Vorbeste cu mine – Talk to me este unul dintre cele mai bune horror-uri vazute in ultima vreme, asta si pentru ca filmul este MAI MULT decat un horror. Are acolo o gramada de idei moralizatoare, o gramada de lucruri care pun pe ganduri publicul spectator.
Vorbeste cu mine – Talk to me ne spunea povestea unui grup de tineri care intra in posesia unei maini cu puteri mistice: ea putea fi folosita pentru a invoca spirite. Distractia lor principala consta in invocarea acestor spirite: unul dintre ei lua loc la masa, atingea acea mana mistica si vedea ceva, fiecare altceva, timp de MAXIMUM 90 de secunde. Ei aflasera ca acela ar fi maximum, ca daca stai conectat mai mult de 90 de secunde se intampla lucruri rele.
Pentru ca Vorbeste cu mine – Talk to me este stereotipic, problemele apar atunci cand se suprapun 2 lucruri interzise: intra in contact cu misteriosul spirit un copil, o persoana mult prea tanara, si in plus acea persoana sta o perioada mai lunga, peste cele 90 de secunde admise. Mult peste, as zice. Ce rezulta din aceste 2 incalcari si cum se termina totul, daca se termina, caci finalul pare a fi unul care lasa o poarta larg deschisa catre o continuare (ori mai multe), ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Vorbeste cu mine – Talk to me
Falcon Lake este un film din toate punctele de vedere atipic si anticomercial. De la cele 2 caracteristici plec in construirea acestui articol si tot cu ele trebuie sa mergeti in minte spre sala de cinema.
Falcon Lake, dupa sinopsis, pare usor horror. Bastien si Chloe isi petrec vacanta de vara impreuna cu familiile lor intr-o cabana aflata pe malul unui lac bantuit de o legenda veche cu fantome. In ciuda diferentei de varsta, intre ei se infiripa o atipica relatie, o legatura speciala. „Prima iubire te va bantui”.
Cu usoare modificari ale cuvintelor (din cauza Google, sa nu considere continut duplicat) si cu acele ghilimele puse de mine, cel de mai sus este sinopsisul oficial. Asa-i ca gandul vostru a zburat catre un horror?Continue reading Falcon Lake
Tar este un film plin de nominalizari (din pacate, mult prea sarac in premii efective), care la noi a rulat doar prin festivaluri. Eu stiu de 2 festivaluri: TIFF 2023 (unde a avut 2 proiectii) si American Independent Film Festival 2023, unde am reusit sa-l prind (ieri seara, la Cinema Elvira Popescu). Nu este un film comercial, insa este excelent atat cinematografic, ca executie, cat si filosofic. Mi-a placut atat pentru ceea ce mi-a transmis, cat si pentru cum mi-a fost transmis acel mesaj. Acele mesaje, mai precis.
Tar ne spune povestea unei dirijoare celebre, Lydia Tar. In varful carierei sale profesionale, ea era dirijoarea orchestrei din Berlin. Pentru a ajunge acolo, refuzase mai multe oferte, inclusiv de la New York. Considera ca din punct de vedere profesional, Berlinul este Everestul. Nimic nu se compara cu Berlinul.Continue reading Tar – American Independent Film Festival 2023 & TIFF 2023
Viza de intrare este o surpriza placuta din toate punctele de vedere. O poveste aparent simpla, ce nu poate fi (prea mult) inflorita, spusa intr-un timp scurt, aproape record (1h17 minute – cred ca a fost cel mai scurt film de lungmetraj vazut de mine vreodata la TIFF!) – iata retea care functioneaza aproape perfect in cazul acestui film.
Viza de intrare ne spune povestea a 2 imigranti hispanici, un venezuelean si o catalana, veniti amandoi in SUA pentru a se stabili acolo. Desi aveau viza si totul era aparent in regula, cei 2 au fost chemati la un nou interviu, un adevarat interogatoriu, pe aeroportul din New York. Nu a contat ca aveau un alt avion de prins, nu a contat nici ca acolo Diego era asteptat de fratele sau vitreg.
