Calugarul – TIFF 2024
Calugarul ne spune povestea reala a unui fost om de stiinta care alegere sa se calugareasca tocmai in Sri Lanka. Cazul mi se pare un bun prilej de gandire si reflexie: cine se calugareste?. la ce sunt ei utili? ce reactie are familie in privinta unei astfel de decizii.
Pana sa va spun despre spectacolul chiar cred ca e locul perfect pentrui aceasta discutie. Spun din start: calugaria e pentru cei ce nu s-au adaptat, cei care au putini prieteni, cei care au ajuns intr-un stadiu de disperare aproape de maxim, daca o exista maxim in aceasta problema.
Nu am o problema cu calugarii, poti intalni oameni faini., insa nu pot fi impacat ca ideea, cu principiul, ca acesti oameni dau sfaturi de viata. Un fel de influenceri pentru un anumit public.
Da, veti zice ca judec, ca nu ar trebui sa fiu atat de drastic, ca ar trebui sa las loc de „buna ziua”. Din pacate, oricat de tolerant as fi cu religia per ansamblu si cu credinciosii in particular, calugarii sunt o specie aparte, pe care n-o pot trata cu manusi. Da, ii judec, in general ma uit la oamenii din jurul meu, incercand sa iau ce e mai bun de la ei. In cazul onor oameni, fie luati individual, fie luati la gramada, legat de ocuatia lor, creierul meu da eroare si se enerveaza.
Sa luam un aspect social important: cum ar functiona societatea fara calugari? Fara preoti, desi pentru unii e greu de acceptat, societatea ar fi partial disfunctionala. Este o nevoie de religiozitate pe care preotii o acopera. Problemele psihice s-ar accentua. Fara calugari societatea ar functiona fix la fel, drept urmare imi permit sa-i numesc inutili din punct de vedere social. Al diviziunii sociale a muncii.
Drept urmare, imi permit sa spun ca desi par altfel, ei de fapt sunt egoisti. Nu sunt utili societatii, nu fac ceva pentru binele altora. O fac pentru ei, chiar daca deseori primim mesaje de tipul „se roaga pentru noi”, „se sacrifica” si alte alea. O spun ca ateu, insa paradoxul este ca multi crestini rationali, care gandesc obiectiv, imi dau dreptate.
Un alt paradox este ca budismul este vazut drept o filosofie superioara, calugarii budisti fiind, in ochii unora, mult superiori celor crestini. Din fericire, eu nu sunt cu turma nici aici, asa ca pentru mine calugarul budist este pe acelasi nivel ierarhic cu cel crestin. La fel de inutil, la fel de inadaptat, la fel de egoist. Nu stiu de unde a pornit curentul, este foarte greu de explicat logic, rational.
Filmul Calugarul este DOCUMENTAR si reuseste in acele 90 de minute cat dureaza sa ma confirme LA VIRGULA. Nu stiu daca-mi doream neaparat sa fiu confirmat, mai degraba nu, insa filmul asta mi-a transmis mie.
Pentru mine, Calugarul a fost PRIMUL film vazut la TIFF 2024, chiar daca n-a fost primul despre care am scris. Un inceput atipic pentru mine, de obicei incepeam in forta, cu ceva memorabil. Poate asa va fi si TIFF-ul de anul aceasta: mai putin intens, cu mai mult suspans, mai putin spectaculos, dar poate cu mai multa substanta. Poate cu mai multe documentarii.
Si, pentru ca TIFF 2024 se suprapune cu EURO 2024, acele meciuri la care vreau sa ma uit sunt un bun prilej de reflectie. Anii trecuti am avut deseori impresia ca vad multe filme si nu mai prilejul sa le diger. Sa le inteleg. Sa reflectez asupra lor.
Mergeti sa vedeti documentarul danez Calugarul. Si, daca aveti chef si energie, v-as ruga sa lasati in comentarii parerile voastre despre calugari. La modul general, dar si la modul particular cei budisti. M-as bucura sa aflu parerile voastre, oricat de radicale ar fi ele.
Si cel mai important, filmul Calugarul mi-a pus indirect o intrebare: oare cum as reactiona eu daca as auzi ca o ruda de-a mea se calugareste? Oare cum as reactiona daca mi s-ar spune ca fiul meu vrea sa se calugareasca. Mi s-ar pare o intrebare MULT mai relevanta decat celebra „cum ai reactiona daca al tau copil va fi gay-lgtbt.
Be the first to leave a reply