Babardeala cu bucluc sau porno balamuc

Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este cel mai astept film al acestei perioade. In Bucuresti cinematografele abia s-au redeschis (vineri, 7 mai, s-a petrecut acest lucru), drept urmare multi distribuitori de film au evitat sa isi lanseze blockbusterele mult asteptate. Oricum ar fi fost un film asteptat, insa cumva contextul pandemic actual lucreaza in favoarea acestuia (desi, fie vorba-ntre noi, proiectiile sold-out sunt, de fapt, proiectii cu sala doar 30% plina). Trebuie sa vedem, totusi, jumatatea plina a paharului.

Pentru ca cititorii de bloguri au reguli proprii, fiind nerabdatori sa citeasca intai concluziile si apoi argumentatiile acestora, spun din start: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc are (prea) multe defecte, insa putini vor avea curajul sa-l critice. Pentru multi critici si pseudo-critici, dar si pentru o buna parte a publicului, validarea internationala a filmului, premiul luat la Berlin, il face din start un film bun. Altfel spus, nu poti tu, un necunoscut din Romania, sa critici un film pe care altii, mult mai destepti si mai culti, l-au premiat. Eu, insa, POT face acest lucru, poate si pentru ca nu ma consider critic. Fix din acest motiv scriu articolul de fata. Pentru cine se vor gasi utile randurile acestea nu am de unde sa stiu.

Asadar, Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este un film structurat in 1+3 parti. Introducerea (ganditi-va la toate intelesurile cuvantului) este una „porno”: o scena ratata de sex (oral si normal) intre o profesoara de istorie (aflam asta ulterior) si sotul ei. Scena este intrerupta de mama unuia dintre ei (nu se precizeaza exact), iar barbatul nu apare cu fata, spectatorul putandu-i vedea doar organul. Scena acesta este, de fapt, intriga filmului, pentru ca totul fusese filmat si incarcat (din greseala sau nu, nici asta nu se intelege exact) pe internet.

Cele 3 parti care urmeaza, clar delimitate, sunt de fapt marea „problema” a acestui film: Din punctul meu de vedere, ele sunt foarte bune spre excelente luate separat, dar ceva parca nu se leaga atunci cand sunt puse impreuna. Pentru ca imi place sa fac constant referiri culinare, imaginati-va ca un bucatar gateste separat o carne, o garnitura si un sos. Separat nu ai ce sa le reprosezi, nu pare a fi nimic gresit la ele. Cand le mananci impreuna, insa, ti se pare ceva gresit la rezultatul final. Fix asta a fost si senzatia mea in legatura cu filmul.

In prima parte o vedem pe doamna profesoara de istorie (Emilia in film; interpretata de Katia Pascariu) mergand prin oras si vorbind fie la telefon, fie, rar de tot, cu alti oameni intalniti. Nu ea pare cea importanta, da impresia unui personaj secundar, ci orasul prin care merge. In toate scenele ea observa de la distanta, in putine momente se implica. Ea este doar un pretext pentru a vedea o bucatica din Bucuresti in timpul pandemiei. Ca film documentar, aceasta prima parte este excelent realizata, chiar daca Bucurestiul lui Jude pare a fi populat doar de personaje negative: nu doar negationistii conspirationisti sunt negativi, ci si cei care poarta masca au o atitudine oribila (ingamfati, rad de cei saraci care nu au bani sa plateasca toate produsele….). Strict cinematografic, poate fi invocata lungimea scenelor si mai ales zoom-urile constante pe anumite reclame. Daca filmul ar fi fost american si nu romanesc ne-am fi putut gandi la plasare de produse, la reclama mascata. Nu a fost cazul, insa recunosc ca nu am inteles motivele in cazul catorva reclame.

Subliniez aici o mica scena, cu o vitrina (undeva intre Cercul Militar si Cismigiu): vedem intai 2 carti despre comunism, ambele scrise de acelasi autor (Iulian N. Vlad. Confesiuni pentru istorie, respectiv Puterea umbrei), vedem apoi carti despre Isus (scris chiar asa, cu un singur i, aici nu mai tin minte exact ce carti erau), pentru ca imediat dupa sa vedem mai multe ghiozdane pentru copii. Acum metafora asta o putem gandi din 2 perspective: din perspectiva vinovatiei, a puritatii, avem niste diavoli comunisti, niste oameni plini de pacate, avem carti despre Isus, cel care s-a sacrificat pentru a ne ierta pacatele, pentru ca la final sa ne fie sugerati copiii, adica niste oameni inca inocenti, care nu au avut ocazia sa pacatuiasca; din perspectiva a doua, avem trecutul (comunismul), avem latura religioasa (atemporala) si avem viitorul (copiii). Superba scena, recunosc ca mi-a placut (desi, sincer sa fiu, nu stiu exact daca a fost gandita exact asa; ce am zis mai sus este doar interpretarea mea).

