Totul se termina cu noi – It ends with us

Totul se termina cu noi – It ends with us pare la prima vedere un exemplu didactic foarte bun de folosit in lectiile de constientizare a violentei domestice. Totul pleaca de aici, atat calitatile certe ale povestii, cat si marile ei defecte.

Spun din start, Totul se termina cu noi – It ends with us este ecranizarea cartii omonime, pe care inca nu am citit-o. A aparut la Editura Epica, se gaseste in majoritatea librariilor online (in frunte cu Libris), eu am primit-o la avanpremiera filmului, asa ca-si asteapta cuminte locul la coada pe care scrie marti CARTI CE URMEAZA A FI CITITE. Cand anume nici eu nu as putea spune.

Filmul ne spune povestea lui Lily. Incepe cu inmormantarea tatalui ei, inmormantare care o face sa se intoarca pe meleagurile natale. Primul moment de in care spectatorii incep sa-si puna intrebari este cel de la inmormantare, atunci cand Lily nu reuseste sa enumere 5 calitati pe care le avea tatal ei. Pleaca de acolo in lacrimi, insa (aproape) nimeni dintre cei prezenti nu a inteles care este motivul real: tatal ei fusese abuziv, violent, un tata pe care Lily nu voia sa si-l aduca aminte (desi violenta nu se rasfransese asupra ei). Printre amintirile ei, care incepusera sa iasa la iveala, se afla si cea cu primul ei iubit, Atlas Corrigan, pe care tatal abuziv il bagase in spital cu rani foarte grave.

In prezent, Lily il cunoaste pe Ryle, un medic neurochirurg care nu reusise pana atunci sa aiba o relatie stabila, pe termen lung. In orasul natal, unde abia revenise, ea hotaraste sa deschida o florarie, visul ei dintotdeauna. Acolo o angajeaza, absolut intamplator, pe sora lui Ryle.

Ce secret ascundea Ryle? De ce nu putuse el sa aiba o relatie stabila? Pai, cu riscul de a face spoiler, v-am zis deja asta: violenta. Nu va zic cum incepe totul, cum continua, cum se sfarseste, nu va spun nici cum reapare in peisaj Atlas, totul va trebui sa descoperiti singuri.

Insa sunt nevoit sa ajung de unde am plecat, la „exemplul didactic”. Desi multa lume, multi colegi bloggeri (de carte, caci cronici de film inca n-au aparut), considera personajele ca fiind credibile (de pilda delicateseliterare), eu cred fix contrariul. Eu am avut impresia ca am participat la o lectie, la un curs impotriva detectarii violentei domestice. Personajele sunt previzibile, „twist-urile” vin exact cand trebuie (pe cine altcineva ar fi putut angaja Lily daca nu pe sora lui Ryle?; si nu, nu este SINGURUL exemplu, inclusiv reaparitia lui Atlas este cat se poate de previzibila, venita in momentul IDEAL!), totul parand PERFECT. Imaginea foarte buna si regia excelenta completeaza perfect peisajul. Completeaza PEISAJUL PERFECT. Caci totul pare PERFECT in acest film.

Ceea ce imi aduce aminte de celebra reclama Pepsi: TOO GOOD TO BE LIGHT!

Da, filmul este la fel de NATURAL ca un suc carbogazos plin de zahar si de aditivi: e bun la gust, isi indeplineste scopul sau de baza (te racoreste), te face sa-ti doresti sa mai bei, dar NU E NIMIC NATURAL IN EL!

Sau credeti ca sucurile tip Cola (alaturi de suratele lor fructate) sunt naturale?

O ultima problema care m-a pus pe ganduri mi-a fost semnalata de 3 persoane care citisera in prealabil carte: aceste persoane mi-au zis ca filmul este „mult mai pueril” decat cartea, „mult mai putin serios”, „mult mai soft”. Fara sa fi citit cartea, nu pot da dreptate celor 3 persoane (nu-mi cereti nume, ca nu dau!), insa un posibil raspuns ar putea fi regasit in celebrul rating CNC: filmul a fost inclus in categoria AP12 – Acordul parintilor pentru persoane sub 12 ani. Probabil daca filmul ar fi fost mai dur ar fi putut primi un alt rating care ar fi afectat incasarile. Nu insist asupra problemei, am simtit insa nevoia sa o semnalez.

Nu, nu vreau sa bagatelizez in niciun fel problema violentei domestice. Da, au fost persoane care au iesit de la film foarte afectate, au trait direct ori indirect scene de violenta domestica. Eu vreau sa subliniez fix contrariul: s-ar putea ca povesti de genul, mult exagerate, „too good to be light”, sa aiba efectul contrar. Nu doar sa nu convinga publicul, ci chiar sa-l faca sa bagatelizeze problema, sa o treaca cu vedere. Este o problema numai buna de carti din acelea usoare, siropoase, nu este ceva ce MI s-ar putea intampla. Fix acesta este riscul.

Stiu ca ar fi trebuit sa spun ceva si despre actori, insa prefer sa va las pe voi sa ii descoperiti. Eu nu m-am putut bucura pe deplin de interpretarile lor din cauza povestii pe care o vedeam mult prea bine potrivita, asa ca sunt cumva indecis. Prefer sa va invit pe voi sa vedeti filmul si sa ii judecati singuri pe actori.

Concluziile tot voi le veti trage, eu va mai spun doar ca Totul se termina cu noi – It ends with us intra in circuitul normal al cinematografelor din 9 august 2024, fiind adus in cinematografele patriei de InterComFilm.