The Pod Generation – Festivalul Filmului European 2023
The Pod Generation este filmul care a deschis Festivalul Filmului European 2023 de la Bucuresti. Subiectul filmului este unul la moda: inteligenta artificial (AI in engleza) si modul in care ea ne-ar putea conduce pe viitor viata.
The Pod Generation se petrece undeva in viitor, foarte aproape de intrarea in secolul 22 (se spune la un moment dat ca „ne pregatim de secolul 22”). Nu ni se spune in mod precis anul, dar este candva in viitor. Inteligenta artificiala este parte integranta a vietii, chiar daca asta inseamna ca multe lucruri sunt … artificiale.
Nu va spun chiar tot ce este artificial in acest viitor, imi vine sa spun apocaliptic, dar de fapt nu este chiar asa, desi cumva nu as gresi complet daca as spune asta, insa va dau 3 exemple de lucruri artificiale, exemple relevante pentru povestea acestui film.
Primul lucru artificial care mi-a atras atentia, care pe mine m-a speriat, este inlocuirea tuturor psihologilor cu un Psiholog virtual, bazat pe AI. Avantajul acestui psiholog este ca nu necesita programare: pur si simplu te duci intr-o alta camera si iei legatura cu el oricand ai nevoie.
Pe mine m-a speriat acest lucru, asa cum ma sperie orice exagerare, orice extrema. In acest caz, problema din punctul meu de vedere este legata de modul in care mintea oamenilor este afectata. Daca toti psihologii sunt artificiali, cum ar mai putea oamenii sa gandeasca? Cu totii sunt spalati pe creier in mod identic, toti sunt indemnati sa gandeasca la fel. Creierele sunt NIVELATE intr-un mod cat se poate de cinic, chiar daca oamenii care faceau asta erau convinsi ca fac un bine.
Ganditi-va, de pilda, la faptul ca multi oameni cu probleme au reticenta maxima in a se deschide in fata unui necunoscut. Cumva, problema se rezolva atat timp cat in fata ta NU se afla un om. Evident, eu nu cred in acest argument, nu cred ca ar trebui sa fie valid, insa exista oameni care cred, oameni care chiar s-ar duce la un psiholog bazat pe AI. ChatAIPsihology, habar n-am cum s-ar numi.
Al doilea lucru artificial este contactul cu natura. Aici este unul dintre punctele cheie ale filmului, caci unul dintre personajele principale ale filmului, Alvy, lucreaza ca botanist. Este iubitor de natura, incearca sa-i faca pe elevii sai sa iubeasca natura, insa meseria lui este vazuta prost. Este considerat a face parte dintr-un alt secol.
Sotia lui Alvy, Rachel, este directoarea unei companii de tehnologie. Are o meserie apartinand prezentului, o meserie MULT mai bine platita decat a sotului ei.
Ca sa ajung la al treilea lucru artificial, va voi spune care este decizia care le schimba viata celor 2: o mare companie tehnologica, Pegazus, ofera sansa cuplurilor de a concepe un copil pe baza unei metode revolutionare. Nu era nevoie de actul sexual, nu era nici macar nevoie de barbati (era nevoie doar in cazul in care se dorea musai ca acel copil sa fie baiat, pentru ca era nevoie de cromozomul masculin), totul se facea artificial. Embrionul si ulterior fatul cresteau intr-un … ou.
Aici ajungem si intr-o zona usor politica: teoretic, acesta ar fi visul dintotdeauna al feminismului, sa nu mai fie nevoie de barbati pentru a concepe copii. Puteai sa te duci ca femeie la aceasta companie si sa concepi de una singura un copil. Care copil ar fi avut exclusiv genele tale.
Pe de alta parte, in film vedem cum la intrarea in sediul acestei companii niste feministe protesteaza impotriva acestor sarcini, cerand sa le fie lasate uterele in pace. Altfel spus, feministele apreciaza tehnica aceasta revolutionara, insa nu toate feministele.
Ideea era alta: femeia nu mai era deloc afectata de sarcina. Putea munci non-stop pe toata perioada pre-natala. Iar dupa ce se nastea copilul, mama nu era nevoita sa isi ia concediu, pentru ca, ati ghicit, ea nu alapta (nu ai cum sa alaptezi atat timp cat nu tu ai dat nastere copilului!).
Nu va spun ce se intampla cu copilul celor 2 si cum au decis ei sa apeleze la acea metoda revolutionara. Ramane sa descoperiti singuri toate astea si sa va ganditi daca v-ar conveni sa traiti intr-o astfel de lume, intr-o astfel de societate.
Evident, ca orice film distopic, eu il voi considera in continuare DISTOPIE, The Pod Generation are cateva fracturi logice. Ele sunt inerente atat timp cat, din motive artistice, esti nevoit sa exagerezi, sa duci la extrem, anumite lucruri. Dar fix asta este si ideea, fix asta vrei sa arati prin acest film.
Fara sa ma pot pronunta in privinta psihologilor, in privinta mentinerii acestei meserii si pe viitor, vin cu o alta intrebare: oare la ce meserii se preteaza diversii boti, aparuti ca ciupercile dupa ploaie in ultima vreme? Din punctul MEU de vedere, pe partea artistica oamenii inca au un viitor, caci oricat de inteligenti ar fi botii, ei nu vor putea avea acel gust artistic, acel simt catre frumos. Insa botii ar putea fi utili in ceea ce priveste ocupatiile care necesita cifre, chiar daca nu as putea spune cert daca vreuna dintre meseriile actuale chiar va disparea in viitor. Oare contabilii vor disparea? As tinde sa spun ca da, insa programe de contabilitate exista si acum, cu toate astea oamenii sunt cei care le manevreaza, oamenii sunt cei care le folosesc.
Deci raman cu intrebarile, fara sa pot da vreun raspuns clar, concret. Caci fix asta face The Pod Generation: pune intrebari la care tu, ca spectator, va trebui sa dai raspunsul. Nu ma pronunt asupra realizarii artistice, prefer sa las specialistii sa se pronunte. Pe mine m-a prins subiectul, mi-a (supra?)solicitat creierul, m-a facut sa-mi pun multe alte intrebari, asa ca pur si simplu nu am mai fost atent la detaliile, da, fix asa le consider, de natura cinematografica.
Va recomand The Pod Generation din toate aceste motive. Ma gandesc si ca ar trebui REvazut peste 5 ani, pentru a ne convinge daca lucrurile anticipate de acest film s-au adeverit sau nu. Ori macar daca societatea se indreapta spre o astfel de lume. Eu sper sa nu, dar sunt din ce in ce mai sceptic.
Be the first to leave a reply