Mrs. Buica este un documentar fabulos, pe care ai impresia ca ai fi putut sa-l faci si tu daca ai fi avut ideea lui Eugene Buica.
Ideea este simpla: imagineaza-ti ca ai o familie cu probleme. Ca parintii tai se cearta constant, ca spun lucruri pe care tu nu le intelegi. Esti prea tanar. Eh, fix aici este ideea geniala, si nu ma feresc de cuvinte: cum ar fi sa te apuci sa-i filmezi, sa-i tragi de limba, pentru a-i putea judeca ulterior, pentru a putea revedea acele imagini atunci cand vei avea mintea mai lucida, cand vei avea maturitatea necesara pentru a le intelege.
Caci de multe ori fix asta patim cu totii: traim unele lucruri prea devreme, lucruri pe care nu le putem intelege la vremea lor, dar pe care le judecam altfel, cu alti ochi, dupa ani buni.
In cazul documentarului Mrs. Buica, vorbim despre relatia dintre parintii lui Eugene Buica, dar in locul acestei relatii poate fi orice. Cum ar fi, de pilda, sa-ti filmezi discutiile pe care le ai cu prietena ta de atunci si apoi sa iti analizezi relatia cu ea dupa 5 ani ori dupa 10 ani?Continue reading Mrs. Buica
Testamentul rosu este un documentar care are o baza interesanta: un document publicat si in Romania anilor 90, dar si un pic mai inainte, intr-un ziar al diasporei poloneze din anii 80.
Documentul, numit Testamentul rosu, ar fi fost gasit in seiful lui Boleslav Bierut, fostul presedinte al Poloniei comuniste. Pentru cine nu stie cine a fost acesta, va invit sa cautati pe Google despre el. Incepeti cu Wikipedia, dar puteti continua cu surse mult mai documentate, mai complexe. Pe scurt: omul s-a nascut intr-o localitate care in momentul nasterii sale era in cadrul Imperiului Rus, dar care apoi a ajuns a Poloniei; a fost „omul rusilor”, spion NKVD, fiind trimis inainte de Polonia si prin Bulgaria, Cehoslovacia sau … Austria. Daca e sa ma intrebati pe mine, ar trebui facut un film separat, documentar sau nu, mai degraba nu, despre el, despre viata acestuia. Daca s-a facut, rog a-mi semnala.
Din pacate, autenticitatea documentului nu a putut fi dovedita, insa asa cum zice scenaristul filmului Testamentul Rosu, jurnalistul, publicistul si profesorul Bogdan Ficeac, continutul documentului trebuie studiat pentru ca aceste orori sa nu se mai intample.Continue reading Testamentul rosu
Al cui caine sunt? este un alt exemplu de film ratat la festival (in acest caz, la DOUA festivaluri), vazut ulterior si apreciat la adevarata lui valoare.
Totodata, Al cui caine sunt? este un alt documentar care mi-a schimbat parerea despre ele. V-am mai povestit despre subiectul acesta cand am vorbit despre filmul Ennio. Aici vorbim despre un alt tip de documentar, un documentar metafora, o satira extrem de bine realizata.
In conceptia regizorului Robert Lakatos, cainii sunt cetatenii (sau cetatenii sunt caini, depinde cum privim lucrurile), politicienii sunt crescatorii de caini, functionarii sunt proprietarii, natiunile sunt rasele nationale cainesti, tarile sunt federatiile nationale ale crescatorilor (observati, deci, distinctia CAINEASCA dintre TARI si NATIUNI), iar forumul international suprem este Federatia Canina Internationala.
Ennio: Glance of music este documentarul care mi-a schimbat modul de a vedea filmele in 2 privinte. Incep cu asta, cu concluzia, urmand ca pe parcursul articolului sa-mi justific punctul de vedere. Cele 2 privinte sunt: modul in care privesc documentarele (promit sa le urmaresc cu mai multa atentie, cu mai mult interes, sa nu le mai desconsider) si modul in care privesc filmele, mai precis modul in care judec sunetele, muzica acelor filme.
