Legenda lui Tarzan

Este deja duminica, Legenda lui Tarzan este in cinematografe de 3 zile, eu l-am vazut de ceva timp (de marti, mai precis), insa n-am apucat sa scriu despre el. De ce? Motivele sunt mai multe, insa toate pleaca de la un adevar: este tipul de film care nu ma face sa scriu despre el imediat. Care sunt acele flme? Pai sunt 2 categorii de filme care ma fac sa scriu instant: cele foarte bune, care te inspira (ultimul exemplu fiind Me before you), si cele foarte proaste, in acest caz eu, unul, simt nevoia urgenta de a da de pamant cu ele.

In mod normal, insa, scriu articolul la 2-3 zile dupa vizionare, insa de fiecare data inainte de ziua de vineri. Exista si exceptii, iar Legenda lui Tarzan este printre ele.

Paranteza: este vorba si de timpul meu, din ce in ce mai redus. Insa, repet, daca filmul era genial, as fi scris in acea seara despre el. Ori daca era incredibil de prost. Ceea ce nu este cazul.

Care este, de fapt, problema? Problema este ca filmul se dovedeste de-o mediocritate absoluta. Nu are defecte evidente, nu poti da de Pamant cu vreun actor, cu regizorul ori cu scenaristii, fiecare si-a facut treaba cum a putut mai bine. Toti cei din film imi pare niste elevi cumsecade, tocilarii clasei, care nu exceleaza la nimic si care, atunci cand sunt pusi sa inoveze cumva isi dovedesc limitele. Nu sunt olimpici, adica tocilari geniali, ci sunt tocilarii aia care invata pe rupte si tot nu reusesc sa devina premianti.

Sau, ca sa compar cu fotbalul, ca tot abia s-a terminat Euro 2016, imaginati-va cum arata o echipa formata doar din mijlocasi la inchidere. E drept, ne atasam de echipe pline de vointa, precum Islanda, Tara Galilor sau Irlanda, dar cinematografia este diferita. Aici o echipa de muncitori mediocri nu poate scoate altceva decat un film mediocru. Nicio sclipire, nimic sa-l faca memorabil. Totul se desfasoara conform planului, totul este cum trebuie sa fie. Nimic mai mult.

Scenele din jungla, care ar trebui sa-ti taie respiratia, pacatuiesc prin faptul ca-s extrem de artificiale. Se simte de la o posta ca-s facute pe calculator, ca-s mimate, nu simti nici macar o emotie. #PieleDeGaina? Nicicum. Poate #PieleDeMaimuta, fara sa fie deloc o aluzie rasista.

Legenda lui Tarzan nu este ecranizarea vreuneia dintre cartile aparute, ci este un fel de continuare nescrisa. Povestea este una conceputa de un scenarist, este scrisa decent, fara nimic special. Nimic nou, nimic sa te atraga. Poate doar cum arata Tarzan, daca te pasioneaza masculii cu ceva muschi. Desi, sincer sa fiu, si aici filmul putea mult mai bine.

Singurul ACTOR din film este Samuel L. Jackson, caruia, din pacate, i s-a dat un rol care-l incomodeaza. El putea salva filmul daca era lasat s-o faca. Daca cineva ar fi constientizat ca filmul trebuie salvat.

Nu zic nimic de fracturile logice evidente. Pe ele le veti descoperi singuri. Eu zic ca-s mai multe decat degetele de la o mana. Acum ramane de vazut daca am numarat corect 🙂

Per total, Legenda lui Tarzan este tipul de film pe care nu poti nici sa-l urasti, nici sa-l iubesti. Este tipul de film fara calitati ori defecte evidente, filmul pe care il vezi fara sa te impresioneze in vreun fel, insa fara sa te enerveze. Petreci 2 ore in compania lui fara sa-ti dai seama daca au fost un castig sau nu. Un film mediocru din aproape toate punctele de vedere.

Cam atat despre Legenda lui Tarzan. E de vineri in cinematografe, adus de Freeman. Salutari SALBATICE tuturor!