Pretentios la filme

Pretentios la filme

M-au intrebat multi, deseori, de ce sunt atat de pretentios la filme. De ce imi displac atat de multe filme? De ce sunt greu impresionabil cand e vorba de filme? E drept, ma mai temperez, incerc sa gasesc si parti pozitive filmelor care, altfel, imi displac. Pe de alta parte, insa, aproape toate spectacolele de teatru imi plac. Nu cred sa existe vreunul despre care sa pot zice ca-l urasc. Filme pe care le urasc? Ohoo, o tona!

Motivele sunt in numar de 5. Sa le luam pe rand:

1. Am tot vazut filme. Cu cat vezi mai multe, cu atat devii mai pretentios. Iti amintesti ca ai mai vazut chestia asta undeva, iti amintesti ca ideea asta a fost preluata din filmul X. Daca e remake cu atat mai grav. Vrei sa vezi o comedie, dar constati ca ai mai vazut acele glume si in alte filme. Actorul X pare ca joaca acelasi rol in orice film…

2. Spectacole de teatru n-am vazut multe. Fata de filme sunt mult mai putine. Iar asta e un avantaj enorm. Acum, pentru ca merg des, imi dau seama de unele chestii si pot spune ca spectacolul asta a fost slab ori MAI slab decat altele. Sa-mi displaca inca nu. Probabil dupa 2-3 ani de spectacole constante de teatru voi deveni mai pretentios.

3. Spectacolul de teatru se joaca in fata mea. Vad actorii. E infinit mai greu sa joci o partitura live, decat sa tragi zeci de duble. Efortul e mult mai mare. In plus, parca mi-e rusine de actorii din fata mea. Ok, n-am inteles ideea, ok, nu-s de acord cu mesajul. Ori nu m-a miscat spectacolul. Dar tot apreciez CEVA: jocul scenic, regia… Ceva.

4. Multe filme, in special cele americane, au costuri enorme de productie. Eu am o gandire extrem de economica: cum sa dai o suta de milioane de dolari pe o imbecilitate de film? Ok, ti-i recuperezi din incasari. Dar incasarile alea sunt oarecum mincinoase: publicul vine pentru ca ARE IMPRESIA ca va vedea un film bun, insa va pleca extrem de dezamagit. Il minti, profiti de naivitatea lui. Prima oara iti merge, a doua oara iti merge, dar de cate ori crezi ca-ti va merge?

5. Nu in ultimul rand, la teatru farmecul este ca fiecare spectacol E DIFERIT. Da, daca te duci sa vezi de 10 ori acelasi spectacol, constati cat este de diferit. Fiind live, in fata ta, de fiecare data iese altfel. Niciodata nu vei putea spune ca a fost mai bine sau mai rau. Vei putea, insa, constata, ca a fost diferit. ATAT de diferit!

Imi plac filmele, nu sunt tipul de persoana care nu se (mai) poate bucura de un film bun. Treptat, insa, tind sa devin o astfel de persoana. Nu-mi doresc, dar cu cat vad mai multe filme cu atat imi dau seama de repetitivitatea lor. Teatrul este, insa, altfel: viu, live, dinamic. Nu ma pot supara pe un spectacol de teatru asa cum ma supar pe un film. Nu pot. Pur si simplu nu pot. Despre (pseudo) razboiul dintre teatru si film am scris, candva, la Ileana. Cat de pretentios la filme sunt, in mod efectiv, ramane sa-mi spuneti voi. Salutari CINEMILE tuturor!