Crima este a mea – Mon Crime
Crima este a mea – Mon Crime este o comedie frantuzeasca excelenta, pe care eu am privit-o detasat, fara sa caut intelesuri ascunse, metafore si alte fineturi.
Crima este a mea – Mon Crime poate fi rezumat simplu: Medeline este o tanara, frumoasa dar foarte saraca actrita pariziana care la un moment dat este acuzata de crima. Producatorul de la care tocmai se intorcea a fost gasit mort in propria locuinta. Medeline locuia intr-o micuta garsoniera cu cea mai buna prietena a ei care era avocat si care decide s-o apere la proces, desi nu era specializata in drept penal.
La proces, Medeline pledeaza vinovata, sustinand ca a fost legitima aparare. In Franta anilor 30 ai secolului trecut, cand se desfasoara actiunea filmului, procesele erau cu jurati, asa cum in acest moment mai au doar SUA si Marea Britanie. Drept urmare, ea trebuia sa-si joace rolul in fata juratilor. Nu trebuia sa-i convinga din punct de vedere juridic, cu argumente de natura penala, ci trebuia sa-i impresioneze. Sa-i emotioneze. Ceea ce, vedeti voi cum, reuseste intr-un final.
Din pacate, lucrurile o iau razna atunci cand altcineva vine si spune ca i s-a furat crima. De ce si-ar dori cineva sa recunoasca o crima de care altcineva fusese acuzat si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre Crima este a mea – Mon Crime nu vreau sa ma pronunt in 2 privinte. Nu vreau sa vorbesc despre cat de bine reda atmosfera acelor ani 30, despre aceasta calitate a sa, de „film de epoca”. Nu am fost niciodata fanul filmelor de epoca, asta neinsemnand ca nu pot aprecia unul atunci cand il vad. Insa o fac din alte considerente, nu pentru ca-s incantat ca reda o anume perioada de timp.
Nu ma pronunt nici in privinta regiei, desi Francois Ozon este unul dintre cei mai apreciati regizori francezi in viata. Nu sunt atat de stapan pe subiect, nu am vazut atat de multe filme de-ale sale (cred ca am vazut maximum 5 sau 6, lucru cu care nu ma mandresc deloc).
Eu l-am privit strict din cele 2 perspective: ca poveste politista (cat de inteligenta este, cat de bine este dozat suspansul si cat de credibila este) si ca film de comedie (cat de amuzant este filmul atat per ansamblu, cat si fiecare scena luata ca atare). In ambele situatii filmul m-a dat pe spate. M-a impresionat.
Nu stiu ce insinueaza ori afirma, ce probleme din lumea cinematografiei vizeaza, insa recunosc ca nu prea ma intereseaza. Eu am luat DE DATA ACEASTA povestea ca atare si m-am bucurat de ea. Am savurat-o. I-am apreciat pe actori pentru cat de convingatori au fost. Am savurat filmul, fara sa ma gandesc la ceea ce a vrut el sa-mi transmita. Daca a vrut sa-mi transmita ceva.
Crima este a mea – Mon Crime are un ambalaj prea frumos pentru a incerca sa-i gasesc intelesuri ascunse. Mi-a placut cum arata, mi-a placut gustul, mi-a placut mirosul. Mi-a placut totul. Incep sa-i invidiez pe cei care pot vedea ORICE film in acest mod. Care evita sa vada mesajele politice, care evita sa vada mesajul, concentrandu-se pe MODUL in care acestea sunt transmise. Pe unghiurile de filmare, pe interpretari, pe atmosfera, imagine …
Crima este a mea – Mon Crime a intrat in cinematografe din 6 octombrie, fiind distribuit in Romania de Independenta Film.
ps: Eu am vazut filmul Crima este a mea – Mon Crime fix in Noaptea de Halloween. Nu a fost asta intentia mea, pur si simplu aceasta era singura seara libera, am mers cu un amic la cinema cu gandul sa-l vedem (trebuia musai seara pentru ca in mall-ul dorit rula doar de la 20:10) si asta a fost. Insa ulterior mi-am dat seama ca se potriveste perfect imaginii pe care o am eu despre Halloween. Nu cu vampiri, nu cu chestii de groaza. Ci cu ceva infricosator de inteligent. Crima este a mea – Mon Crime este fix cum vad eu Halloween-ul. Mergeti sa vedeti filmul pentru a intelege.