Seria Divergent. Allegiant.

Seria Divergent. Allegiant.

Divergent. Primul film.

Relatia mea cu primul film din Seria Divergent este una ciudata. Prima oara, dupa vizionare, filmul ma enervase. Probabil nu avusesem starea necesara sa-l urmaresc. Mi se paruse prea complicat, prea greu de urmarit, iar acele 5 categorii in care fusesera impartiti oamenii mi se parusera total ilogice. Cumva, creierul meu spusese reject, fara ca pe moment sa pot explica in concret si coerent de ce.

Daca ma intrebati ce am scris la vremea respectiva despre Divergent, va dezamagesc: am articol pe EmilCalinescu.eu despre Divergent,d ar nu-i scris de mine (pe vremea aia inca nu aparuse Cinemil.ro).

L-am revazut acum cateva zile, fix inainte de vizionarea partii a III-a si asta datorita Freeman Entertainment, care mi-a trimis DVD-ul cu Divergent (ca de altfel si cel cu Insurgent).

Dupa a doua vizionare, filmul mi s-a parut mult mai logic, chiar daca, intr-un fel, nu parea un film care sa ma atraga. Cumva, insa, m-am autoconvins sa bag si DVD-ul Insurgent … (va voi povesti intr-un articol separat despre cat de misto este sa vezi filme pe PS4).

Insurgent

Partea a doua mi s-a parut mult mai dinamica. Si, fara sa zic ca ar fi vreun avantaj sau vreun dezavantaj, mult mai SF. Multa tehnologie. Foarte multa. Uneori te intrebi daca sigur e continuarea filmului Divergent.

Personajele sunt mai bine conturate, mai bine jucate, filmul este mult mai dinamic, momentele moarte lipsesc cu desavarsire si, cumva, te face sa iti doresti nespus sa vezi partea a treia. Si, as zice, te face si sa citesti cartile. Despre carti, insa, un capitol distinct.

Cartile din Seria Divergent

Mentionez din start: nu am citit cartile, insa, cumva, ma pune intr-o situatie speciala. Revenim asupra acestei idei la punctul urmator.

Pana atunci, spun asa: au aparut trei carti, Divergent, Insurgent si Allegiant (tradusa la noi Experiment), plus o a patra, Four, care este o sinteza a celor 3 din perspectiva lui Four.

Filmele respecta o cutuma a Hollywood-ului: primele 2 filme sunt ecranizarile primelor 2 carti, insa ultima carte, a treia, a fost sparta in 2 filme. Asa s-a intamplat si la Harry Potter (acolo erau mai multe, insa ultima carte a fost sparta in 2 filme), asa s-a intamplat, mai recent, si la Hunger Games. Nimic nou sub soare din acest punct de vedere.

Filmele sunt MULT diferite de carti

Despre ecranizari  se spune ca sunt de 3 feluri (scrisesem candva un articol, mi-e lene sa-l mai caut, rezum aici totul):

• Ecranizari perfect: filmul respecta litera cartii in proportie chiar si de 100%. Aici, pentru ca tot am dat mai sus exemplul, as incadra Hunger Games, in special ultima parte.
• Ecranizari imperfecte (filmul se abate mult de la litera cartii). Aici intra Divergent.
• Adaptari. AIci imi vine-n minte filmul romanesc Sunt o baba comunista, unde au fost luate niste personaje, ele fiind transportate in alta perioada de timp, facand lucruri total diferite, dar ma gandesc si la un exemplu mai recent, Goosebumps, unde dintr-o serie intreaga de carti a rezultat un film care preia personaje din fiecare carte. E o adaptare, acesta este termenul corect.

Acum, in cazul ecranizarilor imperfecte, ca aici ne situam, exista 3 tipuri de reactii:

• Fanii infocati ai cartilor, care se vor simti jigniti de faptul ca cineva a indraznit sa modifice, in vreun fel, actiunea.
• Cei care vor aprecia mai mult filmele, acestia fiind, in general, cei dezamagiti de carti.
• Cei care vor aprecia faptul ca filmele au schimbat cartile nu pentru ca le-ar aprecia mai mult, ci pentru ca apreciaza diversitatea. Apreciaza faptul ca au putut fi surprins. La Hunger Games marea problema a fost faptul ca toti cei care citisera cartile stiau cu exactitate ce se va intampla in film. Ma refer la ultima parte, cea in care publicul spectator asista la deznodamant.

Eu ma gasesc intr-o situatie speciala: nu am citit cartile, deci filmele oricum ma surprind. Nu ma pot dezamagi decat strict cinematografic, nu pot spune ca as putea fi dezamagit ca s-a schimbat firul narativ.

Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca aceasta a treia parte, Allegiant, m-a facut sa-mi doresc sa citesc cartile.

Cum este, de fapt, Allegiant?

Fara sa mai fac puncte tari si puncte slabe, pot recunoaste ca filmul m-a prins. M-a prins, insa, intr-un mod extrem de ciudat si pervers: a reusit sa ma captiveze actiunea, sa ma faca sa fiu cu sufletul la gura, astfel incat sa ignor gafele cinematografice, altfel evidente. Pot recunoaste ca efectele lipsesc cu desavarsire, dar ii pot gasi filmului o circumstanta atenuanta: nici nu m-a obligat sa port ochelari 3D pe tot parcursul lui. Nu s-a laudat cu efectele, asa ca nu ar fi deloc ok sa il criticam pentru absenta lor.

Nu stau sa enumar defectele acestui film, unele vizibile cu ochiul, prefer sa spun ca m-am bucurat ca imaginea generala, Big Picture, este una placuta. Te captiveaza, te face sa-ti doresti sa vezi ultima parte, te face sa-ti doresti sa citesti cartile.

Si, oricum am lua-o, fata de primul Divergent, care pe mine ma enervase si plictisise intr-o masura egala la prima vizionare, e un mare pas inainte. Nu as putea spune daca-i mai bun sau nu decat Insurgent, diferenta fiind doar una de perceptie: Insurgent a fost vazut dupa marea dezamagire Divergent, deci, cumva, am tendinta de a-l supraevalua.

Concluzii Seria Divergent. Allegiant.

Allegiant este tipul pe film pe care-l vezi si intelegi doar vazandu-le pe cele de dinainte si, imi permit sa spun, este tipul de film care nu are cum sa te faca sa ramai neutru: fie il vei aprecia enorm, fie il vei dispretui profund. Imi doresc, de multe ori, sa fiu mai obiectiv si mai neutru cu filmele, insa in acest caz este imposibil. Ca sa folosesc chestii din film, pur si simplu nu sunt Divergent, ceea ce e de bine pentru ca, daca ati vazut filmele deja stiti, divergentii sunt un pericol pentru societate 🙂

Cel mai recent film din seria Divergent, Allegiant, intra de azi, 11 martie, in cinematografe, fiind adus in Romania de Freeman Entertainment. Salutari NEINFRICATE tuturor!