Call me by your name – Striga-ma pe numele tau merita PIERSICA DE AUR

M-am intrebat, mai demult, daca nu cumva un film ar putea primi, deopotriva, nominalizari la Oscar si la Zmeura de Aur. Ma rog, inlocuiti Oscar cu orice alt premiu cinematografic important, caci ideea ramane acelasi. Nu la aceeasi categorie, asta e cert. De ce nu ar putea cel mai bun actor intr-un rol principal sa joace alaturi de cea mai slaba actrita in rol secundar?

Problema mea cu filmele de Oscar este, de fapt, alta. De multe ori sunt filme superbe, cu care rezonez, pe care le apreciaza orice cinefil. Insa sunt situatii in care castiga Oscarul filme cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Cu cat acestea iau mai multe premii, cu atat eu le dispretuiesc mai mult.

Motivele pentru care ele iau premiile in cauza sunt diverse. In ultimii an, insa, sare in ochi un motiv: corectitudinea politica.

Anul acesta, la niste categorii, nici nu conteaza la cate, va concura filmul Call me by your name – Striga-ma pe numele tau. Oficial, este povestea iubirii interzise dintre 2 homosexuali. Asta zic fanii ei, asa a fost marketat. Adversarii sai, insa, considera ca o poveste pedofila primeste nominalizari la Oscar.

Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc, niciunii neavand in totalitate dreptate. Cei 2 nu erau homosexuali, ori nu erau homosexuali 100%, iar pedofilia este data de varsta unuia dintre ei: 17 ani. Desi, sincer sa fiu, habar n-am in care tari sexul cu o persoana de 17 este considerat pedofilie. Neadecvat, imoral, dar pedofilie cam nu.

Din punctul meu de vedere, adversarii filmului i-au facut o nesperata reclama. Adica fix ce avea nevoie filmul: si cu gay, si cu pedofilie. Perfect pentru producatori.

Acum, sa va zic exact cum sta treaba: Oliver vine in vizita la Elio si la parintii sai. Cum ajunge acolo nu stim (in carte am inteles ca se spune, in film nu), de ce a fost ales el si nu altcineva. Intre Elio si Oliver se infiripa o ciudata relatie de dragoste. Niciunul, nici celalalt, nu voiau ca ea sa fie cunoscuta. Si unul, si celalalt s-au comportat ciudat, parca s-au tachinat, parca s-au provocat. Deci avem de-a face cu doi gay atipici: unul inca-si descoperea sexualitatea, si-o tragea cu o tipa si ravnea dupa un tip, iar celalalt, mai in varsta un pic, era constient de sexualitatea sa, dar cumva ii era rusine. Voia sa se ascunda. Ma rog, nu vedem cu exactitate totul, sunt doar presupunerile mele.

In hora intra si tatal adolescentului, care-i dezvaluie ca si el a trait ceva asemanator cu mult timp in urma. Cand era de varsta fiului sau. Asta asa, ca un argument in favoarea celor care sustin ca gena homosexualitatii s-ar putea mosteni.

Acum, va zic sincer: nu stiu ce-au vazut criticii de film care l-au nominalizat la Oscar. Personal, filmul nu mi-a transmis nimic. Personajele or fi bine interpretate, asta nu pot nega, insa acel BINE nu inseamna neaparat GENIALE. Interpretare de Oscar ar putea fi doar in comparatie cu altele. Muzica o fi buna, nimerita, potrivita, dar filmul este pentru mine intai vizual si abia apoi auditiv.

Ritmul este unul lent, aproape ca te adoarme pe alocuri. Nu vreau sa intru in detalii, va voi povesti, insa, despre un personaj pe care toti criticii l-au ignorat. Nu este principal, este secundar, insa mi se pare foarte important in economia filmului. Acest personaj este PIERSICA! Trebuie sa explic de ce.

Asadar, livada familiei in cauza, a parintilor lui Elio, era plina de piersici. Pomii erau incarcati de fructe, toate bine coapte si suculente. In fiecare dimineata cu totii savurau un suc proaspat de piersici. Regizorul si cameramanii au vrut de la inceput sa ne sugereze ceva, parca prea ne aratau piersicile si sucul ala de piersici. Nu portocale, nu altceva, numai piersici. De fiecare data piersici.

Momentul anuntat, sugerat de fapt, a venit apoteotic spre final (ma rog, in a doua jumatate a filmului, nu mai imi dau seama acum pe unde a venit). Elio ia o piersica din pom, se duce la el in camera, si-o stoarce cu forta pe tot trupul (era dezbracat in sus, avand pantaloni scurti in jos), apoi o pune pe noptiera. Vine Oliver, se uita la Elio, vede piersica si … (in carte scena este, din pacate sau din fericire, mult mai explicita).

Imediat dupa, inca marcat de acea scena, mi-a venit in minte ideea din titlu. Caci da, filmul Call me by your name – Striga-ma pe numele tau nu este nici pe departe demn de Zmeura de Aur, chiar nu e obiectiv vorbind, dar dupa mine nici la Oscar nu are ce sa caute. Drept urmare, ca premiu de consolare, Piersica de Aur zic ca i se potriveste perfect.

Iar ea, Piersica, este cu adevarat un personaj. Ramane sa spuneti voi ce fel de personaj este, pozitiv sau negativ, cat de important este si, mai ales, daca filmul Call me by your name – Striga-ma pe numele tau merita sau nu Piersica de Aur.

Call me by your name – Striga-ma pe numele tau intra in cinematografe din 9 februarie, fiind adus in Romania de Intercom Film. Este ecranizarea cartii omonime. Salutari CINEMILE tuturor!