Adrift – Supravietuind pe mare

Adrift – Supravietuind pe mare este un film sec, desi peste jumatate din actiunea lui se petrece pe apa. Este inexpresiv, este previzibil. Si, totusi, cum altfel putea fi?

Intai si intai, contextualizez.

Primul aspect este cel personal: eu pot empatiza doar cu personaje asemanatoare mie. Pot empatiza doar cu personaje care patesc chestii pe care le-as putea pati si eu. Din acest motiv, repet pentru a mia oara: nu ma impresioneaza (prea mult) dramele de razboi. 

Totodata, nu am fost niciodata atras nici de munte, nici de mare. Nu mi-a placut sa ma catar pe munti, sa escaladez nici macar muntii nostri, si nici sa ma aventurez in mare. Drept urmare, nu voi putea empatiza cu suferintele cauzate de cele 2 pasiuni duse la extrem. Pur si simplu nu pot, chiar daca nu pot afirma vreodata ca ma bucura necazul oamenilor. Nu ma bucura, dar consider ca ei si-au asumat acest risc. Nu este ca si cum i-ar fi obligat cineva.

Al doilea aspect personal care trebuie mentionat: imi place sa fiu surprins de o poveste. Imi plac povestile imprevizibile, cele cu twist inteligent, cele care reusesc sa ma surprinda, cele cu un final ce nu poate fi anticipat. Celelalte ma plictisesc in cel mai bun caz.

In al treilea rand, un aspect deloc de neglijat: nu sunt feminist, ba dimpotriva as zice, drept urmare sunt greu impresionabil de eforturile unei femei de a reusi singura. Ba chiar ma enerveaza cand simt ca lucrurile sunt trase de par, ca este in poveste o (usoara) propaganda feminista, mai mult sau mai putin evidenta.

In al patrulea rand, faptul ca o poveste se bazeaza pe fapte reale nu ma mai impresioneaza de ceva timp. Aici sunt 2 lucruri de mentionat. Primul este, de fapt, o anecdota. Cica reteta americana de horror: 1. Pui un spirit, un demon. 2. Pui un suflet pur, un copil, sa fie cel posedat. 3. Anunti la final ca se bazeaza pe fapte reale. Al doilea aspect: o poveste este buna chiar daca este fictiune. Faptul ca povestea ESTE reala nu trebuie sa fie nici circumstanta agravanta, nici circumstanta atenuanta. Eu apreciez personaje si filme bine realizate, indiferent daca sunt sau nu adevarate. Pot fi niste filme foarte REALISTE, care pot fi ORICAND adevarate, fara ca ele sa fie efectiv bazate pe fapte reale.

Nu in ultimul rand, apreciez povestea in dauna altor aspecte cinematografice. Un film cu o poveste seaca nu devine film bun daca are parte de interpretari magistrale, de muzica buna, de o regie impecabila, de cadre superbe ori de efecte vizuale care iti iau ochii. Un film cu o poveste seaca si previzibila este, in 99% din cazuri, un film sec si previzibil. Drept urmare, detaliile cinematografice, gen cum a fost filmata pelicula, cat a durat, ce eforturi au trebuit sa faca actorii, cat a costat ori ce parere are supravietuitoarea cazului real mi se par irelevante. Trec in plan secund. E drept, pentru protagonista de atunci povestea are un impact emotional puternic, a trecut prin asa ceva, e firesc, e la mintea cocosului, dar PE MINE, poate pentru ca-s insensibil, poate pentru ca-s incuiat, ma lasa rece. Fara nicio aluzie la temperatura apei oceanului.

Avand in vedere toate acestea, Adrift – Supravietuind pe mare este un film sec. Nu este un film prost, nu are nimic gresit, nimeni n-a facut nimic RAU. Pur si simplu nu aduce nimic nou, pur si simplu nu are acel element WOW care sa-l diferentieze de altele de genul sau, nu are nimic care sa-l faca interesant. Nu si-a propus asta, probabil pentru a urmari firul povestii reale pe care se bazeaza. Repet: un film bazat pe o poveste reala nu este mai bun decat o fictiune pura. Poate fi un film sec, plictisitor, deloc original, indiferent de aspectul real sau fictionar al povestii.

Adrift – Supravietuind pe mare intra de astazi, 27 iulie, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.

 

 

RaspundE-MI-L