Pana sa va vorbesc despre masa de Paste pe care o planuiesc eu, ma rog, este pur si simplu ipotetica, trebuie sa va vorbesc despre Katrina Kaif si pasiunea mea pentru filmele indiene. Va spun apoi si cum sta treaba cu bucataria indiana.
Pe scurt, cand eram mic nu urmaream filmele indiene si nu m-au incantat filmele alea vechi si ultra-siropoase. Mi-a placut, insa, dintotdeauna muzica indiana, m-au fascinat de-a dreptul dansurile indiene. In plus, cultura indiana este una dintre cele mai misto din intreaga lume. Candva in aceasta viata voi ajunge in India, asta e cert.
Revenind la cinematografie, am inceput sa apreciez cinematografia indiana datorita noilor filme indiene. Romanii i-au zis noul val, habar n-am cum ar trebui sa-l vedem in cazul indienilor (la ei noul val incepe pe la inceputul anilor 90), insa este cert ca noile productii sunt mult peste cele vechi. Si, ca de obicei, nu filmele siropoase sunt tinta mea, ci filmele de actiune. Continue reading O masa de Paste impreuna cu Katrina Kaif
Nu stiu ce intelegeti voi prin notiunea de casa ca-n filme, insa multa vreme romanii intelegeau fix 3 lucruri:
Camere multe, fiecare avand o alta utilitate. Serios: romanii sunt fascinati de casele care au biblioteca, birou, camera de gaming (cu console si tot tacamul), dormitoare, living (unul sau mai multe). Cand am fost eu in practica la sociologie, prin 2006 (acum 15 ani, deci), am nimerit la un moment dat intr-o garsoniera unde stateau 4 oameni (sotul, sotia si 2 copii). Tin minte ca tipul mi-a vorbit despre garsoniera lui, spunand: Ce? Noi suntem bogati sa avem camere pentru fiecare activitate? La noi toate se petrec aici, in aceasta camera. In aceeasi practica, o alta persoana spunea ca bogatii sunt singurii care-si permit sa tina camere goale in casa. Mi-au ramas in minte cele 2 lucruri.
Camerele sa fie spatioase, inclusiv in inaltime. Cand un amic a intrat intr-o camera a unei case de genul, a observat intai inaltimea camerei. Cand a intrat ulterior intr-o alta casa, a observat cat de joasa este. A dat instant cu capul in prag si a constientizat diferenta dintre o casa ca-n filme si o casa … de saraci.
Prezenta unei piscine. O casa ca-n filme are musai piscina.
Schimbarea parchetului este una dintre cele mai grele operatiuni pe care o poti face intr-o casa, intr-un apartament. Exceptand acele apartamente minimaliste, unde nu este absolut nimic in jur (nu zic de covor, ala lipseste din casele celor de sub 35 de ani), unde schimbarea parchetului e simpla, banala, in rest este una dintre cele mai grele operatiuni. Fix din cauza asta ea trebuie facuta atunci cand cumperi un apartament. Si tot din cauza asta trebuie sa te gandesti foarte bine ce parchet pui.
Gluma cu film romanesc premiat la festivaluri a reaparut in peisaj dupa nominalizarea la Oscar a filmului Colectiv si dupa Ursul de Aur obtinut de fimul lui Radu Jude. Pentru cine nu intelege gluma, trebuie sa explic un pic: Cristi Puiu a marturisit, in mai multe interviuri, l-am auzit personal de vreo 3 ori, ca primul film facut de el a fost in facultate, cand a pus camera de filmat la pervaz si a lasat-o acolo cam o ora. Filmul acela, needitat, brut, i s-a parut lui cel mai bun si mai natural film facut vreodata de el. Ma rog, apoi a inceput sa spuna care e diferenta intre perioada de atunci si cea de acum, de ce acum nu s-ar mai putea face un astfel de film.
Inca de cand l-am auzit spunand asta prima oara, prin 2010 – 2011, m-am gandit care actiune de-a mea ar putea ori chiar ar trebui facuta film. As fi zis mancatul unei ciorbe, doar ca, din pacate, la mine mancatul nu este ceva ce se desfasoara intr-un timp foarte lung. Ca sa fiu mai exact, daca face cineva film despre masa mea de pranz, ar iesi un scurtmetraj. Maximum juma’ de ora, daca se misca repede chelnerul.
Daca stau bine sa ma gandesc, nimic din ceea ce fac nu ar putea fi un subiect bun de film. Adica, sa ne intelegem, daca s-ar face film despre mine ar putea avea succes la public, ar putea iesi o comedie buna, dar n-ar fi in niciun caz un film demn de vreun premiu international. Drept urmare, in randurile urmatoare IMI VOI IMAGINA o poveste in care eu schimb parchetul actual cu un parchet pentru incalzire in pardoseala. Adica, din punctul meu de vedere, acesta ar fi singurul motiv pentru care mi-as schimba parchetul. Mai jos va prezint, pe scurt, scenariul unui astfel de film.
