Peppermint: Gustul razbunarii
Peppermint: Gustul razbunarii este un film de la care aveam asteptari minime. De la regizorul primului film al seriei Taken, un film decent spre bun la vremea lui, nu aveam foarte multe pretentii, mai ales ca sinopsisul imi mirosea a Taken reincalzit si feminizat. Caci da, asta era unul dintre lucrurile de care ma temeam cel mai mult: propaganda feminista mult prea pronuntata.
Sinopsisul este banal de simplu: Riley North traieste o tragedie cumplita, atunci cand asista la uciderea sotului si fiicei ei intr-un parc de distractii. Sotul ei urma sa ia parte la jefuirea unui mare mafiot, traficant de droguri. Desi intr-un final refuza, traficantul afla si doreste sa dea un exemplu. Riley North se trezeste din coma si hotaraste ca vinovatii trebuie sa plateasca. Atunci cand constata ca nu se poate baza pe justitie, hotaraste sa-si faca singura dreptate.
Dispare 5 ani, timp in care se transforma intr-o cu totul alta persoana. Revine brusc in orasul in care s-a petrecut nenorocirea si la fix 5 ani dupa tragedie incepe sa pedepseasca vinovatii.
Cum ii pedepseste, cine sunt victimele, cum reactioneaza politia si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum, pentru ca va spuneam la inceput ca aveam asteptari foarte mici de la film, trebuie sa va spun acum de ce filmul mi-a placut, cum de a reusit sa ma surprinda in mod placut. E drept, are si multe defecte, unele logice, asteptate, altele chiar surprinzatoare:
1. Propaganda feminista este inexistenta. Putea la fel de bine sa fie un barbat care sa doreasca sa-si razbune familia. Este o femeie puternica, fundamental transformata, dar cam atat. Nu are replici feministe, nu se razbuna pe misoginii care o discriminau. Surprins placut de absenta oricaror referiri feministe. Poate faptul ca regizorul si scenaristul sunt barbati sa fie cauza.
2. Personajul principal feminin este foarte bine interpretat. Jennifer Garner are o interpretare fabuloasa, probabil cel mai bun rol al ei (desi nu este deloc tanara, avand 46 de ani).
3. Actiune multa, filmul te tine in priza pe intreaga sa durata.
4. Un prim defect major: este foarte previzibil. Nu ca ma asteptam la altceva.
5. In afara de Jennifer, toate celelalte personaje par slab interpretate. Nu-mi dau seama daca au fost alesi gresit actorii ori daca ei voaiu sa interpreteze in mod ironic, insa rezultatul este aproape catastrofal. Si tot legat de alegerea actorilor si a fizionomiei acestora, cum dracu’ de politistul corupt este mustacios, exact ca liderul cartelului mafiot? Semanau inclusiv ca fizionomie, de credeai ca ar putea fi chiar rude.
6. Ar trebui sa vorbesc si despre multe chestii complet ilogice, in frunte cu transformarea personajului in 5 ani de zile. Ea nu avusese niciun fel de legaturi cu armata si dintr-o mama muncitoare si iubitoare devine un criminal extrem de iscusit. Asta ca sa nu mai vorbesc despre desele momente in care supravietuieste desi dusmanii ei mor din chestii mult mai usoare. Dar na, conventiile de genul sunt ceva firesc la filmele de actiune.
7. Fara sa fie vreo calitate ori vreun defect, finalul este deschis, lasand loc unui eventual sequel. Care nu-mi dau seama daca ar strica ori, dimpotriva, ar putea acoperi golurile din poveste.
Peppermint: Gustul razbunarii este, per total, un film decent. Livreaza ceea ce-si propune, chiar daca iti va parea ca ai mai vazut alte zeci de astfel de filme.
Peppermint: Gustul razbunarii intra in cinematografe din 21 septembrie, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.
6. Ar trebui sa vorbesc si despre multe chestii complet ilogice, in frunte cu transformarea personajului in 5 ani de zile. Ea nu avusese niciun fel de legaturi cu armata si dintr-o mama muncitoare si iubitoare devine un criminal extrem de iscusit. Asta ca sa nu mai vorbesc despre desele momente in care supravietuieste desi dusmanii ei mor din chestii mult mai usoare. Dar na, conventiile de genul sunt ceva firesc la filmele de actiune.
Legat de acest aspect, iti recomand sa vezi partea in care agenta FBI le vorbeste politistilor despre ea si le arata un clip video cu ea cand se bate. De aici reiese clar ca in cei 5 ani s-a antrenat in acest sens si asa a devenit priceputa.