Duel in trei

Duel in trei este o comedie romaneasca de epoca inspirata din piesa de teatru Ursul de Cehov. O adaptare romaneasca a celebrei piese rusesti, asta ne ofera regizorul-coscenarist Iura Luncasu in cel mai recent proiect cinematografic. Sa le luam pe rand.

In piesa lui Cehov, pe care am vazut-o montata in multe variante, un debitor vine acasa la o vaduva pentru a-si recupera datoria facuta de fostul sot al acesteia. Pentru ca vaduva nu poate plati, debitorul hotaraste sa ramana in casa ei pana aceasta isi va plati datoria. In tot acest timp, intre cei 2 se infiripa o frumoasa relatie de dragoste.

In filmul Duel in trei, actiunea din piesa lui Cehov este imbogatita. Pentru frumoasa vaduva mai exista un pretendent, in plus in acea casa mai exista inca o fata numa’ buna de maritat. Care fata are si ea un pretendent.

Toate acestea se petrec intr-un sat transilvanean (de fapt, imaginile de inceput cu Mocanita ne duc cu gandul la zona Maramuresului) din anul 1920. Toate numele sunt romanesti, totul este autentic romanesc. Deci povestea ruseasca de la finele secolului 19 (Cehov a scris Ursul in 1888) a devenit o poveste romaneasca interbelica.

Jos palaria pentru adaptarea la realitatile autohtone. De multe ori mi-am dorit ca povestile rusesti sa fie adaptate, personajele sa aiba nume romanesti, vorbele lor sa fie mai autohtone, mai „de-ale noastre”, gandurile lor sa fie legate de realitatea de aici. Scenaristii Iura Luncasu si Radu Gabriel au reusit acest lucru cu succes. Sincere felicitari pentru ei!

Legat de partea „de epoca”, aici lucrurile sunt relative. Nu e neaparat de rau ca nu m-am simtit ca la 1920, povestea parandu-mi usor atemporala. As fi dorit repere mai solide, sa se vorbeasca despre Marele Razboi de pilda. Insa pe bune ca as fi vrut niste mici indicii. Mici repere temporale.

De pilda, personajul principal Mihail vine din Franta in satul sau natal pentru a-si marturisi dragostea pentru o fata de acolo. Insa nu aflam nimic: ce a facut omul ala in Franta, de ce se intoarce, cu ce se ocupa si alte detalii. Din acest motiv, povestea s-ar putea lesne desfasura in 1905, in 1920, 1930 ori chiar 1950.

Nu avem nimic care sa ne sugereze ca ar fi democratie, deci totul s-ar putea petrece chiar si sub comunisti. Daca Mihai Sora s-a intors din Franta pentru a sluji patria, de ce unul ca Mihail (ce coincidenta de nume… hmmm…) nu s-ar fi putut intoarce din aceleasi motive? Ca n-ar mai fi avut voie sa se intoarca in Franta e cu totul alta discutie.

Legat de interpretarile actorilor nu vreau sa intru foarte mult in detalii, insa vreau sa subliniez trei lucruri importante.

Primul dintre ele este legat de personajul interpretat de Adrian Titieni: din nou este vorba despre un preot. De data aceasta este FOSTUL preot (in Trei kilometri pana la capatul lumii era preotul „titular”), va las pe voi sa descoperiti de ce fost. Ideea e ca omul se potriveste perfect acestui rol. Pare „preotul perfect”.

Un al doilea lucru de subliniat este „cuplul” Radu Gabriel si Ana Radu, care sunt si in film tata si fiica. Chiar ii spuneam lui Radu Gabriel la finalul proiectiei ca ii calca pe urme lui Adrian Titieni. Ana Radu nu are un rol foarte pronuntat, insa chimia dintre ei se vedea chiar si in acele scurte momente. Eu o urmaresc pe Ana Radu inca de la debutul ei in lungmetraj (Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor). O actrita care promite.

Un ultim actor despre care simt nevoia sa vorbesc este cel principal, Florin Aioane. El il interpreteaza pe Mihail, insa il vazusem foarte recent pe scena de teatru, in superbul Mary Stuart. Excelenta interpretare, excelent actor. Este debutul sau cinematografic, asa ca interpretarea sa este cu atat mai remarcabila.

Nu spun ca Duel in trei este perfect, insa pentru ca mie mi-a placut si mi-a lasat o senzatie frumoasa, va las pe voi sa-i descoperiti defectele. Eu vi-l recomand din suflet, urmand a intra in circuitul normal al cinematografelor din 3 ianuarie 2025, fiind distribuit in Romania de Viva Productions.