Spencer

Nu am fost niciodata fanul filmelor de epoca ori al filmelor mai noi despre regi si regine. Nu sunt foarte interesat de intrigile palatelor, iar moartea Printesei Diana, petrecuta atunci cand eram foarte mic, nu este unul dintre misterele care sa ma intereseze in mod deosebit. Drept urmare, filmul Spencer n-ar fi trebuit sa intre pe radarul meu, ar fi trebuit pur si simplu sa-l ignor.

Insa ceva, nu imi este clar ce, m-a facut sa-i dau o sansa. Auzisem ca e diferit, auzisem ca multora NU le-a placut si, mai ales, auzisem ca familia regala britanica nu ar fi fost bine portretizata. Aproape caricaturizata.

Evident, toate cele de mai sus m-au atras. Si, spun din start, confirm tot paragraful anterior. Aceasta-i si parerea mea despre filmul Spencer, fara ca vreunul dintre aspectele de mai sus sa fie in vreun fel un defect.

Filmul Spencer ne arata cateva zile din viata Printesei Diana, insa nu ULTIMELE zile din viata ei (deci anul 1996), ci cateva zile in preajma Craciunului anului 1991. Deci, ca s-o spun altfel, filmul ne arata o Diana vie, o Diana traind, nu o Diana murind, nu o sfanta sacrificata, nu e clar de cine. Vedem o Diana plina de defecte, cu niscaiva probleme psihice, o Diana neadaptata vietii la palat. O Diana care se simtea aproape arestata, incoresetata de tot felul de reguli si haine, o Diana care voia sa fie libera, sa respire libertate.

Pentru ea, a manca la fast-food insemna libertate. La fel cum libertate insemna si sa-si aleaga singura hainele pe care sa le poarte.

Legat de haine, mi-a placut mult o replica a ei: Haina aceasta nu se asorteaza. Nu se asorteaza cu starea mea sufleteasca. Ce bine ar fi sa gandeasca si altii la fel. In loc sa te imbraci in functie de culoarea ochilor ori de cat de deschisa iti este pielea, mai bine te-ai imbraca dupa cum simti. Nu ma incanta sa vad persoane imbracate complet in negru care rad cu gura pana la urechi, la fel cum nu ma incanta sa vad persoane triste imbracate in culori vesele. Asortatul hainelor ar trebui sa tina cont INTAI SI INTAI de starea de sufleteasca.

Revenind la portretizarea familiei regale britanice, multi au considerat-o revoltatoare. Din punctul meu de vedere, este o portretizare PERFECTA din 2 motive:

Asa erau ei vazuti de Printesa Diana. Chiar daca filmul nu este narat la persoana intai, toti ceilalti par a fi aratati prin filtrul Dianei. Ceea ce nu e un lucru deloc rau.
Ei sunt pe jumatate, daca nu mai mult, caricaturizati. Filmul, in sine, este (aproape) o parodie. Si fix chestia asta imi place foarte mult: nu este o parodie asumata, asa ca privitorul va trebui sa decida cum va judeca acest film. Ca s-o iau altfel, se spune ca cele mai bune glume (ironii) la adresa cuiva sunt cele spuse fara ca acea persoana sa-si dea seama ca este ironizata. Cam asa este si aici: cele mai bune parodii sunt cele neasumate, cele care fac (tele)spectatorul sa se uite serios la film si care, totodata, il fac sa rada cu gura pana la urechi.

Acum, multi spun ca filmul nu ar fi fost realizat stralucit, ca in afara de interpretarea lui Kristen Stewart, restul actorilor ar dezamagi. Pot admite asta, desi atunci cand un film se concentreaza pe o singura persoana, senzatia este ca ceilalti joaca proasta pentru a pune acel unic personaj principal in prim plan. Repet, poate fi o senzatie, nu e sigur ca asa este.

La fel, pot admite ca unele lucruri sunt mult prea ingrosate. In unele puncte este ironizata fin o situatie, in alte puncte parca se da cu toporul, cu barda.

Despre acest film, Spencer, am discutat cu 3 persoane. Si fix la acest punct ne-am impotmolit. Acele persoane considera ca, per total, Spencer e un film prost (ma rog, fiecare a spus in mod diferit, cu alte cuvinte). De fiecare data eu am spus: si, totusi, un film prost iti poate spune uneori mai multe decat un film bun.

Caci fix asa stau lucrurile in cazul Spencer: un film nu tocmai stralucit mi-a transmit mai multe decat multe filme bine cotate, cu bugete mari. Fix asa trebuie sa-l si luati, ca pe un film nu tocmai stralucit, care vrea sa transmita unele lucruri.

Spencer intra in cinematografe de azi, 17 decembrie, fiind distribuit in Romania de Cineforum. Eu l-am vazut la Happy Cinema Bucuresti din cadrul Liberty Mall.