Etichetă: Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România editia a treia 2024

Interviu Eddie Bertozzi: cineaștii și publicul, deopotrivă, au încetat să mai vadă filmul de artă și filmul comercial ca două entități complet separate sau antagonice.

Interviu Eddie Bertozzi Visuali Italiane editia a treia 2024

După ce anul trecut i-am luat interviu doamnei director a Institutului de cultură italian, Laura Napolitano, acum este randul domnului Eddi Bertozzi, curatorul editiei din acest an a festivalului.

Așadar, mai jos aveți frumosul interviu cu Eddie Bertozzi:

 

Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou interviu marca Cinemil.ro. Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac este să îmi rog invitatul să se prezinte.

Sunt critic și selecționer de film/ festival programmer. De 12 lucrez ca project manager pentru Venice International Film Critics’ Week (Festivalul Internațional de Film de la Veneția) și sunt unul dintre selecționerii Festivalului Internațional de Film de la Locarno. Pe lângă festivaluri, lucrez și la o companie italiană de distribuție, unde mă ocup de achiziția de filme. Iar anul acesta m-am ocupat pentru prima dată de selecția festivalului Visuali Italiane în România.

Ne puteți spune pe scurt când începe, din punct de vedere istoric, noul cinematograf Italian și cu ce se evidențiază acesta?

Sintagma „Noul Cinema Italian” nu e neapărat adoptată constant în discursul critic și academic, dar exprimă ideea că s-a schimbat ceva față de perioada anterioară, că noi voci și perspective ocupă acum un loc principal în industria de cinema. În ultimii 20 de ani, o serie de regizori și-au impus progresiv și ferm numele în panteonul cinematografiei italiene: Matteo Garrone, Paolo Sorrentino, Alice Rohrwacher, dau doar câteva exemple. Ce aduc ei în plus și aparte este un spirit al aventurii, un mod de a explora noi teritorii dincolo de constrângerile și așteptările unui gen cinematografic sau ale realismului cu orice preț.Continue reading Interviu Eddie Bertozzi: cineaștii și publicul, deopotrivă, au încetat să mai vadă filmul de artă și filmul comercial ca două entități complet separate sau antagonice.