Undine
Undine Wibeau (interpretata de Paula Beer) lucreaza ca istoric si ghid in Berlin. Locuieste in Alexanderplatz si este freelancer.
Undine ascunde, insa, un secret: viata ei urma un mit stravechi conform caruia daca omul pe il iubeste o tradeaza, ea trebuie sa il omoare si sa se intoarca in apele din care se trage.
Undine este initial intr-o relatie cu Johannes (Jacob Matschenz), care insa o tradeaza pentru o alta femeie. Undine are impresia ca nu are de ales si ca trebuie sa il omoare. Insa il intalneste pe Cristoph (Franz Rogowski), un scafandru de care se indragoste brusc, neasteptat. Ea nu vrea sa piarda iubirea lui Cristoph, insa acesta simte ca ea fuge de ceva din trecutul ei. Blestemul este acolo si nu-i da pace.
Undine este un basm modern bazat pe mitologia germana, primul film al unei serii care va contine 3 pelicule. Probabil pentru cei obisnuiti cu mitologia si cultura germana filmul este wow, plin de simbolistica, insa pentru restul este doar un basm modern bine realizat, bine interpretat, dar cumva sec. Poate problema e la mine, insa personal nu am reusit sa ma atasez de niciunul dintre personaje (o avea legatura si cu parerea pe care o am despre nemti, seci, roboti, lipsiti de sentimente).
Inteleg ca alegerea meseriei lui Undine, de istoric, nu este intamplatoare. Ea este cumva elementul de legatura dintre trecut si prezent, ea traieste in prezent, vorbeste despre trecutul apropiat (Berlinul de dinainte de caderea zidului), insa traieste dupa un mit stravechi.
Din pacate, insa, in afara de o replica pe care o auzim la inceput, spusa de ea catre Johannes, nu aflam nimic despre acest mit din film. Romanii, ca si americanii de altfel, ar fi pus un disclaimer fie la inceput, fie la sfarsit: in mitologia germana se crede ca … Avem internet, ne putem informa, insa filmul mi se pare incomplet fara aceste elemente. Daca pur si simplu m-as fi uitat la el si n-as fi stiut nimic (imi facusem temele dinainte, stiam despre existenta unui mit; m-am documentat mai mult in privinta lui dupa film), nu as fi inteles mare lucru. As fi intuit, insa tot ar fi fost nevoie de un research suplimentar. Eu, ca necunoscator al culturii germane, probabil ca un neamt gandeste altfel, asa cum si romanul gandeste altfel cand vede mitul zburatorului (se facuse la un moment un film pe tema asta) ori mitul din Legenda Mesterului Manole.
Ca sa reformulez ce am scris mai sus, probabil pentru proiectiile din afara Germaniei ar fi fost nevoie de un disclaimer de genul.
Un ultimul lucru vreau sa subliniez in legatura cu Undine, un aspect semnalat de un prieten imediat dupa ce a citit rezumatul: de ce toate personajele de filme locuiesc in Alexanderplatz? Nu poate locui nimeni in alt loc din Berlin? Fara sa pot raspunde la intrebarea asta, incerc sa-mi dau seama care ar trebui sa fie echivalentul bucurestean al acelei piete, care este locul in care majoritatea personajelor cinematografice bucurestene locuiesc. De fapt, intrebarea corecta este daca avem sau nu un astfel de loc. Nici macar prin provincie, prin Cluj sau Brasov, nu cred ca avem vreun astfel de loc, hai sa-i spunem cliseic.
Undine este per total un basm cinematografic bine realizat, adresat cu precadere celor care cunosc (macar putin din) cultura germana. Este bine realizat, nimic de reprosat din punct de vedere cinematografic, insa are niste personaje destul de seci. Poate iubitorii de basme ori spectatorii mai tineri (spre foarte tineri) il vor aprecia mai mult.
Undine, coproductie Germania-Franta, a aparut in 2020, insa in cinematografele noastre a intrat abia din 21 mai 2021, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Eu l-am vazut la Happy Cinema, MOMENTAN (nu pentru mult timp) singurul cinematograf de mall (tip multiplex) deschis in capitala.
ps: Daca pentru voi este relevant in vreun fel, uitati si cate premii si nominalizari are Undine. Pentru mine-s irelevante, pentru unii informatia s-ar putea dovedi utila.
Be the first to leave a reply