Rapirea (Stolen) – TIFF 2024
Rapirea (Stolen) imi ridica mingea la fileu in ceea ce priveste filmele indiene si relatia publicului autohton cu ele. Pe scurt de tot, multi considera filmele indiene ca fiind manele cinematografice, drept urmare le trateaza ca atare. Pe scurt: le discrimineaza.
Rapirea (Stolen), pentru cine va fi indeajuns de descuiat la minte sa-i dea o sansa, nu este un film indian tipic, cliseic. Intai si intai, NU se canta, asa ca in afara limbii vorbite, care duce cu gandul la filmele indiene vechi, nu exista alte motive de asociere cu … manelele. Cinematografice sau nu.
Avem povestea a doi frati, Gautam si Raman, care se afla in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Gautam isi astepta in gara fratele pentru a merge la o nunta extravaganta. Din pacate pentru ei, nimeresc fix cand unei tinere mamici ii este furat copilul. Din aceasta cauza, ei trec printr-o gramada de peripetii, sunt acuzati de furt de copii, de crima, sunt batuti, sunt urmariti de diverse bande de „vigilanti”, care i-au acuzat ca le fura copiii, finalul insa nu vi-l voi dezvalui, urmand a-l descoperi singuri.
Ce este important de stiut este aspectul subliniat la inceputul filmului, printr-un disclaimer: sunt 2 Indii, care nu vor sa stie una de alta, dar care din cand in cand interactioneaza. Cam asta se intampla cu protagonistii acestui film: cei 2 frati fac parte din India bogata, in timp ce fata careia i s-a furat copilul este parte din India saraca. Gara este un fel punte intre cele 2 lumi, in India poate mai accentuat decat in Romania. Acolo poti intalni oameni din ambele Indii, acolo cele 2 lumi se intalnesc, se descopera, uneori intra in conflict. Ciocnirea civilizatiilor, asa cum zicea un binecunoscut autor american.
Rapirea (Stolen) mai este anticliseic si din alt motiv: este foarte scurt (92 de minute). Filmele indiene clasice, sa le zic asa, cele de Bollywood, sunt celebre si pentru durata lor exagerata. Acum filmele indiene au ajuns scurte, in timp ce, de cativa ani, filmele cu super-eroi au ajuns sa dureze pester 2h si jumatate. Noile telenovele cinematografice, cum le alint eu.
In acest caz, filmul dureaza exact cat trebuie sa dureze, rezultand o poveste foarte alerta, plina de suspans, pe care o durata mai mare ar fi diluat-o foarte mult. Mult prea mult.
Nu sunt foarte familiarizat cu cinematografia indiana, rar de tot vad un film indian, si mai rar in cinematografe, pentru ca nu am ocazia desi mi-as dori, insa aici mi-a atras atentia numele regizorului si scenaristului Karan Tejpal. Nu stiam de ce-mi suna cunoscut, apoi m-am dumirit: a fost regizor secund al filmului 3 idiots, unul dintre filmele indiene preferate. Vi-l recomand oricand, o drama excelenta, la care razi si plangi intr-un rollercoster emotional cum rar iti este dat sa vezi.
Rapirea (Stolen) nu este nicidecum un film care n-ar avea ce cauta in selectia unui festival. Avand in vedere cele de mai sus, el chiar se potriveste perfect in peisaj. Mai ales ca TIFF este un festival cu o gama foarte variata de productii. S-a gasit public si pentru el, spectatorii iesind destul de bulversati din sala de cinema. Pacat ca astfel de filme nu-si gasesc locul si-n circuitul normal al cinematografelor romanesti.
Rapirea (Stolen) este per total un excelent film indian de festival, de arta. Nu are legatura cu filmele vechi indiene ori cu cele noi ultra-comerciale decat prin prisma actorilor si a regizorului. Daca treceti peste preconceptii, veti descoperi o productie indiana foarte profunda, foarte serioasa, deloc „la misto”, care pune pe tapet cateva probleme grave ale societatii indiene. Probleme care s-ar putea regasi partial, sub alte forme, si-n comunitatile mai izolate si mai inapoiate din Romania. Si nu numai.
Be the first to leave a reply