Pacific Rim: Uprising – Pacific Rim 2: Revolta

Ideea de baza a francizei Pacific Rim este ca te duci sa vezi cum robotii se bat intre ei. Pe de-o parte, exista Kaiju, robotii rai, veniti de pe alta planeta (spre deosebire de alte filme, acestia nu vin de sus, din cer, ci de undeva de jos, de sub Pamant), iar pe de alta parte exista robotii creati de oameni, Jaeger, facuti pentru a se lupta cu robotii rai. Robotii astia buni, care apara umanitatea, au marele defect de a fi condusi de oameni, nu de unul, ci de doi oameni. Film pur de entertainment, film de popcorn, asa cum le place multor critici sa-l gratuleze.

Partea a doua a filmului vine cu cateva schimbari minore:

– O schimbare e regizor, Guillermo del Toro (regizorul proaspatului castigator al Oscarului, Shape of Water) lasandu-i locul lui Steven S. DeKnight (aflat la debutul in lungmetraj ca regizor, acesta regizand pana acum doar seriale).
– Schimbari la nivelul distributiei, in aceasta a doua parte avandu-i pe John Boyega (Star Wars: Trezirea Fortei),
Cailee Spaeny (Debutanta), Scott Eastwood (Snowden, Live by Night, FF8). E drept, au ramas si cativa actori de la precedentul film.

Acum, cei care au vazut prima parte sunt rugati sa faca un mic exercitiu de imaginatie: spuneti ce va mai amintiti din film? In esenta, se bat niste roboti cu niste roboti, iar umanitatea este intr-un final salvata.

As putea spune, oare, ca acest Pacific Rim: Uprising – Pacific Rim 2: Revolta este mai bun ori mai slab decat primul? Mi-a placut, are ceva poveste, una usurica, dar logica, negasind de-a lungul filmului nici macar o fractura logica evidenta. Mi-a placut vizual si mai ales auditiv. Legat de partea auditiva, filmul a fost vazut in sala Grand Ultra din Mall Baneasa, sala unde scaunele vibreaza si unde resimti fiecare batalie intre roboti. Ma intreb cum s-o simti un astfel de film in 4DX…

As putea sa spun ca acesta este mai scurt si mai intens, explicabil oarecum avand in vedere faptul ca deja stim contextul. N-a mai fost nevoie de o introducere atat de lunga.

Cu toate astea, marele defect al acestor filme este ca-s uitabile. Chiar imi propun sa revin la acest articol peste jumatate de an si sa constat ce mai imi aduc aminte din film. As tinde sa spun ca foarte putine.

Drept urmare, mi-e greu sa afirm cum este fata de primul. Mi-a depasit asteptarile, mai ales in privinta sunetului, putand vorbi despre o experienta placuta pe durata intregului film. E de discutat daca experienta vizuala, superioara in sala IMAX, ar fi fost sau nu preferabila.

Cert este ca acest Pacific Rim: Uprising – Pacific Rim 2: Revolta este exact ce ar trebui sa fie: o lupta intre roboti foarte bine redata vizual si auditiv. Nimic deranjant, nimic gresit, interpretari bune, solide, personaje decent construite. Nu este film de Oscar, dar nici nu-si propune asta. Mi se pare absurd sa te duci la un astfel de film avand mari pretentii, crezand ca te duci sa vezi o capodopera. Pacific Rim: Uprising – Pacific Rim 2: Revolta este fix ce trebuie sa fie, ce isi propune sa fie, nimic mai mult.

Partea interesanta vine la final: nu are after credits, ci o scena fix inainte de credite, scena care ne sugereaza faptul ca va urma o a treia parte. Una epica, o batalie DECISIVA. Cand va avea loc aceasta si care vor fi protagonistii ramane de vazut.

Pacific Rim: Uprising – Pacific Rim 2: Revolta este in cinematografe din 23 martie, fiind distribuit in Romania de RoImage 2000. Salutari CINEMILE tuturor!