Inceputul m-ar arata pe mine vorbind la telefon. Nu s-ar cunoaste CU CINE vorbesc, nici ce zic ceilalti de la telefon, m-as auzi doar eu, care m-as plange de actualul parchet si m-as lauda ca am bani sa il schimb cu unul care sa permita incalzirea in pardoseala. Discutiile telefonice ar dura in jur de 15 minute.
Apoi ar face prim-plan pe mine, spectatorul m-ar vedea extrem de concentrat. Dupa cateva minute in care efectiv nu as face nimic (film de arta, da?), as deschide laptopul (stiti ca-n 80% dintre filmele americane apare brandul Apple pe laptopuri? eh, aici vorbim despre un film romanesc, saracie, alte alea, drept urmare laptopul meu este un Asus luat la oferta; laptopul meu real este unul portocaliu, corai de fapt, extrem de fotogenic/ telegenic, deci s-ar potrivi perfect in peisaj, in film), as deschide browserul de internet si as vizita site-ul celor de la Alma Parchet.
Urmatoarea scena este cu mine vorbind la telefon. De aceasta data, la capatul celalalt al firului (vorba vine, caci vorbesc la mobil) ar fi un reprezentant al acestui magazin online. La fel, tot eu as fi singurul care s-ar auzi, singurele intrebari ale mele ar fi Cat de scump este? Cat de eficient este? Cat de repede puteti veni? As inchide telefonul, convorbirea terminand-o cu un mare zambet pe fata.
Urmatorul telefon ar fi tot catre un prieten (din nou invizibil), convorbire in care m-as lauda cu firma care urmeaza sa vina sa-mi monteze parchetul. Apoi l-as ruga sa vina si el cand baietii de la firma vor veni sa-mi monteze parchetul. Macar la inceput.
Scena urmatoare m-ar arata pe mine, la ora 8 dimineata (am cele 2 ceasuri, ambele cu FC U Craiova, care arata ora in cauza), cum sunt trezit de baietii de la firma Alma Parchet. Dialogul ar urma sa fie ceva de genul:
– Buna dimineata!
– Buna dimineata, baieti. La ora astaa?
– Pai n-am zis ca venim la 8?
– Pai ati zis, dar nu credeam ca veniti la 8 fix. Ziceam ca veniti pe la 9, asa … Sa dorm si eu …
– Haideti, lasati somnul, avem treaba.
Pentru ca filmul sa fie realist, actorii care vor interpreta rolurile muncitorilor vor fi jucate de angajatii firmei. Nu ii punem pe Pavlu si pe Vasluianu sa joace, lumea deja e satula de ei.
Amicul meu ar urma sa vina pe la 10, cand baietii sunt deja in toiul muncii. Ar veni sa inspecteze, ar vedea ca baietii oricum se descurca, apoi mi-ar face cu ochiul sa vin in bucatarie, sa bem ceva, ca nu au nevoie de ajutorul nostru.
Iar la acea bere magnifica (musai una din aia muncitoreasca, un Ciucas sau Neumarkt, din solidaritate cu cei care lucreaza), s-ar dezlega toate itele. El mi-ar spune ce a mai facut, mi-ar povesti despre relatia lui, despre cum nu mai aduce orice Nea Cutare in casa de cand gagica-sa a flirtrat cu Nea Vasile, mi-ar povesti si despre cum a inselat-o el pe nevasta ca sa se razbune, mi-ar povesti si despre cum ea vrea neaparat sa schimbe tot prin casa. Si, bineinteles, mi-ar povesti si despre ultima lui afacere, cum a facut rost de bani pentru toate astea.
Pe la ora 12 baietii ar veni la mine si mi-ar spune ca e timpul pentru o pauza. Deci ne-am aseza cu totii la masa si am discuta despre calitatea lucrarii.
Scena finala a filmului ar fi cu lucrarea gata, cu parchetul pus, si cu mine afland ca daca este incalzire in pardoseala inseamna ca va trebui sa dau mai des cu aspiratorul. Motiv pentru care eu incep sa caut aspiratoare pe internet. Acelasi telefon magnific, sun acelasi prieten si il intreb ce aspirator imi recomanda… Si aceeasi figura, ca la inceput, cu mine ganditor si exasperat.
La modul serios, daca va trece prin cap schimbarea parchetului apelati la Alma Parchet. Ei o sa va lamureasca pentru ce este util fiecare tip de parchet, dublu stratificat, triplu stratificat ori parchet masiv. Toate astea le aflati de la ei, in niciun caz de pe un blog de filme ori, Doamne-Fereste, dintr-un film.
