Problema de a fi viu – Festivalul filmului european 2022
Problema de a fi viu a fost primul film vazut in cadrul editiei din acest an a Festivalului Filmului European. Locatia in care a fost proiectat acest film, pe data de 7 mai 2022, a fost Cinemateca Eforie.
Desi pentru multi este irelevanta locatia si data, pentru mine cele 2 sunt esentiale. Chestiunile colaterale intregesc deseori tabloul intr-un mod cat se poate de inedit.
Pentru mine, ca de altfel pentru multi altii, Cinemateca Eforie este o intoarcere in timp. Ideea in sine, de cinemateca, presupunea vizionarea de filme vechi, clasice, alaturi de cinefili inraiti si nu de consumatori de popcorn. Filmele EUROPENE de festival sunt cumva intre, se potrivesc doar partial in peisaj, ca sa zic asa.
Ca tematica, filmul iarasi se potriveste si nu prea. Pe de-o parte, nu ma asteptam sa vad un SF intr-o astfel de sala, insa pe de alta parte tematica nu era una specifica zilelor noastre (este facut in 2020). O astfel de abordare o putem lesne intalni si acum 10, 20 ori chiar 30 de ani.
Elli este un android, un robot, care locuieste impreuna cu un barbat caruia ii spune tata. Ziua inoata in piscina, iar noaptea, cand o duce la culcare, Elli ii povesteste lui amintiri de acum 10 ani. Amintirile inseamna totul pentru el, fiind vorba despre fiica lui disparuta atunci, insa pentru ea nu inseamna nimic. La un moment dat amintirile acelea, pe care el i le introdusese in memorie, au un ecou ciudat in ea, asa ca ea porneste in padure pe urmele lor. Nu va zic mai multe, nu trebuie decat sa descoperiti singuri.
Ca sa revin la ideea initiala, lasata aparent neterminata, filmul a reusit sa gaseasca in mine un liant intre trecut, prezent si viitor. Dupa ce am fost transpus in trecut inca din momentul in care am pasit acolo, in foaierul cinematecii, am fost apoi permanent translatat intre prezent, viitor si … trecut.
In multe momente, scene care se derulau in fata mea erau reinterpretate involuntar de creierul meu. Ma intrebam, pe de-o parte, cum ar trebui sa judec o astfel de persoana, una care hotaraste sa traiasca impreuna cu un robot, iar pe de alta parte incercam sa ma transpun in viitor si sa imi dau seama cat de mult vor valora amintirile pentru mine. Nu cumva viitorul acela, incert acum, imi schimba radical perspectiva.
As putea sa spun despre acel om ca e nebun, ca e bolnav, insa as gresi grav. In plus, nu el este esential acolo, el este un exemplu, hai sa-i spunem didactic. In locul lui ar putea fi oricine. Chiar si eu, din pacate.
Am iesit ravasit din sala de cinema, dorind cu orice pret sa ma intorc in prezent. Nu-mi imaginam nimic mai gresit, in acel moment, decat sa ma traiesc in trecut. Trecutul e bolnavicios, te seaca de energie, traitul in prezent mi se parea cel mai sanatos.
Insa la cateva ore dupa film, dupa ce intre timp am si vazut un spectacol de teatru (Iepurele alb iepurele rosu la Teatru Infinit), gandul mi-a ramas la acest film si la ideea lui. Nu cumva despre asta ar trebui sa fie un film? Sa te puna pe ganduri, sa te faca sa-ti schimbi, macar 0.0001%, perspectiva. Nu stiu daca si cat m-a schimbat, nu stiu cat timp voi mai tine minte acest film, insa momentan gandul este doar la el.
O ultima precizare: acum cateva luni vorbesc cu o amica cinefila si o intreb despre un film pe care ea il vazuse cu 1 saptamana si ceva in urma, dar pe care eu il vazusem cu ceva intarziere, adica, asa cum anticipati, cu cateva momente inainte sa am acea convorbire telefonica. Ea imi spune ca uitase deja multe chestii, ca intre timp a vazut foarte multe filme.
Inca de atunci ma bantuia intrebarea: oare a vedea multe filme intr-un film scurt si a trece peste ele, a le bifa pur si simplu, este un lucru de dorit? Daca le-ai vazut si nu ti-au ramas in minte, deloc, in niciun fel, nu inseamna ca le-ai vazut degeaba?
Problema de a fi viu nu este nicidecum un astfel de film. Eu l-am vazut in cadrul Festivalului Filmului European 2022, la Cinemateca Eforie. Nu stiu pe unde va mai rula, dar zic sa mergeti sa-l vedeti. Nu stiu ce efect va avea asupra voastra, dar spun ca meritati sa incercati.
ps: Problema de a fi viu este un film greu de explicat. Nu stiu daca spectatorul are nevoie de explicatii. Nu stiu nici daca eu sunt cel in masura sa le dau. Stiu, insa, ca spectatorii au nevoie de experiente de genul, cat mai multe, cat mai intense, pentru ca treptat sa poate sa inteleaga singuri povesti de genul. Acest articol este o invitatie, nicidecum o explicatie.
Be the first to leave a reply