Regii manelelor – The new gipsy kings este un film inutil pentru romani
Regii manelelor – The new gipsy kings este un film inutil pentru romani
Pe scurt de tot: Regii manelelor – The new gipsy kings este un un film din care PERSONAL nu am aflat nimic. Si asta o spune unul care asculta manele, unul care candva a vrut sa le studieze, unul care a savurat concertul de dupa.
V-am ametit? Hai s-o luam pe rand, ca vorbim despre ceva petrecut in Ardeal.
Asadar, in cadrul TIFF 2017 a fost proiectat filmul documentar Regii manelelor – The new gipsy kings. Dupa proiectie, a fost un concert al formatiei Kana Jambe. Formatia a pornit, de fapt, de la o melodie care acum are peste 33 de milioane de vizualizari.
Acum, va ziceam de partea cu fan manele. Va dau un clip, revenirea mea in vlogging (sper eu de bun augur). Pun 3 intrebari despre manele, fara sa raspund complet la vreuna. Doar le pun.
Acum, sa revenim la film. Sa va zic principala lui problema: nu aduce nimic nou. Nu vrea sa raspunda la nicio intrebare. Nu pune, in fapt, nicio problema.
Pentru spectatorul strain, englez in acest caz, ca de acolo a pornit, documentarul s-ar putea dovedi interesant. Aud de un gen nou muzical, aud de niste oameni pe care nu-i cunosc. Habar nu au cine sunt.
Dar noi, romanii, stim cine sunt Fane Spoitoru ori Nutu Camataru. Stim cine este Dan Bursuc. Stim de Adrian Minune ori de Florin Salam. Am auzit, chiar daca suntem sau nu fani ai manelelor, chiar si de scoala de talente a lui Dan Bursuc.
Se vorbeste foarte putin, in maximum 2 minute, despre maneaua de dinainte si maneaua actuala. Se vorbeste despre revolutie, Ceausescu, muzica impusa. Si cum revolutia a dat voie manelei sa se dezvolte. Dar atat.
Nimic despre Dan Armeanca, nimic despre Azur, Albatros ori Generic. Nimic despre manelele sarbesti venite prin Banat.
Nu vedem nicio parere a vreunui specialist, muzicolog, lingvist. Nici pro, nici contra. Nimic.
Iar ei, manelistii, nu ne zic nimic nou. Muzica este din suflet, la concertele lor vin interlopi, se arunca cu bani, Salam este cel mai apreciat. Si ce am aflat nou?
Apreciez efortul celui care a facut documentarul. Apreciez intentia. Britanicii (ca de altfel toti ceilalti straini) il vor aprecia, il vor gasi util, dar pentru noi, romanii, este o pierdere de timp. Ok, aduce zambete pe buzele privitorilor, mai ales atunci cand auzi traducerile numelor (Adrian Minune si Dan Bursuc; nu va zic cum au fost traduse). Si mai sunt si alte cateva amuzante, una fiind cea de mai jos:
In plus, se vorbeste si despre lautarii vechi, cei care, aparent, sunt in concurenta cu manelistii. Cei care nu mai au cantari, nu mai au nunti, pentru ca au fost acaparate toate de manelisti. Ok, dar de ce? Vreo explicatie?
Despre manele puteti afla mult mai multe citind articolele lui Adi Schiop din CriticAtac (mai ales asta, dar si asta).
Revenind la efort, vazusem ca realizatorul se laudase cu peste 300 de ore de material filmat. Deci o munca enorma. Din 300 a ajuns la o singura ora. Mult material filmat, multe ore de editare. Un efort imens. Efort care, pe mine, ma duce cu gandul la fotbalisti din aia care fug tot terenul, care-si scuipa plamanii, dar care nu reusesc nimic tot meciul. Daca-l mai tineti minte pe Banel Nicolita, ca tot este el de origine rroma: el alerga peste 10km pe meci, era de fiecare data jucatorul care alerga cel mai mult, dar realizarile erau, de multe ori, zero. Fugea de rupea pamantul pentru a centra prin spatele portii sau in primul adversar. Cam asa si cu acest Regii manelelor – The new gipsy kings.
Si asta pentru ca, fix cum ar fi zis profesorii mei de la sociologie, filmul nu-si propune nimic. Filmul nu pleaca de la nicio intrebare. Nu ofera raspunsuri pentru ca, de fapt, nu pune intrebari. Nu pune nicio intrebare.
Este, cel mult, o poza seaca a unui fenomen atat de interesant. Seaca, nu exprima nimic, dar poza. O poza face cat o mie de cuvinte, insa uneori acele 1000 de cuvinte nu spun nimic.
De aflat am aflat, insa, multe din concert. Am vazut in jurul meu oameni inteligenti, care discuta despre filme, care merg la proiectii TIFF 2017, ce au dansat si au fredonat manele. Am vazut o sala plina de oameni inteligenti, misto, „hipsteri”, care au savurat un concert de manele. Am vazut o sala cu 95% romani care a savurat manelele.
Apropo, Regii manelelor este un titlul fortat. Un titlu manelist. The New gipsy kings inseamna altceva. Si, paradoxal, putea fi tradus cuvant cu cuvant. Nu s-a dorit.
Cam atat despre Regii manelelor – The new gipsy kings. Daca l-ati vazut ori il veti vedea, sa-mi ziceti daca am dreptate. Daca-s prea pretentios. Salutari CINEMILE tuturor!
1 thought on “Regii manelelor – The new gipsy kings este un film inutil pentru romani”