: pe IMDB are 4 (din 10), pe MetaCritic are 11 din 100, iar pe RottenTomatoes are 9% (nota fiind 2.6 din 10). E drept, pe acest ultim site observam ceva: de la public procentul creste la 44% (atatia oameni au placut filmul), nota fiind 2.7 din 5.

Acum, nu stiu cum sunteti voi, dar pe mine filmele ma fac curios prin ele insele: prin poveste, prin actori, prin regizor. In 90% dintre cazuri, ma lasa rece parerea criticilor. Bine, acest ma lasa rece e cu nuante: imi seteaza, cumva, asteptarile, nu pot sa zic ca nu ma influenteaza deloc. Doar ca, vedeti voi, nu decid daca sa vad sau nu un film in functie de critici. Ceea ce va sfatuiesc si pe voi.

Ca sa nu fiu influentat deloc, de multe ori prefer sa nu citesc (prea) multe despre film. De ajuns ca vad trailerul (nu ca-mi doresc, dar inainte de vizionarea oricarui film mi se pun cel putin 3 trailere ale unor filme viitoare; nu stiu exact cand incepe, ca pe bune daca nu as intra fix cand se termina trailerele), ar fi prea mult sa citesc despre film. Fac asta, de obicei, in cazul filmelor de festival, unde nu prea am auzit nimic despre filme. Ma rog, de multe ori ma rezum la sinopsisul oficial, dar recunosc ca-mi mai scapa uneori si o critica, pe care o citesc cu atentie ori in diagonala.

Citesc ce se spune despre film, insa dupa. Prefer sa am eu parerea formata dupa vizionare, urmand ca apoi sa vad cine mai e de acord cu mine, cine a inteles altceva, cine ce a mai observat…

O exceptie am facut, insa, in cazul filmului Nine Lives – Noua vieti. Cineva mi-a atras atentia asupra notelor incredibil de mici ale filmului, asa ca am devenit intrigat. M-am apucat sa citesc, nu cu atentie, insa imi aruncam un ochi macar asupra concluziilor. Ma distram, criticii pareau ca au fost jigniti personal de film.

Paradoxal, insa, eu functionez altfel. Cand 9 oameni dau in al zecelea, eu tin cu al zecelea. In cazul filmelor e la fel: daca noua il critica, eu s-ar putea sa-l laud. Si s-ar putea sa-mi propun sa fac asta. Ori macar sa ma bucure ca nu am fost de acord cu ei.

In fond, ce putea fi asa grav? Ce facuse bietul Kevin Spacey de merita atata ura revarsta? Sa nu mai zic de biata pisica, a carei singura vina este ca i se pusese cuiva pata s-o filmeze si sa-i transfere vocea cunoscutului actor.

Rezultatul, din punct de vedere personal, este ca mi-a placut filmul. Destul de mult. Nu atat de mult incat sa-l pun in vreun top personal, dar pe bune de-i gasesc mari defecte.

Este un film sincer, care nu-si propune nici sa descopere America, nici sa rezolve o problema sociala, nici sa puna o intrebare fundamentala. Este o COMEDIE, adica acel film odios care-si propune acel oribil scop: sa faca oamenii sa rada. Sa zambeasca, sa rada, sa exclame Ce dulceee eee, sa se simta bine.

Nu-si taie nimeni venele, nu iese nimeni cu dileme, nu are nimeni revelatii. Dar fix d-aia mi-a placut: un film usor, sincer, nemanipulatoriu, pe care nu ai cum sa regreti ca l-ai vazut. Nici nu l-ai revedea, ca n-ai de ce, dar ideea e ca cei care l-au facut nici nu si-au propus asta. Desi veti fi uimiti de cate ori revede cineva filmuletele alea amuzante cu pisici de pe YouTube. Da, la dracu’, filmulete tampitele, lipsite de logica, cu milioane de vizualizari.

Acum, discutia despre critici ar putea fi mai lunga. Promit s-o reiau, in alta forma, probabil pe alt blog. Voi zice de Plesu si de Las Fierbinti (pentru cine nu stie, cititi acest articol din Adevarul), de Neagu Djuvara si de Vintila Mihailescu, cu ale sale pledoarii pro-manele.

Eu trebuie sa inchei ideea despre Nine Lives – Noua vieti: mergeti sa-l vedeti, veti vedea un Kevin Spacey bun cand e in propriul corp si aproape bun cand e in corpul unei pisici; vedeti o poveste ca va aduce zambete pe buzele spectatorilor si veti vedea un film care va destinde spectatorii. Si, daca aveti timp, chef si energie, veti putea vedea ulterior critici rupti de realitate, plini de ura si de frustrari.

Nine Lives – Noua vieti este de ieri in cinematografe, fiind adus (in cusca sau in cutiuta, inca n-am aflat) de RoImage. Salutari CINEMILE tuturor si … Nu va luati dupa critici … NOUA VIETI d-acu’ inainte!

PS: Un critic a spus despre film: Cats may have nine lives, but you only get one, and it’s too precious to waste on this drivel. You’re better off watching a gif of a cat whose face is stuck in a slice of bread. It will save you $20 and a few hours of your time (sursa). Reformulez: pisicile au noua vieti, tu ai doar una, care-i mult prea pretioasa pentru a ti-o irosi citind criticii de film. Valabil, in special, in cazul comediilor.