Mi-a placut atmosfera filmului Viza de intrare: desi cei 2 nu erau infractori, nu erau arestati, interogatoriul la care au fost supusi era asemanator torturii. O tortura psihica, nu fizica, pe care ei au acceptat-o, au tolerat-o. Nu vreau sa va fac spoilere, insa vreau sa observati tehnicile de manipulare, de tortura psihica. Vreau sa va ganditi la finalul filmului, sa va intrebati de ce se termina asa si ce rol a avut intreg interogatoriul. Continue reading Viza de intrare – TIFF 2023
Jucaria noua ne spune povestea lui Sami, care traieste fericit intr-un cartier din suburbiile Parisului alaturi de sotia gravida si de cumnatul sau (fratele sotiei).
Dupa ce o da in bara cu o „inventie”, ibricul dublu, care poate umple in acelasi timp 2 cesti/cani de cafea, Sami este nevoit sa-si gaseasca un alt job. Acest nou loc de munca este de paznic la magazinul celui bogat om din Franta, Philippe Etienne. De ziua fiului sau Alexandre, afaceristul inaugureaza raionul de jucarii al propriului magazin, indeamnandu-si odrasla sa-si aleaga ce cadou doreste. Alexandre, dintre toate jucariile din magazin, il alege pe Sami.
Funny pages ar fi trebuit sa fie, dupa nume, o comedie autentica. Ceea ce este doar in mod oficial, doar pentru ca cineastii asta inteleg prin comedie. Trebuie sa aiba un final fericit si, daca ai noroc, ar trebui sa razi un pic pe parcurs.
Nu ma intelegeti gresit: Funny pages este un film bun, am vazut multe in el si am si ras de cateva ori. De mai multe ori decat m-as fi asteptat, dar de mult mai putine ori decat am pretentia de la o comedie. Poate-s eu prea pretentios cu comediile, cu notiunea in sine: aceste filme ar trebui sa ma faca sa rad. Daca reusesc sa faca si altceva, foarte bine, dar nu tin neaparat. Important este sa rad zgomotos la ele.
Funny pages este despre benzi desenate si despre pasionatii acestora. Fanaticii acestora. Pasionati nu inseamna doar cei care colectioneaza asa ceva, ci si cei care au talentul necesar de a crea asa ceva. Evident, nu poti crea ceva ce nu apreciezi, ce nu citesti, asa cum nu poti face filme daca iti place sa te uiti la filme. Intelegeti ideea.Continue reading Funny pages – American Independent Film Festival 2023
I like movies este tipul de film pe care l-as recomanda oricarui cinefil inrait. E drept, multi cinefili ar putea intelege gresit mesajul, poate chiar pe dos.
Povestea din I like movies se petrece IN CANADA (veti vedea de ce este relevant acest aspect) este urmatoarea: un Lawrence Kweller este obsedat de filme. Nu pasionat, OBSEDAT. El are UN SINGUR prieten, cu care isi petrece serile de sambata, ati ghicit, uitandu-se la filme. Visul sau este sa fie admis la New York, la academia de film, dorind sa ajunga regizor.
L’ennemi – The enemy este PRIMUL film pe care l-am vazut pe noua platforma GRATUITA TV5MONDE. Pe scurt de tot, caci varianta lunga o voi scrie intr-un articol distinct: TV5MONDE are o platforma de streaming COMPLET GRATUITA. De ce, cum schimba asta piata streamingurilor (oare exista acest cuvant?) si cum ar trebui sa le urmam si noi exemplul voi scrie zilele urmatoare. Mai spun doar atat: MAJORITATEA filmelor (chiar daca NU toate) au subtitrare in limba romana. Trebuie DOAR sa iti faci cont. Nu platesti nimic.
Primul film, despre care nu stiam NIMIC (dar m-am asigurat ca este, macar vag, thriller ori politist), vazut aici a fost L’ennemi – The enemy.
