Armageddon time – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Armageddon time NU este, dupa cum ar putea sugera titlul, un film distopic, despre sfarsitul lumii. Adica, intr-un fel, este despre sfarsitul lumii, dar nu la modul distopic, nu in felul cu care suntem obisnuiti.
Armageddon time spune povestea unei familii de imigranti evrei ajunsi in SUA, care fac extrem de multe sacrificii pentru ca cei mai mici membri ai acesteia, Paul si Ted, sa reuseasca.
Actiunea se petrece candva in 1980, asa ca unele lucruri, care acum sunt la ordinea zilei, erau atunci doar la inceput, de pilda faptul ca elevii negri invatau laolalta cu cei albi in scolile publice.
Paul Graff este fratele mai mic si mai putin prieten cu invatatura. Are suflet de artist, visand sa devina pictor. Chiar si la ora de pictura el este rebel, pictand cu totul altceva decat ceea ce se cerea.
Initial el este dat la o scoala publica, unde reuseste sa se imprieteneasca cu un elev de culoare, care ramasese deja repetent. Multiplele probleme pe care Paul le are la aceasta scoala public ii silesc pe parinti sa-l mute si pe el la scoala privata la care invata si fratele sau, Ted.
Aici Paul da de cu totul alta lume, insa nici aici nu reuseste sa se integreze. Singurul sau sprijin, singurul membru al familiei cu care Paul se intelege bine este bunicul.
Bunicul este un personaj fabulos, nu doar din punctul de vedere al constructiei, cat si ca interpretare, Anthony Hopkins fiind de-a dreptul genial in acest rol. Un bunic calm, tandru, intelept, insa obosit si mult prea incercat de probleme, nu doar medicale. Un bunic pe care doar Anthony Hopkins il putea interpreta la un asemenea nivel.
O chestiune interesanta, pe care simt nevoia sa o subliniez: familia in cauza provenea din Ucraina. Nu se spune nici URSS, nici Rusia Kieveana, ci Ucraina. Nu mai retin cand au plecat (ori daca au precizat anul), insa pare candva inainte de formarea URSS. Probabil chiar inainte de Primul Razboi Mondial. Oricum, putem gandi logic: in 1980 BUNICUL povesteste cum PARINTII lui au parasit Ucraina si au ajuns, intr-un final, in SUA.
Nu vreau sa dau vreo interpretare, intr-un sens sau intr-altul, acestui detaliu, voiam doar sa-l subliniez pentru a arata cat de actual este filmul. Si, poate, pentru a incerca sa justific de ce filmul Armageddon time a fost ovationat timp de 7 minute dupa proiectia de la Cannes din acest an.
Nu voi comenta regia, v-am tot zis ca nu sunt in masura s-o fac, insa ca de obicei vreau sa scot in evidenta cateva lucruri despre regizor. Asadar, James Gray este regizorul, scenaristul si producatorul Armageddon time. In niciuna dintre ipostaze nu se afla la debut. Ca scenarist si regizor, tin insa sa scot in evidenta 2 filme: Little Odessa (din 1994, care este filmul sau de debut atat ca scenarist, cat si ca regizor) si The Immigrant /Imigranta (din 2013).
Aceste lucruri nu sunt deloc intamplatoare, caci James Gray provine dintr-o familie fugita din … URSS. Orasul de origine al bunicilor regizorului este Ostropol, din actuala Ucraina (Ucraina de Vest, mai precis). Acelasi oras este pomenit si in actualul Armageddon time.
Personal, am privit Armageddon time si din alta perspectiva: o familie de evrei plecata din patria lor natala pentru ca erau persecutati, discriminati, avea pareri preconcepute (nu toti, bunicul cel intelept nu avea astfel de opinii) despre persoanele de culoare. Asa se gandea in 1980, nu-s neaparat de acuzat. Insa eu sunt de fiecare socat, mirat, de modul in care gandesc unii imigranti: la fel stau lucrurile si in cazul romanilor plecati prin Anglia, Italia ori Spania, care discrimineaza muncitorii non-europeni veniti in acele tari.
Nu in ultimul rand, simt nevoia sa spun ca Armageddon time NU este un film de propaganda, nu iti baga pe gat niste idei preconcepute, nu iti spune ce este bine si ce este rau. Nu, el iti arata o realitate, materialul brut, pe care tu il vei interpreta cum vei considera.
Armageddon time este produs si distribuit international de Focus Features. Din pacate, nu are (inca?) distribuitor la nivel national.
Eu va recomand sa vedeti Armageddon time, oriunde il veti prinde (offline sau online). Personal, l-am vazut la Cinema Muzeul Taranului Roman intr-o proiectie „cu casa inchisa”. Desi nu este printre cele mai comode sali de cinema, la finalul proiectiei niciun spectator nu s-a plans de cele 2 ore petrecute acolo. Dimpotriva.
Be the first to leave a reply