Pe scurt de tot, Ennio: Glance of music este un documentar-tribut despre cel mai mare compozitor de muzica de film din istorie, Ennio Moriccone. A facut muzica pentru mai bine de 500 de filme. Daca vreti sa le numarati singuri, vedeti pe Wikipedia lista completa.
Nu intru in detalii, nu va spun povestea din spate, nu va voi vorbi despre studiile lui, despre oamenii care i-au influentat viata ori despre fiecare colaborare in parte. Pentru asta va trebui sa vedeti filmul Ennio: Glance of music. Eu ma voi referi strict la cele 2 lucruri de care va ziceam la inceput, care PENTRU MINE sunt FUNDAMENTALE.Continue reading Ennio: Glance of music – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Apropierea (Too Close) a fost al doilea film romanesc vazut la aceasta editie a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest 2022, primul dintre ele fiind comedia Oameni de treaba.
Apropierea (Too Close) este un documentar care venise cu marele premiu de la Sibiu (unde se desfasoara cel mai important festival de film documentar din Romania). Situatia pe care o expune, abuzul domestic, in acest caz abuzul unui tata fata de fiica lui de 9 ani, este unul des intalnit in Romania. MULT prea des intalnit.Continue reading Apropierea (Too Close) – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Casa cu papusi este un film care a rulat prima data la TIFF 2020, fiind un documentar despre … batranete si despre relatia dintre generatii.
Casa cu papusi este o incursiune intr-o lume speciala: vacanta anuala a unor doamne in varsta de peste 70 de ani. Nu va spun cine sunt, nu va spun povestile lor, nu va spun relatia lor de rudenie cu regizorul Tudor Platon, asta va trebui sa aflati singuri. Va spun doar ca Tudor Platon a semnat imaginea pentru mai multe filme de scurtmetraj si de lungmetraj, cele mai cunoscute fiind Scurtmetrajul de Oscar Cadoul de Craciun si lungmetrajul Sa nu ucizi. Un director de imagine foarte bun decide sa isi faca un documentar propriu, in care si apara. Deja suna altfel premisa acestui film, nu?
Casa cu papusi este filmat intr-un stil foarte sincer: protagonistelor li se cere sa fie naturale, fara sa li se spuna efectiv cand sunt filmate. Uneori chiar sunt mintite ca filmarea s-a oprit, desi ea continua. Oricum, nefiind actrite, ele nu s-ar fi putut preface, nu ar fi putut juca alt rol. Practic, tot greul cadea pe umerii regizorului, care trebuia sa selecteze cele mai bune scene si cadre, montajul fiind cheia acestui film.
Casa de papusi este un film necesar, care trebuie vazut de cat mai multi ani, de absolut toata familia, drept urmare nu voi intra in prea multe detalii. Va las pe voi sa le descoperiti pe protagoniste, sa le descoperiti povestile lor de viata. Eu va voi povesti o experienta personala care, cumva, m-a marcat, mi-a marcat modul de a vedea varstele.Continue reading Casa cu papusi
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Holy Father este al doilea film de la TIFF 2021 pe care il vad in saptamana dinainte. Ma rog, mai sunt cateva, gen Babardeala cu bucluc si Berliner, ca filme romanesti, ori Another Round, ca filme straine, pe care le-am vazut cu ceva timp in urma.
Holy Father este un documentar facut de Andrei Dascalescu despre tatal sau. Pe scurt de tot: el afla „in direct”, adica in timp ce filma, ca prietena sa (inteleg ca nu erau casatoriti) a ramas gravida. Rezultatul testului l-a aflat in timp ce filma. Drept urmare, hotaraste sa mearga la tatal sau, care devenise calugar pe Muntele Athos, pentru a-i da personal, fata-n fata, vestea.Continue reading Holy Father (Tatal nostru) – TIFF 2021
Colectiv – ne priveste pe toti este un documentar inedit, difuzat si premiat in cateva mari festivaluri de film din lume (TIFF-ul canadian si Festivalul de la Venetia). Partea inedita a acestui documentar este modul in care a fost filmat: timp de mai bine de 1 an (14 luni) au fost filmati mai multi protagonisti, echipa de investigatii a GSP (Catalin Tolontan, Mirela Neag, Razvan Lutac), a fost filmat si ministrul sanatatii Vlad Voiculescu (el nu a venit la minister imediat dupa venirea guvernului Ciolos, ci dupa vreo 6 luni), Camelia Roiu (medic la Spitalul de Arsi), Narcis Hogea (tatal lui Alex Hogea, una dintre victime) si Mariana (Tedy) Oprea, unul dintre supravietuitori.