Pe scurt: un politician belgian, un copil-minune al politicii, un viitor ministru, conform analistilor, se trezeste in camera de hotel cu sotia moarta. Pentru nimeni nu este clar cum a murit ea, daca a fost omorata (de cine?) ori daca s-a sinucis. Din pacate, nici macar politicianul nu pare a cunoaste foarte multe.Continue reading L’ennemi – The enemy – TV5MONDE
Spun din start: am vazut filmul Experimentul Pitesti de 3 ori. Prima oara a fost o vizionare privata, candva in pandemie, varianta aratata fiind una de lucru. Filmul a fost, inca de la acea varianta, o surpriza extrem de placuta. Ma rog, nu stiu daca PLACUT este un cuvant potrivit, caci n-are cum sa-ti PLACA sa vezi cum unii oameni chinuie alti oameni. Filmul este cu atat mai GROAZNIC cu cat stiu ca acele lucruri s-au intamplat in realitate. Cel putin pentru mine, care fac o distinctie clara intre fictiune si realitate.
A doua vizionare a fost pe data de 9 martie 2022. Tin minte data exacta din 2 motive: pe de-o parte, era ziua regretatului Ion Caramitru (evenimentul fiind unul dedicat memoriei acestuia, vizionarea avand loc in Sala Mare a TNB-ului, sala care ii si poarta numele), iar pe de alta parte 9 martie 2022 a fost, in Romania, PRIMA ZI FARA RESTRICTII. Prima zi de libertate. Prima zi in care am putut respira, prima zi in care nu m-am uitat in stanga si-n dreapta dupa politie ori dupa cine stie ce „vigilante” (ca sa nu zic turnatori) dornic sa faca dreptate.
A doua oara m-a surprins si mai mult. M-a surprins calitatea imaginii, m-a surprins cum arata un film care, altfel, a pornit cu buget 0. Evident, am trait altfel filmul intr-o sala PLINA. La fel de evident, pentru mine filmul va avea tot timpul un loc aparte in sufletul meu avand in vedere faptul ca a fost PRIMUL film vazut dupa ridicarea restrictiilor.Continue reading Experimentul Pitesti
O dimineata minunata – Un beau matin este un film de arta (film de festival), o raritate in peisajul cinematografic autohton. Povestea este relativ simpla, insa farmecul acestui film rezulta exact din aceasta simplitate: Sandra este o tanara mama nevoita sa-si creasca singura fiica. Pe langa aceasta dificultate, a mai aparut o problema: boala degenerativa a tatalui Sandrei, boala din cauza careia ea este nevoita sa-l interneze pe acesta intr-un camin de batrani. In plus, in viata Sandrei mai apare si un amic foarte bun cu care pierduse legatura.
Nu sunt familiarizat prea mult cu cinematografia europeana, pentru mine aceste filme sunt doar o gura de oxigen, doar o pauza intre filmele americane si romanesti, pe care le urmaresc foarte des.
E drept, nu am putut empatiza la maximum cu personajul principal, cu Sandra, caci nu sunt parinte, deci nu pot intelege pe deplin acele sentimente. Nu pot intelege acea latura, imaginatia mea are limite, insa pot intelege partea legata de boala degenerativa. Sunt usor de impresionat atunci cand este vorba de suferinte fizice: nu doar ca am intalnit la apropiati, la rude, dar este ceva de care ma pot lovi in viitor. Ceva ce SIMT ca m-ar putea afecta, ca MA va afecta, mai devreme sau mai tarziu.Continue reading O dimineata minunata – Un beau matin
Noaptea fantoma / Notte Fantasma este tipul de film care-ti ramane intiparit in minte mult timp dupa ce l-ai vazut. Nu face acest lucru pentru ca este foarte bun, pentru ca este genial, ci pentru ca te socheaza, te uimeste. Si te face sa descoperi multe, atat personaje, cat si un oras, Roma.
Pe scurt, avem 2 personaje principale, ale caror vieti se intersecteaza intr-un mod dubios. Il avem intai pe Tarek, un copil de imigranti (mama egipteaza, tata indonezian, sper c-am retinut corect), care se indrepta spre niste prieteni cu cateva grame de iarba la el. Prietenii il rugasera sa treaca prin parc si sa cumpere ceva, doar pentru distractie. Din pacate pentru Tarek, este vazut cumparand iarba fix de cine nu trebuie: de un politist.