Iar exercitiul cu schimbarea parchetului este o provocare venita prin intermediul Spring Super-Blog 2021. Nu m-am apucat de facut filme, insa dac-as face-o m-as cam abona la premii festivaliere. Tocmai d-aia nu m-am apucat de ele: ii las pe altii sa ia premiile. Iar pe voi va las sa va spuneti parerea despre schita de scenariu de mai sus. Si tot voi va trebui sa va imaginati cam cum ar suna critica nationala si straina vizavi de acest film. Nu, titlu inca n-am, dar dupa cum stiti, un film care se respecta are minimum 3 titluri de cand te apuci de el si pana e lansat in cinematografe.
Vorbind de vremurile normale, nu de ciudatele vremuri in care traim acum, filmele se impart in 2 categorii: filmele comerciale, cele facute pentru public, cele care fac incasari mari in cinematografe, si filmele de festival, pe care nu le poti vedea decat prin festivaluri. Exista exemple fericite de filme comerciale care au succes si in festivaluri. Ce legatura este, totusi, intre un magazin outlet si un festival de film?
Pai, intai si intai, trebuie sa vedem ce este un magazin outlet. In principiu, un magazin outlet este un magazin unde puteti intalni colectiile vechi ale marilor branduri. Asa cum la un festival te duci sa vezi filme din 2005, chiar daca festivalul are loc in 2021.Continue reading Un magazin outlet este asemanator unui festival de film
Particip la Spring Super-Blog 2021 – iata prima stire, primul lucru pe care trebuie sa-l stiti. Nu e nimic spectaculos, dintotdeauna m-a tentat competitia, dintotdeauna mi-a placut adrenalina si, chiar daca par dubios, imi place mai mult postura de elev/student decat cea de profesor. Am fost acum 1 an jurat intr-un concurs literar si, sincer va spun, mi-a displacut. Nu ii mai invidiez pe jurati si pe profesori de atunci (sincer va zic).
Imi place sa fiu jurizat, imi place sa mi se confirme ca-s bun pe ceea ce fac. Ma rog, eu stiu ca-s bun, dar din cand in cand imi place sa aud asta si din gura altora.
Deci particip la Spring Super-Blog 2021. Va incurajez si pe voi s-o faceti. V-am incurajat dintotdeauna, chiar si atunci cand am stat pe vara. Chiar si cand am iesit enervat din concurs.
Doar ca de data asta este un pic diferit. De data asta pot participa … cu mai multe bloguri. Lucru pe care, bineinteles, il puteti face si voi.
Ideea e asa: ai un blog principal, generalist, cu care participi, dar poti anunta si mai multe bloguri secundare. Pe fiecare dintre blogurile participante trebuie sa ai un articol precum acesta, prin care sa anunti ca participi. Detaliile si regulamentul le gasiti pe site-ul oficial al competitiei. Cititi-l in intregime. Nu faceti ca mine sa va mirati de fiecare data cand auziti c-ati incalcat o regula (pe bune ca asa am invatat regulamentul, incalcand sistematic cel putin un sfert din reguli).
Acum, sa revenim la oile noastre super-blogosferice. Trebuie sa va zic de ce regula asta este foarte misto si de ce ma avantajeaza foarte mult. Extrem de mult.
Ideea e asa: eu am multe bloguri, unele generaliste, unele de nisa. De cand mi-am facut blogurile de nisa, ma simt ciudat, sa nu zic altfel, sa scriu pe acea nisa pe un alt blog in afara de blogul dedicat. Sa scriu despre filme pe alt blog in afara de Cinemil e ciudat, desi am facut-o din pricina unor obligatii contractuale. Si din cauza Super-Blog, evident.
La fel si-n cazul blogului de carte ori a celui mai nou dintre ele, cel de mancare. Pe langa asta, mai e vorba de ceva, un lucru la fel de important: avand la dispozitie mai multe bloguri, am la dispozitie diverse unghiuri de abordare. O tema poate sa nu fie in sine cinefila, de pilda constructia de case, insa avand la dispozitie blogurile de nisa as putea scrie ceva frumos, original, pe tematicile in cauza. As putea vorbi despre case din viitor, as putea vorbi despre case din trecut, din filmele de epoca ori as putea vorbi despre cat de bine trebuie descrise casele in operele literare. Habar n-am.
Avand la dispozitie si aceste arme, am si un moral crescut. Stiti, in cazul meu poate functiona si efectul placebo, ceea ce in sine nu e un lucru rau. Dimpotriva: daca din 9 oameni care au luat medicamentul X la 3 s-a aplicat efectul placebo inseamna ca producatorii medicamentului au facut o treaba buna nu doar medical, ci si comunicational. In plus, e important sa nu fie invers, sa nu apara efectul nacebo, sa nu scriu articolele cu moralul scazut ca nu pot aborda temele date decat dintr-un singur unghi. Ceea ce am patit, vorbesc din propria experienta.
Momentan atat trebuie sa retineti: Particip la Spring Super-Blog 2021 SI cu Cinemil.RO! Restul blogurilor cu care particip le veti afla zilele urmatoare!