Colectiv – ne priveste pe toti este un film produs de HBO, daca are pentru cineva vreo relevanta brandul (pentru unii are, este o garantie a calitatii), fiind distribuit in mai multe cinematografe din tara de Bad Unicorn, urmand ca apoi sa fie disponibil pe HBO GO. Nu v-as putea spune cate saptamani va rula in cinematografe si din ce data va fi disponibil pe HBO GO. Programul proiectiilor din cinematografe il gasiti pe BadUnicorn.ro/Colectiv.Continue reading Colectiv – ne priveste pe toti
De documentarul Familia: Fundamentalismul si politica americana – The Family nu as fi auzit daca nu as fi vazut, in treacat, vorbindu-se despre el pe Realitatea TV. Am cautat la ei pe site, am aflat despre ce documentar este vorba, l-am vazut (vrand sa ma refer la sursa originala, nu la ce zice X despre ce zice documentarul Y) si nu mi-a parut deloc rau.
Atentie: nu este vorba doar despre CpF, despre Iohannis foarte putin, ce a facut Realitatea, habar n-am de ce, a fost o scoatere ciudata din context (nu inteleg de ce pentru ca pana acum Realitatea imi parea un post pro-Iohannis).
Pe scurt: exista o organizatie religioasa (teocrata) aparent fara ierarhie, apolitica in aparenta ( transpartinica, de fapt), care in numele religiei crestine (de fapt, al lui Iisus) incearca sa uneasca politicienii cu viziuni crestine din toata lumea. Aceasta Familie organizeaza an de an, neintrerupt de peste 6 decenii, Micul dejun cu rugaciune (la care anul acesta au participat si cativa politicieni romani). Strict legat de acest Mic Dejun cu Rugaciune, fara sa intru in detalii (puteti vedea detalii si pe Wikipedia), este interesant de observat cum la acest eveniment au participat negresit toti presedintii SUA. Inclusiv Obama cel laic si progresist. Continue reading Familia: Fundamentalismul si politica americana – The Family (NETFLIX)
Despre LICU O poveste romaneasca s-ar putea spune multe. Ar putea fi privit si analizat din mai multe perspective.
Din perspectiva istorica, analiza filmului LICU O poveste romaneasca ar fi extrem de interesanta. Un om care acum are 94 de ani, care a trait mai multe regimuri, cel monarhist interbelic, dictatura regala, dictatura Antonesciana, dictatura comunista si acum revenirea la democratie. S-a nascut intr-un sat din Bucovina de Nord, care acum face parte din Ucraina, a trebuit sa plece de acolo in urma cedarii acelei regiuni URSS-ului, a facut facultatea la Iasi, dar a trait in inima tarii. A calculat el ca acolo este in siguranta, ca daca si inima tarii va fi cedata, inseamna ca nu va mai exista Romania. Omul, deci, ar avea toate motivele sa urasca sistemul comunist, tot ce vine dinspre Rusia. Doar ca nu e deloc asa. Veti vedea exact in film.Continue reading LICU O poveste romaneasca mi-a dat cea mai importanta lectie de viata!
Poate unul dintre cele mai de suflet filme documentare pe care le-ai putea vedea vara asta, Visages villages – Chipuri Locuri este o poveste plină de simplitate, despre frumos, despre artă urbană și despre iubire.
