Bob Dylan: A Complete Unknown

Bob Dylan: A Complete Unknown este un film greu de definit, greu de analizat, greu de judecat. Stiu ca oamenii vor din start verdicte, vor sa stie daca mi-a placut sau nu, daca-l recomand sau nu, insa de aceasta data nu voi incepe cu sfarsitul, asa cum fac de obicei. Nu voi da din start verdictul, motivele urmand sa le aflati pe parcurs.

Pana atunci insa, trebuie sa raspund la o intrebare fundamentala.

Ce este Bob Dylan: A Complete Unknown?

Oficial este un film, genul sau fiind numit pe scurt biopic. Problema acestui biopic este, din punctul meu de vedere, faptul ca are prea putina cinematografie in el si prea multa muzica. Pare a fi o colectie de multe cantece si fragmente de concerte, altfel foarte bune, foarte corect redate, legate intre ele destul de stangaci. De aproximativ.

Drept urmare, daca este atat de putina cinematografie, are sens sa discutam aspecte CINEMATOGRAFICE?

De ce a fost nominalizat Bob Dylan: A Complete Unknown la categoria Cel mai bun film pentru premiile Oscar de anul acesta?

Lista aceea de nominalizari este cel mai bun argument pentru inutilitatea acestor premii. Se compara fix mere cu pere si cu cartofi. Sunt filme dintre cele mai diverse. N-au nimic in comun. Poate doar faptul ca au rulat ori ruleaza in cinematografe.

Inteleg de ce Bob Dylan: A Complete Unknown a dat nominalizarea pentru cel mai bun actor in rolul principal (Timothée Chalamet in rolul lui Bob Dylan). Interpretarea este geniala, el reuseste sa cante SINGUR toate acele cantece si sa o faca intr-un mod excelent.

Insa ce cauta un astfel de film, despre care eu nu sunt convins ca e chiar film, la cel mai bun FILM? Serios ca nu inteleg.

Poti aprecia interpretarea geniala dintr-un film sec precum Bob Dylan: A Complete Unknown?

Intotdeauna judec scenariul, povestea, inaintea interpretarilor ori a regiei. Prefer o poveste bine spusa interpretata doar decent in dauna unei povesti inutile interpretate superb. Interpretarea este designul farfuriei, este ambalajul; esenta este povestea, este morala ei, este ceea ce te tine in sala de cinema.

In acest caz, MUZICA m-a tinut in sala de cinema, insa nu simteam ca ma uit la un film, ci la un concert. La fragmente din mai multe concerte si inregistrari. Ceea ce in esenta nu ar fi fost ceva rau, insa as fi preferat sa fie asumate ca atare.

Bob Dylan: A Complete Unknown ar vrea sa ne vorbeasca despre libertate!

Singurul concept important, profund, filosofic, despre care filmul VREA sa ne vorbeasca este cel de libertate. Vrea sa vorbeasca despre asta, insa o face soptit, indirect. Loveste cu manta, nu direct.

Ceea ce e pacat, caci avea multe de transmis in aceasta privinta.

De fapt, de ce este Bob Dylan: A Complete Unknown atat de plictisitor?

Motivele sunt 3, il veti alege voi pe cel corect:

Bob Dylan a avut o viata mult mai putin interesanta, mult mai putin spectaculoasa, decat Freddie Mercury, Elton John ori Whitney Houston. Nu nu era nici drogat, nici homosexual, nu a avut parte de foarte multe scandaluri. I-a stat capul la muzica si numai la muzica (a scos 55 de albume pana acum), ceea ce in esenta poate fi plictisitor pentru multi.
Bob Dylan inca traieste. Cum poti impresiona publicul daca nu prin prezentarea mortii actorului? Chiar daca nu il arati cand moare, macar inchei acolo cu cateva randuri pe ecran, spunand cand si cum a fost gasit mort. Doar ca, ghiciti ce, Bob Dylan inca traieste. Ceea ce ma duce la intrebarea fundamentala legata de acest film: de ce ai facut acest film ACUM? Si, mai ales, de ce ai facut acest FILM?
Despre premiul Nobel castigat de Bob Dylan nu s-a spus nimic. Doar o mentiune la final, unde se mai spunea si ca el nu a fost prezent la gala. Cum s-a ajuns la acel premiu, ce a facut el ca sa-l merite, cum s-a ajuns ca un cantaret sa castige nobelul pentru literatura – iata niste intrebari utile, relevante, la care filmul nici macar nu vrea sa raspunda. Un film despre cum a castigat Bob Dylan premiul Nobel pentru literatura ar fi fost interesant. Insa Bob Dylan: A Complete Unknown este despre inceputurile lui ca artist si despre cel mai bun album al sau, Highway 61 revisited (din 1965). Adica, daca ma intrebati pe mine, este despre aproape nimic.

Nu pot spune ca Bob Dylan: A Complete Unknown este un film prost. Departe de mine gandul asta. Nu veti regreta cele 141 de minute petrecute in compania sa in sala de cinema. Insa eu nu-l consider film. Este un concert, va duceti la cinema pentru muzica. In plus, Bob Dylan: A Complete Unknown rateaza mai mult decat marcheaza, are mai multe puncte pe care ar fi trebuit sa le bifeze decat puncte bifate. O speranta, nu o certitudine.

Daca Bob Dylan: A Complete Unknown va castiga sau nu Oscarul pentru cel mai bun FILM nu am de unde sa stiu. Vom afla cat de curand. Insa ar fi tare nedrept pentru ORICE alt film din competitie. Asta este opinia mea. Pentru cel mai bun actor insa, premiul Oscar pare justificat (nu pot sa ma pronunt 100% in cunostinta de cauza atat timp cat nu am vazut TOATE filmele nominalizate; insa luata ca atare, este clar o interpretare de OSCAR).

Mergeti #lacinema sa vedeti mega-concertul Bob Dylan: A Complete Unknown! Concertul intra in cinematografele romanesti din 7 februarie, fiind distribuit la noi in tara de Forum Film.