Acesta avea, teoretic, doua variante: sa confiste iarba si sa lase tanarul in pace (tanar care este MINOR) ori sa-l ia si sa-l duca la sectie, de unde ar fi trebuit sa-l ia acasa parintii. Din pacate sau din fericire, politistul nu alege niciuna dintre aceste variante. El ia copilul, il invita la el in masina si … incepe cursa. Impreuna cu Tarek descoperim Roma noaptea, asa cum nu o stiu nici macar locuitorii orasului.Continue reading Noaptea fantoma / Notte Fantasma – Visuali Italiane 2023
Eu si Spotty / Io e Spotty este unul dintre cele mai dubioase filme vazute in ultima vreme. Dubios nu inseamna, insa, de groaza. Periculos. In multe momente este fix contrariul.
Povestea suna dubios: Matteo este tipul de artist genial neinteles si singuratic. El creeaza animatii, este extrem de bun in ceea ce face. Insa atunci cand seara ajunge acasa adora sa se imbrace in caine. Drept urmare, a dat un anunt pentru a-si angaja un … dog-sitter. Adica cineva care sa aiba grija de el cand este caine. Care sa-i accepte aceasta latura.
Incet-incet – Piano Piano este filmul cu care a debutat a doua zi a festivalului Visuali Italiane 2023. In acest film vedem ultimele luni ale unui cartier marginas din Napoliul anului 1987. Povestea este reala, iar anul acela are o dubla insemnatate pentru locuitorii orasului in cauza: este anul in care au inceput lucrarile la autostrada care leaga acest oras de Nordul Italiei (din cauza acestei autostrazi acel cartier urma sa fie demolat, locuitorii urmand a fi mutati in alte parti, fiecare in alt loc), dar este in acelasi timp anul primului titlu de campioana la fotbal a echipei din localitate. Titlu care i se datoreaza in mare masura marelui Maradona.Continue reading Incet-incet – Piano Piano – Visuali Italiane 2023
Nunti botezuri inmormantari este noul hit romanesc de pe Netflix. In prima saptamana, a fost lider in box-office-ul autohton al celebrei platforme. Ma rog, box-office este un termen ce se foloseste cu precadere pentru topul cinematografic. Dar ati inteles ideea.
Pentru ca am inceput cu aspectele comerciale, voi continua cu ele: Nunti botezuri inmormantari a avut ghinionul de a intra in cinematografe cam in acelasi timp cu Teambuilding si Mirciulica. Culmea este ca si pe Netflix are cam aceeasi concurenta, Mirciulica intrand cu putin timp inainte.
Acum, problema principala a filmului Nunti botezuri inmormantari este ca incearca sa fie mai mult decat este si o da in bara cam in toate privintele. Va spun un pic povestea lui, apoi revin la problema sa principala.
Pe scurt, avem un club de nunti Nunti botezuri si inmormantari numit Prestige, club care era undeva intr-o zona pustie, deci in teorie nu deranja pe nimeni. Petrecerile lor erau zgomotoase si se terminau mult dupa miezul noptii. Problema este ca fix langa acest club cumparase teren un agent de asigurari care spera sa se imbogateasca. Se duce acolo, pe terenul lui, si deranjat fiind de zgomotul de alaturi hotaraste sa le strice petrecerea vecinilor. Asa ca incep sicanele: ba chemat politia, ba dat muzica tare (MAI TARE decat se auzea de acolo), ba … (ma opresc la timp, sa nu fac spoiler). Problema este ca patronul clubului Prestige a vrut sa cumpere terenul vecinului, doar ca acesta … a tinut la pret. Oferta era de 500.000 de euro, insa omul voia fix 1 milion. Niciun (euro)cent mai putin.Continue reading Nunti botezuri inmormantari – Netflix
Aproape (Close) este un film ce a avut premiera internationala in luna mai a anului precedent. Intre timp a primit o tona de nominalizari (inclusiv la Oscar) si premii. In Romania va intra in circuitul normal al cinematografelor incepand de maine, 27 ianuarie 2023. Diferenta dintre premiera internationala si cea romaneasca a avut un efect interesant: internetul era plin de opinii, recenzii ori impresii, despre acest film.