Agnes Varda este poate una dintre cele mai complexe vedete din Franța: regizoare, scenaristă, și uneori actriță este cea care i-a dat un rol pentru prima oară lui Gérard Depardieu. Din păcate filmul nu a fost finalizat din motive financiare, însă este un moment de referință în cinematografie pentru ambii francezi. La 88 de ani, cu vederea ușor slăbită, însă plină de umor și energie Agnes acceptă provocarea lui Jean-Paul Beaujon, JR pentru amici de a se plimba prin Franța și a se opri pentru fotografii acolo unde văd ceva ce le va surânde.Continue reading Ana Marin despre Visages villages – Chipuri Locuri
Documentarul Comoara Naiva este un reportaj despre cel mai mare artist naiv in viata din Romania. Sau, in termeni deloc oficiali si deloc legati de arta, un documentar despre cum un om s-a inscris la facultate la 70 de ani.
Ambele perspective mi se par interesante si gasesc ceva in mine. Ma intereseaza ambele subiecte dintr-o perspectiva hai sa zicem personala.Continue reading Comoara Naiva
Joi, 5 noiembrie, am asistat la lansarea documentarului The Hunt coprodus de BBC Earth. Evenimentul a avut loc la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”.
Trebuie sa va spun ca m-am dus cu asteptari foarte mari avand in vedere ca documentarul The Hunt este produs de echipa din spatele seriilor de succes Planet Earth sau Frozen Planet si pentru ca il are ca narator pe Sir David Attenborough. Ei bine, asteptarile mi-au fost depasite! Cu mult! Continue reading Iulia Matache despre The Hunt
Filmul despre Amy un documentar extrem de bine realizat, extrem de bine documentat, despre viata si moartea celebrei cantarete britanice. Ratasem vizionarea de presa a filmului, auzisem cate ceva despre el de la cei care fusesera, insa, cumva, evitasem pana acum sa merg sa-l vad. Continue reading Filmul despre AMY la Les Films de Cannes
Zilele filmului la Vatra Dornei. Noi perspective asupra totalitarismului.
Am fost 2 ani la rand la Festivalul de film istoric de la Rasnov. De fiecare data am fost ca student si nu ca blogger. Diferenta este din punctul de vedere al obligatiilor: nu eram obligat sa scriu, insa trebuia sa particip la prelegeri. Oricum participam, toate prelegerile erau interesante.
Ultima oara am fost in 2013. Acolo, la Rasnov, am cunoscut pe Emilian (cu care chiar am stat in camera). Este si el blogger, dupa cum vedeti. Cand l-am cunoscut eu era masterand la istorie, teza sa de dizertatie urma a fi despre Corneliu Coposu. L-am cunoscut, insa, ca o persoana extrem de interesata de istorie in general, o persoana extrem de citita si extrem de culta. Continue reading Zilele filmului la Vatra Dornei. Noi perspective asupra totalitarismului.
Desi nu vad prea des documentare, saptamana aceasta am avut ocazia sa vad doua documentare in aceeasi zi. Despre Sarea Pamantului v-am spus, l-am vazut dimineata, la Elvira Popescu. Despre cel vazut seara, Aliyah DaDa, va povestesc in randurile urmatoare.
Cum la documentare (inca) nu am o structura fixa, va voi spune 7 lucruri interesante despre acest documentar: Continue reading Aliyah DaDa
In ultima vreme evitasem filmele documentare. Mi se pareau seci, nespectaculoase si, pe alocuri, plictisitoare. Putine documentare mi-au atras atentia de-a lungul vremii. Oricum, din punctul meu de vedere, locul documentarelor nu ar trebui sa fie pe marile ecrane. Sau asa gandeam pana acum. Continue reading Le sel de la Terre – Sarea Pamantului
V-am mai spus de atatea ori ca sunt o persoana vizuala. Ca pe mine ma impresioneaza imaginile mai mult decat cuvintele. Pentru mine o imagine face mai mult de o mie de cuvinte.
Daca citesc un reportaj in care imi sunt descrise lucruri grave, sansele sa fiu impresionat sunt minime. Cuvinte gen saracie, mizerie, droguri, pot trece neobservate. Creierul meu este, probabil, setat sa nu-si poata imagina lucruri dramatice.