Cumva scoasa din contextul intregii parti avem scena in care profesoara de istorie Emilia merge in vizita acasa la directoarea scolii. Acea scena pare a fi un fel de pata de culoare, ceva diferit de restul scenei, desi chiar si acolo se pastreaza „regula”: ea este personaj secundar, nicidecum principal.

Partea a doua a filmului este un fel de dictionar video al unor termeni istorici si mai putin istorici. Partea aceasta, desi iarasi mi-a placut luata distinct (aici scenele mele preferate sunt videoclipul lui Romeo Fantastick si scena cu Vadim), pare complet scoasa din context, pare din alt film. Vrea sa ne sugereze ca acelea sunt definitiile profesoarei de istorie din film? Vrea sa ne arate cat de diferita este realitatea fata de ce stim noi? Vrea sa ne arate cauzele a ce vedem in partea a treia? Ar trebui sa judecam aceasta parte ca atare, scoasa din contextul filmului, sau ar trebui sa ne gandim la ea comparand-o cu restul actiunii filmului? Aceasta este un ALT film documentar, un documentar de istorie alternativa. Sa nu vorbesc despre calitatea vizuala a acestei parti: mi-a lasat impresia ca ar fi un colaj facut de un pustan de 15 ani. Un adunatura de clipuri yotube, care impreuna au sens, dar pe care nu ar fi trebuit sa le vad intr-o sala de cinema. Ca sa revin la comparatia mea culinara, mie alaturarea mi s-a parut un fel de ardei iute in frisca. Ori maioneza cu ciocolata. Unde, daca admitem ca aceasta parte ar fi desertul, am avea o frisca sau o ciocolata ordinara, amestecata cu o maioneza extrem de bine facuta. Ceva ce contrasteaza nu doar ca alaturare, ci si din punct de vedere calitativ.

In partea a treia vedem o sedinta cu parintii atipica: parintii sunt chemati in curtea scolii (sedinta cu parintii in pandemie) de directoare sa o judece pe profesoara porno. Aceasta a treia parte are cele mai multe probleme, atat individuale, cat si colective. E drept, are si cateva puncte forte. Si pe unele, si pe altele le voi comenta pe scurt in cele ce urmeaza:

1. Nu imi este clar ce fel de sedinta cu parintii era. Ni se sugereaza ca ar fi vorba de parintii de la o singura clasa (despre elevi stim doar ca ar avea 12 ani, deci clasa este a VI-a sau a VII-a). Insa de ce parintii UNEI SINGURE CLASE decid viitorul unui profesor dintr-o scoala? Chiar si daca acea profesoara ar fi fost diriginta acelei clase (ceea ce nu se spune si nici macar nu se sugereaza), tot nu e clar de ce acea clasa ar fi atat de importanta. Nu va zic numarul parintilor prezenti, insa va invit sa numarati singuri totalul parintilor, luand in considerare si faptul ca nu toti parintii erau prezenti (asta se spune de vreo 2 ori).
2. Directoarea spune la inceput ca votul este doar orientativ, consultativ, ca decizia va fi luata de catre consiliu. La final aflam ca de fapt lucrurile nu stau deloc asa.
3. Avem 3 posibile finaluri, dintre care unul fantastic, un final pe care probabil si-l dorea eroina principala. Din pacate fix acel final fantastic strica realismul intregului film. Daca pana atunci am simtit ca traiesc intr-o realitate pur romaneasca, eram acolo, in film (ca cetatean al acestei tari nu a fost nevoie de prea mult efort de imaginatie, era evident ca in acea tara traiesc zi de zi), acel al treilea final m-a scos complet din film. In loc sa ma puna pe ganduri si sa-mi intre complet in creier si-n suflet, mai mult m-a linistit: nu e ceva real, ci e fictiune, nu trebuie sa ma agit atata. Nu zic, o fi doar mintea mea ciudata care face o distinctie clara intre fictiune si realitate, altii probabil vor reactiona altfel. Sa ne intelegem: ideea de baza, de a avea 3 finaluri diferite, este una excelenta. Mi se pare, insa, ca la al treilea final filmul (in fapt, regizorul) o da rau in bara si strica tot ce construise pana atunci.
4. Mi-au placut tipologiile de parinti prezenti acolo, desi mi s-a parut ca defectele erau mult exagerate, cu tuse (linii) mult prea groase. Parca erau prea multi parinti defecti pe metrul patrat. Prea multi si prea defecti, desi luati individual erau deliciosi. Iar cei buni, toleranti, erau o minoritate. Oare asta este proportia in orice scoala buna?
5. Nu am inteles rolul lui Axinte, care isi juca propriul rol. De ce ar fi Axinte, ca personaj fictiv (inventat de grupul umoristic Vacanta Mare), emblematic pentru aceasta poveste? Pentru faptul ca acea generatie de parinti a crescut cu glumele celor de la Vacanta Mare, ca acele glume au avut un rol in educatia acelor oameni? Asta este posibil, nu zic nu. Totusi, daca tot il ai pe Axinte, de ce nu-l folosesti mai mult? Un personaj totusi ofertant nu are decat cateva replici. L-ai pus acolo doar ca sa-l arati, sa aduci aminte publicului de el?
6. Mi-a placut intreaga scena a procesului (una teatrala, ar putea fi lesne pusa in scena). Mi-a placut modul in care se raportau multi de acolo la ei si la copiii lor, ignorand persoana din fata lor. Copiii erau proiectia conceptiilor proprii, parerile copiilor nu contau absolut deloc, iar persoana din fata lor era complet irelevanta. Important era ce credeau ei ca e mai bine pentru copiii lor. Apropo, atunci cand veti vedea scena votului va rog sa va uitati cu atentie cum voteaza femeile si cum voteaza barbatii. Ar putea fi relevant. Nu zic mai multe.
7. Scoala se chema Nichifor Crainic. Am cautat pe Google, exista o astfel de scoala in Judetul Giurgiu, comuna Bulbucata (nu departe de Bucuresti; este, de altfel, comuna natala a acestuia). Am tinut minte numele scolii pentru ca plec de la premisa ca nu e deloc intamplatoare alegerea lui. Nichifor Crainic a fost teolog si, printre altele, membru important al miscarii legionare. Practic, acea suma de parinti incuiati se regasea intr-o scoala care purta numele unui ideolog fascist. Exact ce ziceam mai sus: parca e prea mult, parca totul e negru, parca intreaga tara e intoleranta.
8. Pacat, totusi, ca scena asta, atat de ofertanta, a durat atat de putin. In loc sa fie partea centrala a filmului, piesa de rezistenta, este doar finalul. In loc sa fie cuprinsul, este doar punctul culiminant si deznodamantul. In mod cert amalgamul acela de personaje putea fi mult mai bine reliefat. Sunt prea multe personaje ce puteau fi conturate mult mai bine.
9. Intreaga scena m-a pus pe ganduri, acesta fiind marea calitate a filmului. Intrebarea corecta, concreta, este ce as face eu intr-o atare situatie, daca as fi parinte. M-as gandi, oare, la omul din fata mea, la cat de corecta sau gresita ar fi decizia vizavi de el? M-as gandi la mine si la ce cred eu ca ar trebui sa fie?  Sau m-as gandi la copilul meu? Mi-ar trece, oare, prin cap sa-l intreb pe copilul meu ce crede? Totodata, intrebarea si mai importanta este: cat de mult o astfel de sedinta cu parintii (astfel de sedinte, mai precis, ca nu este niciodata una singura) mi-ar modifica conceptiile despre viata si familie? Oare as putea, eu ca parinte, sa fiu total diferit ca gandire, sa fac nota discordanta? I-ar fi bine copilului meu sa fie diferit din cauza conceptiilor parintilor sai? La chestia asta m-am gandit in multe randuri atunci cand a fost vorba despre predarea religiei in scoli: multi parinti au optat si opteaza pentru pastrarea orei de religie pentru simplul fapt ca nu vor sa faca nota discordanta. Normal de grup primeaza in foarte multe ocazii.

Nu pot sa inchei fara sa ma gandesc la juriul care a premiat acest film. Sunt (oarecum) mirat ca a dat marele premiu filmului Babardeala cu bucluc sau porno balamuc dintr-un motiv foarte simplu: multe dintre glumele personajelor mi s-au parut foarte romanesti, fie imposibil de tradus, fie cu sens doar pentru cei care cunosc realitatea romaneasca (de exemplu, celebra injuratura a lui Becali „sa-mi sugi pula tu cu Dan Voiculescu”; sau, un alt exemplu, invocarea numelui postului de televiziune Antena 3; sa nu mai zic de personaje gen Vadim sau Axinte, cunoscute publicului roman, insa total necunoscute publicului strain). Ma intreb, deci, ce a inteles un strain care a vazut acest film? E drept, o fi inteles cu totul altceva, ceva poate mult mai interesant (si mai amuzant?) decat am vazut eu.

