12 strong – Cei 12 invincibili

Ani de zile cinematografia americana de razboi s-a hranit din 3 conflicte: Al doilea razboi mondial, cu partea care-i interesa pe ei, Pearl Harbour si razboiul lor cu japonezii, Razboiul din Coreea si Razboiul din Vietnam. Multe filme politiste, chiar si din anii 2000, chiar daca nu erau strict despre Razboiul din Vietnam, aminteau in treacat despre el: X este agent secret, fost luptator american in Vietnam …

Dupa interventiile americane din Afganistan si Irak, se puneau doua intrebari:

1. Cand Razboiul din Vietnam, etalonul de pana atunci, va fi inlocuit cu cel din Afganistan (fost luptator in Afganistan …)?

2. Cand vor fi declasificate dosarele celor 2 razboaie si vor putea fi facute filme despre ele, asa numitele filme bazate pe fapte reale?

Se pare ca, mai nou, timpul s-a scurtat enorm. S-au facut si se fac filme despre Irak, Afganistan si razboaie care, oficial, nici nu s-au incheiat. Caci razboiul contra terorismului este, in mod oficial, in desfasurare.

Filmul 12 strong – Cei 12 invincibili este despre primii militari americani care au ajuns in Afganistan, imediat dupa atentatele din 11 septembrie. 12 eroi americani s-au dus sa ajute militiile afgane care luptau contra talibanilor. Pe liderul uneia dintre militii l-au ajutat atat de mult incat in acest moment a ajuns vicepresedintele Afganistanului (teoretic) democratic.

Acum, este foarte greu sa caracterizez filmul din punct de vedere cinematografic. Pe de-o parte, sunt multumit ca nu este inflorit foarte mult, ca este realist si credibil. Nu am vazut un soldat trecand victorios printre toti inamicii, ucigandu-i in timp ce acestia ratau toate focurile. Sunt multumit ca nivelul de propaganda este minim. Ma rog, atat cat s-a putut de scazut. Cred ca au constientizat si ei ca nu e nevoie de propaganda in astfel de situatii: ce om normal ar fi de acord cu unii care arunca in aer 2 turnuri si fac mii de victime?

Pe de alta parte, insa, efectul faptului ca nu este nimic inflorit este ca filmul devine foarte sec. Regizorul nu a pus deloc umarul, nu a facut nimic sa ajute. Ritmul este acelasi pe intreg parcursul filmului, fara sa avem efectiv vreun moment de maxima de tensiune (cunoscut in industria cinematografica drept punct culminant).

Nu avem inflorituri, nu avem lucruri absurde, deci avem un film sec. Nu te plictiseste, nu are momente moarte, dar nu te face nici sa razi, nici sa plangi, nici sa stai cu sufletul la gura. In cazul meu, a reusit sa ma faca sa fiu indiferent.

Si nici macar nu a scos la iveala adevaruri nestiute, nu si-a dorit nicicum sa scandalizeze.

Dintre replici, mi-a placut mult una, care sintetizeaza perfect razboiul dus impotriva fanaticilor islamisti: voua va e teama sa muriti, ei abia asteapta sa moara. Dureros, cinic, dar adevarat.

Per total, 12 strong – Cei 12 invincibili este un film corect cinematografic, fara greseli, fara interpretari slabe, dar care nu iese in evidenta prin nimic. Poate prin asta si-a dorit sa iasa in evidenta: prin normalitate, prin banalitate, prin aratarea razboiului asa cum este el, fara inflorituri, fara puncte culminante si deznodaminte fericite. Caci razboiul, mai ales in acea parte a lumii, este nesfarsit, el continua si acum, intr-o forma sau alta, la o intensitate mai mica sau mai mare.