De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete

De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete este un film atipic. Nu as zice de Oscar, nu daca si cat va castiga el, dar este un film de festival in intelesul clasic al cuvantului. Nu este un film comercial, nu-ti poti duce iubita la acest film, nu este nicidecum un film de popcorn. Desi, dintr-o anumita privinta, popcornul nu este chiar o idee rea. Va zic imediat de ce.

Doi politisti, ambii cu probleme financiare (unul urma sa-si ceara prietena in casatorie, celalalt avea o nevasta ce nu putea munci din cauza unui accident si o fiica adolescenta careia ii era din ce in ce mai greu sa traiasca in cartierul rau-famat unde locuiau), sunt suspendati din cauza folosirii fortei in mod exagerat si nejustificat. Nu doar ca fusesera vazuti intervenind (desi interventia fusese una de succes, in urma ei fiind prins un traficant important de droguri), dar fusesera si filmati. Nu-i vazusera doar colegii si sefii, ci ii vazuse toata tara.

Drept urmare, cei 2 hotarasc sa mearga intr-o misiune neoficiala, pe cont propriu, urmarind un suspect. Unde ajung ei, ce punea la cale acel suspect si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Acum, e greu sa va vorbesc despre film fara sa va fac spoilere. Nu pot sa va vorbesc despre finalul sau, dupa mine un punct forte, pentru ca as strica farmecul vizionarii filmului. Din punctul meu de vedere, faptul ca NU are happy-end, da, nu are, vedeti voi exact cum si de ce, e un mare atu.

Si faptul ca filmul este, in aparenta, (prea) lung, este un avantaj. Acesta este farmecul lui: scene lungi, in care ai timp, alaturi de protagonisti, sa savurezi atmosfera. Ai timp sa mai bagi un pic de popcorn, ai timp sa procesezi ceea ce ti s-a spus pana atunci. Si, daca ma intrebati pe mine, o durata atat de mare este justificabila in cazul unui film de genul. Ganditi-va doar ca urmeaza un Avengers de peste 3 ore …

Nu este un rol tipic pentru Mel Gibson, te-ai astepta la alt film, dar credeti-ma pe cuvant, are o interpretare magistrala. Convingatoare. La fel de bun precum a colegului sau, Vince Vaughn.

De fapt, toate acestea, ca tot unitar, functioneaza perfect. De altfel, daca stau sa ma gandesc, nici titlul, De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete (ganditi-va strict la titlul original, englezesc, cel aproape imposibil de tradus si de explicat), nu este chiar unul tipic, obisnuit. Titlu sugereaza (ori chiar spune in mod direct) faptul ca urmeaza un film ATIPIC din aproape toate punctele de vedere.

De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete nu este un film politist, ci este un film cu si despre politisti. Nu este un film cu buni si cu rai, nu este un film unde tii cu adevarat cu cineva, ci este un film despre limite si despre cat de mult poti si trebuie sa depasesti aceste limite. Despre cat de mult poti trece dincolo … (de lege, de morala …)

De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete nu este un film pentru toata lumea, dar tare m-as bucura sa mai fie persoane care sa aprecieze acest gen de filme. Pentru mine, De cealalta parte a justitiei – Dragged Across Concrete este o bijuterie si inca una rara. Uitandu-ma in jur si la ce urmeaza sa apara, as putea spune ca este un film UNIC, (macar) in peisajul cinematografic al anului 2019.