Pe scurt, este vorba despre prietenia dintre 2 copii de 13 ani, LEO si REMI. Ei sunt cei mai buni prieteni, impart totul de cand se stiu. Pana intr-un moment, pana cand adolescenta le pune la incercare prietenia. Adolescenta, anturajul, colectivul. Nu pot spune mai multe, ar fi spoiler, asa ca simt nevoia sa subliniez 5 lucruri despre acest film.
Revin la partea cu recenziile si spun ca si la noi, dar si in afara, criticii de film au facut exces de superlative, de cuvinte mari, pretioase, lucru care, pana sa vad filmul, m-a speriat. Dupa ce l-am vazut, am ajuns la doua concluzii: pe de-o parte, toate acele superlative erau PE DEPLIN MERITATE, iar pe de alta parte, despre film nu poti spune foarte multe chestii clare, concrete, de teama spoilerelor. Spoiler care, intr-o traducere foarte libera, ar insemna ca STRICI FRUMUSETEA FILMULUI. Frumusetea este in acest caz un cuvant care trebuie luat in toate intelesurile sale.Continue reading Aproape (Close)
Amsterdam este un alt film pe care l-am ratat cand a rulat in cinematografe. Exact ca The Menu. Diferenta dintre ele este data de asteptari: daca la Meniul, dintr-un motiv pe care acum il regret, asteptarile erau mici, la Amsterdam asteptarile erau mari. Inclusiv faptul ca majoritatea criticilor il displacusera era pentru mine un avantaj.
Povestea este extrem de complexa, dar spusa intr-un ritm extrem de lent, asa ca ma voi margini la a va dezvalui sinopsisul oficial: Plasat in anii 30, filmul Amsterdam spune povestea a trei prieteni care sunt, pe rand, martori ai unei crime, apoi suspecti principali si, in final, cei care scot la lumina unul dintre cele mai socante comploturi din istoria SUA.Continue reading Amsterdam – Disney+
Meniul (The Menu) este un film absolut genial, pe care eu l-am vazut pe Disney+ pentru ca anul trecut il ratasem in cinematografe. Este plin de paradoxuri, poate cel mai mare dintre ele este ca se gaseste pe Disney+, alaturi de multe animatii clasice.
Meniul (The Menu) este un fel de film 3 in 1, fiecare latura a triunghiului putand constitui, in alt context, cu o alta ocazie, un film de sine statator.
Prima latura a meniului, pe care nu se insista atat de mult pe cat mi-as dori, este cea legata de filosofia mancarii. Fiecare fel de mancare, fiecare ingredient, are propria sa filosofie. Un film din care fiecare client si mai ales bucatar, chef, are de invatat.
Am fost la noul Avatar: Calea apei cu inima indoita. Pe de-o parte, este un film celebru, despre care se va discuta indelung. Ca blogger cinefil si mai ales ca cinefil care participa des la astfel de discutii, nu puteam rata filmul. Am fost, insa, intr-o categorie speciala: persoana care NU a placut primul film. Il consider si acum supra-evaluat, cu o poveste aproape tembela.
Am mers la Avatar: Calea apei cu un fan al primei parti, cu o persoana care apreciase (la adevarata valoare?) prima parte. Care A INTELES primul film, care a apreciat nu doar efectele speciale (pe care nu le poate contesta nimeni, caci primul film al seriei a fost o adevarata REVOLUTIE TEHNOLOGICA in materie de efecte 3D), ci si povestea.
Am rugat-o pe Monica Costache, insotitoarea mea de la Avatar: Calea apei, sa scrie despre film. Din pacate sau din fericire, ea nu are concluzii, nu da verdicte, ci pune intrebari. Raspunsurile nu stiu daca le poate da cineva (la cateva dintre ele chiar nu cred ca exista raspunsuri).