De fapt, poate aceasta este cheia: poate eu sunt satul de glumele de santier de genul si sunt imun la ele, nu mai rad atunci cand le aud. Un strain le aude pentru prima data si rade cu gura pana la urechi. Iar o gluma slaba, de santier, din romaneste, ar putea ajunge o gluma geniala daca trece prin mana unui traducator bun.

Acum pe bune: chiar as vrea sa ruleze pe undeva Babardeala cu bucluc sau porno balamuc cu subtitrare in limba engleza. As fi tentat sa-l revad strict pentru acea subtitrare.

Desi, altfel, este unul dintre filmele pe care NU as vrea sa-l revad (cel putin in perioada imediat urmatoarea) din cauza mastilor: ele au sens din punct de vedere artistic, dar ma deprima sa le vad si-n filme, dupa ce ca-s peste tot in jurul meu. Poate peste cativa ani, cand mastile vor deveni istorie (eu inca mai sper!), voi putea revedea acest film cu alti ochi.

Chiar asa, fara sa imi dau seama, oare mastile sunt motivul pentru care acest film nu m-a dat pe spate?

Acum trebuie sa concluzionez: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc nu este deloc un film prost, departe de mine gandul acesta, insa nu a fost chiar pe placul meu. Este tipul de film care place si juriilor, dar are si potential comercial (avand multe chestii atractive, in frunte cu titlul). Este tipul de film care va placea, care va amuza, va pune pe ganduri, dar care pe mine nu m-a dat pe spate. Evident un film bun, ale carui defecte mi-au sarit, insa, in ochi. Mi-a placut, l-am savurat, insa din (prea?) multe motive nu e chiar pe gustul meu. Motivele mele le stiti, le-ati citit deja: eu as fi curios sa aud motivele juratilor care l-au votat, fara sa-i condamn. Repet: chiar sunt curios sa aflu ce au inteles ei din niste glume si niste personaje profund romanesti.

Eu il recomand, consider ca este un film bun pentru a fi vazut IN CINEMATOGRAFE in aceasta perioada, cu toate defectele lui. Poate sunt eu prea pretentios (mai pretentios chiar decat juriul de la Berlin, se pare) si nu (mai) stiu sa savurez astfel de filme si un astfel de umor.

Babardeala cu bucluc sau porno balamuc a intrat in cinematografe din 7 mai 2021. Este produs de microFilm, Endorfilm si Kinorama, fiind distribuit in Romania de microMULTILATERAL.

ps: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc a fost produs in timp record. Filmarile au avut loc in vara lui 2020, iar in 2021 filmul era gata. Au fost filme la care post-productia a durat ani de zile. Nu-mi dau seama, insa, daca aceasta graba ar trebui sa fie o circumstanta atenuanta (un film care se petrece in pandemie trebuie lansat cat mai repede, cat inca mastile sunt o realitate) sau una agravanta (graba strica treaba zice un proverb romanesc). Stau si ma intreb: partea a doua ar fi aratat altfel daca s-ar fi lucrat mai mult la ea (si, in general, la el, la film)?

ps2: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc nu a starnit reactii in mediile traditionale, obisnuite cu critica de film. Drept urmare, semnalez recenziile de pe urmatoarele site-uri: VICE, Edupedu si Trepanatsii. Nu stiu daca or fi aparut si recenziile unor critici consacrati, imi pare rau, eu nu le-am vazut. UPDATE: Sunt niste cronici mai vechi, ascunse bine (pe paginile 2-3 ale cautarilor Google). Mai semnalez aici inca 2: Scena9 si Filmsinframe.

ps3: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc are, dupa deja ati vazut, un trailer-parodie care unora li s-a parut dubios, insa mie mi-a placut enorm. Ma rog, sunt 2 astfel de trailere, unul romanesc si unul strain. Partea interesanta este alta: eu am vazut ambele trailere abia DUPA ce am vazut filmul. Daca le-as fi vazut inainte, as fi judecat filmul cu totul altfel: ca pe o comedie, parodie, care nu se ia deloc in serios. Pe bune ca nu l-am vazut asa. Nici nu-mi dau seama daca am gresit sau nu. Ce stiu sigur este ca oricum am scris prea mult despre el.

Emil Calinescu 10 mai 2021. 1 comentariu la Babardeala cu bucluc sau porno balamuc. Categories: 2021, Filme romanesti. Tags: Axinte, Babardeala cu bucluc sau porno balamuc, Berlin 2021, Radu Jude.

About Emil Calinescu

Blogger de profesie, cinefil de placere, Cinemil pe scurt. Mai multe despre mine gasiti pe pagina Cinemilii.

View all posts by Emil Calinescu