Apa si talpa
Apa si talpa este un documentar care spune povestea drumului Via Transilvanica, cel mai lung drum care traverseaza Romania: porneste de la Putna si dupa 1400 de kilometri se opreste la Drobeta Turnu Severin. Nu le-am avut niciodata cu sportul, nici macar cu mersul pe bicicleta, asa ca intr-un fel acest film nu-mi este adresat.
Totodata, nici cu documentarele nu prea le am, prefer oricand o docudrama, ceva usor fictionat, mai usor de digerat, mai usor de trait, asa ca iarasi nu sunt in target. Sau nu ar trebui sa fiu.
Cu toate astea, drumul pe care protagonistii il parcurg este realmente fascinant. Iar maratonistii, fie ei amatori si profesionisti, sunt niste persoane care au tot respectul meu. Ii invidiez, ii apreciez. Din acest motiv, atunci cand sunt maratoane prin oras le injur doar cu jumatate de gura. De fapt, nu cu ei am ce am, ci cu organizatorii si mai ales cu cei care le permit. Maratonul ar trebui sa fie undeva la marginea orasului, prin paduri, nu sa blocheze centrul. Ma rog, asta o spune un sedentar.
Revenind la film, imaginati-va ca ar trebui sa strabateti aceasta distanta de 1400 de km in 25 de zile. Faceti calculele pentru a vedea cati kilometri ar trebui sa parcurgeti zilnic. Unul ca mine oboseste doar cand se gandeste la acea distanta. Chiar si cu masina mi s-ar parea o distanta greu de parcurs.
Tibi Useriu, Corneliu Buliga, Eva Hochbauer, Toma Coconea si alti 5 alergatori au pornit de la Putna, propunandu-si sa ajunga la destinatia finala. Nu toti au ajuns acolo, motive sa renunti, sa abandonezi, intalnesc la tot pasul: unele de natura fizica, altele sunt obstacole (naturale si nu numai). Va dezvalui cati dintre ei ajung la final, insa nu pentru asta veti merge la film. Drumul este cel mai important si mai ales cum il veti trai voi, ca spectatori.
Apa si talpa va fi trait altfel de sportivi, de maratonisti, de persoanele care chiar sunt tentate sa parcurga acest traseu (macar partial). Ei formeaza publicul tinta principal, lor le este adresat documentarul.
Unul ca mine va trai doar cu imaginatia acest traseu. Ma gandesc ca intr-o alta viata poate voi fi mai sportiv, mai putin lenes, si voi parcurge macar o data acest traseu.
Iar daca sunteti pur si simplu cinefili, va invit sa descoperiti modul in care a fost filmat si documentat acest traseu. Ca stil de filmare, ca mod de redare a experientei, regizorii Mircea Gherase si Lucian Mircu merita tot respectul. Nu vreau sa intru in detalii, ii las pe cei mai priceputi ca mine in arta cinematografica sa se pronunte. Eu sunt spectator si nu critic, asa ca nu pot decat sa laud, sa aplaud, produsul final.
Totodata, sunt curios ce succes va avea filmul in cinematografe, cat de interesati vor fi cinefilii autohtoni sa parcurga vizual acest traseu. Inteleg ca suntem lenesi (aici ma includ si pe mine: SUNTEM lenesi!) si ca nu prea facem sport, dar nici sa ne uitam la el? Chiar si aceasta activitate ni se pare PREA obositoare? Pentru unii, chiar si mersul la cinema este o activitate istovitoare. Eu NU sunt ATAT de lenes, macar atata lucru fac si eu. 🙂
Iar daca nu stiti cine este Tibi Useriu, va recomand sa va documentati: el a castigat cel mai dificil maraton din lume. Un traseu pe care eu unul nu l-as parcurge nici macar in masina.
Mergeti sa vedeti Apa si talpa, merge pe acel traseu atat cat puteti, incurajati si filmele documentare, e nevoie si de ele in cinematografe. La ce peisaje superbe gasiti in acest film, pe bune ca-i pacat sa NU il vedeti in cinema. Serios vorbesc.
Apa si talpa a intrat in circuitul normal al cinematografelor de vineri 8 noiembrie 2024. Nu ruleaza in foarte multe, asa ca daca-l vedeti ALERGATI pana la cinema, ca nu se stie cat va sta pe acolo.
Be the first to leave a reply