I wanna dance with somebody este noul film biopic despre legendara cantareata Whitney Houston. Personal, l-am vazut in comparatie cu celelalte 2 biopicuri (sper ca acesta este pluralul corect) vazute in ultimii ani: Bohemian Rhapsody si Elvis. Zic din start, dintre cele 3, acest I wanna dance with somebody mi-a placut cel mai putin. Nu inseamna ca e un film slab, nu inseamna ca nu trebuie vazut. Explic in continuare cum sta treaba.
Incep cu o lauda, cu ceva ce ar putea deveni o normalitate: ma bucur ca distribuitorul (InterCom Film) a pastrat titlul original. Nu a mai adaugat nimic dupa, asa cum au facut multi distribuitori. Nu doar ca nu era nevoie, ci chiar strica ideea de baza a filmului. Ma rog, nu stiu daca sunt in masura sa spun care este cel mai bun cantec al lui Whitney Houston, insa I wanna dance with somebody a parut cel mai potrivit titlu nu doar din acest motiv, ci si pentru ce inseamna, de fapt, aceste cuvinte. Pentru ce inseamna, ce vrea sa ne spuna, acel cantec.
Un alt punct forte al acestui film este reproducerea concertelor si cantarilor lui Whitney Houston. Naomi Ackie doar MIMEAZA cantatul, insa o face convingator. Chiar ai impresia ca o auzi pe ea, chiar ai impresia ca esti la un concert LIVE. O munca excelenta facuta de regizori, din punct de vedere auditiv filmul este excelent. Daca vrei UN SINGUR motiv pentru care sa vezi acest film, acesta este MUZICA. Un film de care cu siguranta te vei bucura auditiv, pe care il vei savura MAI ALES daca esti fan al muzicii lui Whitney Houston. Te simti acolo, in sala de concert. Continue reading I wanna dance with somebody
Craciun de cosmar – Violent Night este un film atipic de Craciun, care reuseste sa enerveze cam toate publicurile tinta. Imi este greu sa imi dau seama care este nisa sa, care este cu exactitate publicul tinta, insa pot spune cu certitudine ca EU nu ma aflu acolo. Va voi explica mai jos cum sta treaba, ce fel de film este, iar voi veti alege daca sa mergeti sa-l vedeti sau nu.
Craciun de cosmar – Violent Night ne spune povestea familiei Lightstone. Un frate si o sora, amandoi casatoriti cu un copil, vin sa-si petreaca Sfanta Sarbatoare a Craciunului cu bogata lor mama. Aceasta urmeaza (ori asta spera ei) sa renunte la conducerea companiei pe care o detine, asa ca fiecare dintre ei isi doreste sa puna mana pe aceasta. Pe averea familiei, de fapt.
Luand strict partea aceasta de poveste, este ceva ce am mai vazut in multe randuri. Ultima oara acum cateva saptamani, tot la cinema, cand am vazut filmul Mostenire cu scandal (The Estate). Ar fi putut fi un film de familie, o comedie care mizeaza pe rivalitatea dintre cei 2 frati.
Peste aceasta poveste este suprapusa povestea … lui Mos Craciun. Care exista pe bune, beneficiaza de „Magia Craciunului”, dar nu stie cum functioneaza ea. Si nici nu-si bate capul sa afle.
Mos Craciun este batran, alcoolic, suparat pe viata, care isi indeplineste acest rol din motive ascunse. Nici macar el nu stie de ce. Discutia pe care o are la inceputul filmului, cu un alt Mos Craciun, unul fake, este deopotriva ilogica si absurda: un nene care joaca pentru bani rolul Mosului il intalneste pe Mosul cel Real. Nu va spun CUM decurge discutia, va las pe voi sa v-o imaginati. Apoi, dupa ce o veti vedea in film, va veti da seama ca discutia aleasa de scenaristi si regizor este printre cele mai nefericite alegeri. Ca sa nu spun altfel.Continue reading Craciun de cosmar – Violent Night
