Anul nuntilor – The Wedding Year
Anul nuntilor (The Wedding Year) este una dintre comediile pe care am zis ca nu trebuie s-o ratez in sala de cinema. Este tipul de film care mi se potriveste, cel putin inceputul. Finalul, desi considerat happy-end, nu e de mine. Sau, altfel spus, trebuie sa stiu de ce sa ma feresc. Va explic imediat.
Mara este o tanara artista foarte libera in gandire, care isi iubeste prea mult stilul de viata pentru a se gandi la casatorie. De fapt, chiar se gandeste la casatorie, insa cu cat se gandeste mai mult cu atat respinge mai puternic ideea. Ea era fotograf amator (care inca nu avea curajul sa-si expuna pozele) si ajutor la un micut magazin (consultant vestimentar este un termen prea pretentios, dar cam asta facea). In aceasta ultima ipostaza era pusa deseori in situatia (neplacuta) de a trebui sa vanda … rochii de mireasa. Pe care reusea sa le vanda, chiar daca nu credea in ideea la nunta.
La un moment dat hotaraste sa agate pe tinder, insa unicul ei scop era ca un barbat sa-i dea o cina. Si, daca e sa fie, si o partida de sex. Dar atat, nimic mai mult. Din pacate pentru ea, cunoaste un tip, bucatar la un micut restaurant, cu care ramane cuplata mai mult decat era prevazut.
Ca bonus, exact cand era cuplata cu el, incep sa vina invitatiile la nunta, atat pentru ea, cat si pentru el. Intr-un final, dupa o triere serioasa, raman 7 nunti la care cei 2 trebuie sa mearga.
Acum, trecand peste faptul ca este comedie si are, in mod evident, happy-end (desi notiunea de happy-end e diferita de la persoana la persoana, eu inteleg altceva prin happy-end in astfel de cazuri), incercati sa va ganditi fix asa: cum va trece un cuplu abia format peste 7 nunti? Ce influenta va avea asupra relatiei dintre ei? Cum isi vor schimba acestia conceptiile despre viata? Si, mai ales, cat de mult trebuie sa economiseasca un cuplu care traieste cu salariu minim pe economie pentru a merge la 7 nunti intr-un an (si ganditi-va ca, fiind vorba despre SUA, nuntile nu erau nicidecum in acelasi loc, nici macar in acelasi stat)?
Ca sa va povestesc ceva personal, chestie pe care mi-am amintit-o in timp ce ma uitam la film, acum cativa ani o amica m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu ea la nunta unei prietene comune. Pe langa faptul ca nu voiam sa merg la acea nunta, nu ca aveam ceva cu mirii, ci pentru ca pur si simplu urasc nuntile, nu-mi doream nici sa merg CU CINEVA la nunta. Numai ideea in sine imi provoaca repulsie, imi face bube pe piele. Eh, imaginati-va la ce mi-era gandul cand ma uitam la acest film. Chiar asa, oare ce s-ar alege de conceptiile mele despre nunti daca as participa IN ACELASI AN la 7 nunti? Nu zic de partea financiara, ca nah, inca am 2 rinichi, ambii functionali.
In final, un singur lucru mai am de spus: mi-a placut foarte mult personajul Mara. Conceptiile ei initiale erau cele corecte, conceptii cu rezonez si eu. Ale mele sunt in continuare aceleasi pentru simplul fapt ca la mine nu a existat nici macar un an in care sa merg la 7 nunti. Si imi propun sa nici nu existe vreunul.
Per total, Anul nuntilor – The Wedding Year este o comedie simpatica, energica si deloc vulgara. Are calitatea de a putea fi vazuta atat de romantici, cat si de anti-romantici. Este, deci, pentru toata lumea.
Anul nuntilor – The Wedding Year este adus in Romaniad e Prorom si HappyCinema. Va avea premiera oficiala pe 12 martie, insa pana atunci va avea cateva proiectii speciale la Happy Cinema, loc unde va invit si pe voi sa mergeti.
ps: Printre multele clisee intalnite in comedia Anul nuntilor – The Wedding Year (comediile sunt ideale pentru clisee), intalnim si „gay best friend”. Se spune ca cel mai bun prieten al unei tipe este un gay, care este barbat, deci iti poate dezvalui chestii despre natura barbateasca, dar sunt sanse 0 sa se dea la tine. In acest film cliseul este dus aproape la extrem, vedeti exact cum si in ce fel. Nimic deranjant, nimic anormal, dimpotriva as zice. Multe amice de-ale mele, dupa ce vor vedea acest film, isi vor dori sa cunoasca un gay. Vorbesc la modul cel mai serios.
Jesus, Emil! Ai lăsat fata să se ducă singură la nuntă!!!! Ce mare scofală ar fi fost? N-ar fi trebuit decât să dansezi cu ea. Free meal. Fun. 🙂
De fapt, „din cauza mea” nu s-a mai dus nici ea. Era din aia care nu se duce singura la o nunta.