Saptamana Mare – Les films de Cannes a Bucarest 2024 & TIFF 2024
Saptamana Mare este o adaptare libera a nuvelei O faclie de Paste, scrise de Ion Luca Caragiale in anul 1889. Regizorul si scenaristul Andrei Cohn face 2 lucruri, pe care le putem considera deopotriva calitati ori defecte ale peliculei: schimba finalul (detaliu care schimba RADICAL morala povestii, intregul personaj) si transforma povestea intr-una usor atemporala (intelegem ca actiunea se petrece „undeva demult”, fara sa ni se spuna exact CAND).
Personajul principal este Leiba, un hangiu (carciumar) dintr-un sat uitat de lume. El se cearta cu servitorul sau, Gheorghe, cearta dintre ei petrecandu-se fix in Saptamana Mare. Relatia dintre familia evreului si restul satului era oricum tensionata, cearta sa cu Gheorghe (care aici ajunge „Gheorghita”) parand a fi „picatura care a umplut paharul”.
Ceea ce stim deja ca s-a intamplat ulterior, pogromurile si Holocaustul, nu au aparut din senin, nu au fost pur si simplu o idee macabra, malefica, a unei singure minti. Nu, ideile antisemite, mentalitatea respectiva, existau deja, nu doar in Germania, ci si in Romania ori in alte tari unde au avut loc pogromuri.
Un lucru interesant, pe care tin sa-l subliniez, este unul de natura literara. Nu stiu cati ati citit nuvela lui Caragiale. Eu recunosc ca auzisem de ea, dar n-o citisem. Ideea este ca ea pare a fi fost scrisa de altcineva. Nu este stilul spumos al lui Caragiale din schite, din piesele de teatru ori din nuvele precum Kir Ianulea. Este un Caragiale mai dark, ca sa folosesc o exprimare de 2024. Nu stiu cati dintre cei prezenti in sala cinematografului de la Muzeul Taranului Roman citisera in prealabil textul.
Filmul Saptamana Mare are marea calitate de a ma fi facut sa ma simt acolo, in acea perioada, in poveste. E drept, eu sunt o persoana mai precisa, mi-as fi dorit sa aflu explicit in ce an se desfasoara actiunea. Pentru mine e relevant de stiut daca actiunea se petrece in 1891, in 1902, in 1910 sau in 1920. Chiar daca in viata de zi cu zi a satenilor schimbarile erau minime, probabil se traia cam la fel in acei ani, pentru unul ca mine distinctia este relevanta.
Ca interpretari, toti actorii sunt extrem de convingatori. Doru Bem este un Leiba foarte bine interpretat, foarte sugestiv, in timp ce sotia lui Sura, interpretata de Nicoleta Lefter, este o prezenta distinsa, o victima cu care tot publicul a empatizat. Ciprian Chiriches are un rol extrem de greu (Gheorghita), pe care-l duce la capat extrem de bine. Nu vreau sa vorbesc despre celelalte interpretari, insa recunosc ca mi-a placut mult cum iese in evidenta personajul colectiv numit SATUL. Un personaj foarte bine scos in evidenta.
Strict ca modul in care este construit personajul, Leiba pare din alt secol. La modul serios, ca mentalitate, ca mod a se comporta, evreul pare a fi ceea ce acum numim progresist: nu-si batea copilul, vorbea frumos, de la egal la egal, cu sotia lui, vorbea calm si calculat cu clientii sai. E drept, avea si ceva „reminiscente” din epoca in care traia, un amestec dubios de religie si superstitii (niciodata cand tai pasarea nu tai mama si fiul/fiica in acelasi timp, nu le pui in aceeasi oala, ca e carne spurcata). Tot ce vedem pe parcursul filmului este transformarea in rau a lui Leiba: practic, omul bun devine om rau din cauza mediului in care traieste. In acel sat, un om bun nu are nicio sansa sa ramana bun.
Nu vreau sa discut finalul, va spun inca o data ca e diferit fata de nuvela, insa va trebui sa-l descoperiti singuri.
Per total, Saptamana Mare este un film foarte bun, care in contextul razboiului din Gaza capata intelesuri diferite. Lucrul la el a inceput inainte de acest razboi, asa ca nu stiu in ce masura filmul ar fi fost gandit diferit daca lucrul la el ar fi inceput in 2024.
Saptamana Mare poate fi vazut si-n circuitul normal al cinematografelor, fiind distribuit in Romania de Iadasarecasa. Ca in cazul altor cateva filme, si la Saptamana Mare sunt dublu partener media: si cu Cinemil.ro, si cu PodcastCultLaCap.
Be the first to leave a reply