Ana Marin despre Rocketman

Sunt un fan al filmelor muzicale. Și cu excepția La La Land, care a fost o dezamăgire cruntă, nu am avut surprize neplăcute până acum atunci când am ales să mă uit la acest gen de film. De la „7 mirese pentru 7 frați” la „A star is Born” am trăit, dansat și cântat filmul multă vreme după încheierea lui. Rocketman este un astfel de film. Povestea autobiografică a lui Elton John – pelicula este despre descoperire, acceptare, iubire, pasiune, talent și muzică. Vei descoperi omul din spatele vedetei. Producător al filmului Elton John s-a lăsat luat la întrebări de regizor, fără însă a fi subiectiv deoarece nu a vrut să influențeze viziunea acestuia.

Plin de intermezzo-uri, vei afla că genialitatea creativă a cântărețului i-a adus o bursă de studii la unul dintre cele mai prestigioase institute muzicale din Marea Britanie. Acest lucru transformându-l pe Elton John într-un „protégé”. Este o poveste cu final fericit, însă cu multe hop-uri, criză, prietenie trainică de zeci de ani, geniul muzical creativ și multă multă singurătate și tristețe.

Rolul principal este jucat și cântat magistral de către Taron Egerton. Îl știi din Kingsman I și II, Eddie the Eagle, și i-ai auzit vocea în Sing. De ce am folosit un cuvânt așa de mare pentru a îi descrie perfomanța? Pentru că deși rolul este unul dificil emoțional – Elton a fost dependent de droguri, sex și alcool – Egerton îl joacă extrem de bine. De la depresia și accesele de furie, la scenele pasionale, la înfruntările cu mama sa – vei vedea un copil și apoi un tânăr care și-a dorit un singur lucru: să fie iubit.

În rolul mamei o poți vedea pe Bryce Dallas Howard – pe care o știi din Jurassic World I și II, The Help (pe care îți recomand din suflet să îl vezi dacă nu ai făcut-o deja) și Gold. Aici vei vedea o femeie dornică să își găsească fericirea, cu un copil făcut din dorința de a ține lângă ea un bărbat care o disprețuia și care și-a transferat sentimentele și asupra copilului. Deși nu pot să spun că m-a impresionat în lupta cu dinozaurii – aici este rece și calculată în permanență – rolul venindu-i mânușă.

Cei doi au fost aduși împreună de regizorul Dexter Fletcher care a regizat și Eddie the Eagle, și a jucat în Lock, Stock and Two Smoking Barrels regizat de Guy Ritchie. Și nu îmi aduc aminte de el ca actor însă felul în care a condus camera în Rocketman, cadrele contre-jour și joaca prin lumină pentru a avea cadre care să îl pună în valoare pe Taron – au fost foarte bine făcute. Vei adora coloana sonoră de la melodii aproape necunoscute (cel puțin mie care nu sunt un fan Elton John) la hit-uri ca „Sorry seams to be the hardest word”, „Candle in the wind” (piesa dedicată prințesei Diana), „Sacrifice”, „Crocodile Rock” și altele. Vei dansa pe scaun și vei pleca fredonând melodiile, vei aprecia costumele făcute să fie cât mai apropiat de cele purtate de Elton pe scenă, vei judeca poate unele alegeri în timp ce nu le vei înțelege pe altele. Însă un lucru a fost clar pentru mine genialitatea îți oferă de cele mai multe ori o viață singuratică și neînțeleasă.