Despre trup si suflet – TIFF 2022

Despre trup si suflet a aparut in 2017, insa desi a fost pe radarul meu personal in saptamanile aparitiei, contextul mi-a fost cumva nefavorabil. Nu mai tin minte exact motivele, insa am avut o perioada aglomerata, am tot fost plecat, asa ca fara sa am motive anume, l-am evitat. L-am ignorat. Aflasem lucruri bune si foarte bune despre film, sa ne intelegem, asa ca decizia de a-l evita a fost cauzata mai degraba de context.

A rulat si la TIFF 2017, stiu ca a fost sold-out atunci. In mod cert premiul de la Berlin a fost unul dintre factori.

Timpul a trecut, asa ca am auzit tot mai rar despre acest film. Am fost, insa, placut surprins sa aud ca Despre trup si suflet va avea din nou proiectii la TIFF, de aceasta data dupa 5 ani.

Mi-am zis ca or fi motive nu doar comerciale, ci si de natura calitativa. Asa ca in a doua zi de festival, la ora 12:30, am mers la Cinema Victoria cu sperante destul de mari. Prima surpriza placuta: numarul mare de spectatori. Pentru un film care a mai fost la TIFF si care a rulat si in cinematografe, numarul lor era chiar mare. De asemenea, imi amintesc ca a rulat si pe niste platforme de streaming ori chiar in sistem VoD. Altfel spus, cine a vrut sa-l vada a avut posibilitatea s-o faca.

Nu-mi dau seama daca in sala erauj majoritari cei care-l vazusera deja si voiai sa-l mai vada inca o data ori cei ca mine, care-l ratasera si considerau ca mai au o sansa. Cert este ca la final spectatorii pareau marcati, impresionati, de ce vazusera. Deseori sunt atent la reactiile la cald ale publicului, le consider esentiale. La fel de importanate si de relevante sunt si reactiile din timpul proiectiei, iarasi unele care au dovedit ca spectatorii AU TRIAT acest film.

Despre trup si suflet este o poveste de dragoste atipica intre 2 personaje care iubesc greu. Imi vine sa le zic introvertiti, dar si unul, si unul sunt mai mult decat atat. Introvertit nu este nicidecum un cuvant care sa cuprinda complet felul lor de-a fi. Endre este directorul financiar al unui abator de vite, acesta avand o problema fizica mai veche: avea o mana inerta, nefunctionala, PROBABIL din cauza unui AVC ori a unui alt accident (ori n-am fost eu atent si s-a precizat in film, ori este doar o interpretare a simptomelor, cert este ca pe multe site-uri si bloguri am gasit AVC ca diagnostic CERT). Din acest motiv el avea si sufletul inert, refuza practic sa mai iubeasca, sa se mai apropie de oameni. La acel abator vine Maria, un nou inspector de calitate. Un incident intern aparent minor il determina pe Endre sa aduca un psiholog, care incepe sa-i intervieveze pe angajati. Asa cei 2, Endre si Maria, afla ca aveau acelasi vis in fiecare seara: el era un cerb, ea era o caprioara. Evident, filmul mi-a adus aminte de Inception si de cum poate intra cineva in visul cuiva. Ideea nu este dusa chiar atat de departe, visul comun fiind aici doar un pretext pentru ca ei sa se deschida.

Revenind la Maria, vorbim despre o persoana autista, insa functionala din punct de vedere social. Psihologii explica foarte bine fenomenul, de altfel am gasit pe Google un articol scris de o bloggerita-psiholog, Daniela Dumitrescu, care mi se pare edificator pentru aceasta perspectiva. Imediat dupa film am vorbit cu o alta amica, tot psiholog si ea, care a vazut filmul acum 5 ani si care inca si-l amintea perfect. Mi-a spus ca i se pare un film emblematic, excelent, pe care-l are in vedere pentru a-l recomanda pacientilor.

Cum se indragostesc ei, cat de propice pentru o poveste de iubire este un abator si cum se incheie totul ramane sa descoperiti singuri.

Un aspect interesant, care atrage atentia „cunoscatorilor”: Despre trup si suflet a fost PRIMUL film distribuit de Bad Unicorn in Romania. Si-au inceput activitatea cu dreptul, ca sa zic asa. Nu-mi dau seama daca cifrele filmului, conform Cinemagia vorbim despre un total de 17.828 de spectatori, care au generat incasari de 55.230 de dolari.

Va ziceam la inceputul articolului despre faptul ca spectatorii AU TRAIT filmul Despre trup si suflet. Fix asta va recomand si voua. Nu este un film pe care sa-l vezi, ci este un film pe care-l traiesti. Evident, fiecare il traieste altfel, fiecare se raporteaza altfel la el. Si pentru ca vorbim despre introvertiti, despre persoane cu autism, este cert ca unele vor putea digera mai bine filmul in confortul propriei locuinte. Altii, insa, nu concep sa nu-l vada la cinema, acolo considera ca-l traiesc cel mai bine.

Iar eu chiar ma bucur ca am vazut Despre trup si suflet la TIFF, chiar si dupa 5 ani, o alta coincidenta fericita, de data asta pentru mine, ca spectator. Consider ca intr-o sala de mall nu s-ar fi potrivit deloc in peisaj, consumul de popcorn si anumiti spectatori ar fi stricat experienta. Ori, la fel de grav, o sala goala ori aproape goala. Caci eu traiesc cel mai bine filmele in sali PLINE de cinema, nu goale ori golite de masuri pandemice.