Domnisoara Paradis – talentul sau vederea? – TIFF 2018

Domnisoara Paradis este un film de epoca (actiunea petrecandu-se in anul 1777, in Viena, pe atunci capitala de imperiu), vazut de mine in cadrul TIFF 2018. Ca sa respect adevarul istoric, orasul in care am vazut filmul facea parte, pe atunci, din acelasi imperiu, Habsburgic. Asta ca fapt divers.

Nu voi vorbi despre costumele si atmosfera de epoca, nu ma pricep la aceste aspecte, am prieteni cinefili foarte pasionati de domeniu, ei sunt mult mai in masura. Voi vorbi, insa, despre interpretarile personajelor (in special a personajului principal, interpretat de romanca Maria Dragus, cunoscuta publicului dupa rolul Elizei din Bacalaureat) si, mai ales, despre alegerea pe care eroina principala, Domnisoara Paradis, a avut-o de facut. 

Pe scurt, ca sa intelegeti contextul, Maria Theresia Paradis, Domnisoara Paradis, este o tanara cantareata de pian oarba. Este foarte talentata si face parte dintr-o familie importanta, instarita. O precizare importanta din punct de vedere medical: ea nu se nascuse oarba, ci orbise deodata, brusc, in copilarie. Familia ei, disperata de ineficienta tratamentelor, o trimit la un controversat doctor, Franz Anton Mesmer. Aici, ea incepe sa-si recapete vederea, dar pe masura ce aceasta ii revenea, talentul sau de baza, cel muzical, ii era afectat. Este pusa in fata unei dileme socante: are de ales intre continuarea tratamentului, lupta pentru a-si recapata vederea, si intreruperea acestuia pentru a nu-i fi afectat talentul muzical.

E drept, lucrurile erau mult mai complicate de atat, caci decizia nu a luat-o ea, ci a fost luata de familie. Doctorul acelui sanatoriu insistase ca ea sa ramana, pentru el Domnisoara Paradis era un trofeu, prin intermediul acesteia el dorea sa devina celebru, insa singurul ei dar, singurul ei talent, era cel muzical. Cum putea ramane fara tot ce avea ea mai de pret?

Totodata, este important de stiut modul in care sunt setati oamenii. Un om care-si recapata vederea trebuie sa reinvete sa vada, ca un copil mic. El vede un obiect, fara sa stie, insa, ceea ce este acela. Nu are notiunea de culoare, nu are notiunea de frumos sau urat.

Nu va dezvalui care este decizia finala, ce decizie ar fi luat ea, de ce tratamentul doctorului in cauza era controversat si de ce colegii de breasla ai acestuia il contestau. Va invit, insa, sa va ganditi un pic la aceasta dilema, sa incercati sa raspundeti, pentru voi, la acea intrebare, sa va ganditi, inainte de film, la alegerea pe care ati fi facut-o voi.

Partea interesanta si as zice infricosatoare este faptul ca acest film este real. Actrita romanca Maria Dragus, prezenta la proiectia din cadrul TIFF 2018, ne-a marturisit la final cat de mult s-au documentat. Ea sustine ca totul este intocmai cum s-a intamplat, lucru pe care nu am timp sa-l verific. Si, cum zic unii regizori, nici macar nu este important, filmele trebuind luate ca atare in multe cazuri.

Poza facuta la finalul proiectiei

Legat de ea si interpretarea ei, ganditi-va un pic: o persoana care vede este nevoita sa interpreteze o nevazatoare. Ganditi-va cum arata ochii unui nevazator si cum trebuie sa-ti fuga ochii ca sa para ca nu vezi. Si totul era real, pe bune, nu erau efecte facute pe calculator. Nu e singura interpretare solida, dar este cu siguranta cel mai greu rol din film, deci ea iese in evidenta.

Filmul Domnisoara Paradis va fi apreciat de fanii filmelor de epoca, de catre cinefili melomani, in special pasionatii de vals vienez, de catre fanii filmelor-biografie (filmele care scot in evidenta o persoana reala), de catre cei empatici cu suferintele nevazatorilor (bineinteles, si de catre nevazatori, in cazul in care filmul este proiectat special pentru acestia; sunt proiectii speciale pentru nevazatori, ideea fiind extrem de misto), dar si de catre pasionatii de filme bune. Unora li se poate parea plictisitor, mai ales inceputul (un inceput un pic greoi), chiar daca, per total, filmul are o durata de sub 100 de minute.

Per total, Domnisoara Paradis este un film care mi-a placut. Este o alegere buna, corecta, pe care n-o regret. Si, desi nu observasem asta dinainte, ma bucur ca am bifat un nou film strain care are un actor roman in distributie. Imi place sa vad nu doar filme romanesti, produse de romani si regizate de romani, ci si filme straine in care unul sau mai multe roluri sunt jucate de romani, la fel cum ma atrag si filmele exclusiv straine turnate in tara noastra.

Domnisoara Paradis a fost vazut(a) in Iulius Mall (un PARADIS al consumerismului contemporan), in cadrul TIFF 2018, eveniment ce are loc in frumosul oras Cluj-Napoca, oras care la 1777, an in care se desfasoara actiunea filmului, facea parte din Imperiul Habsburgic. Titlul original este Licht, insa romanii au preluat ideea francezilor, in Franta ruland sub denumirea de Mademoiselle Paradis, tradus intocmai si la noi, Domnisoara Paradis. Un nume sugestiv si extrem de atractiv, din punctul meu de vedere.

 

RaspundE-MI-L