Feathers – Les Films de Cannes a Bucarest 2021
Feathers este unul dintre cele mai dubioase filme vazute vreodata, din orice unghi l-ai vedea. Daca l-as fi gasit intamplator pe net si l-as fi vazut, nu i-as fi dat mare importanta. Faptul ca acest film a fost apreciat de critici la Cannes ma face sa-l privesc dintr-o alta perspectiva. Ma face sa-l iau in serios, mai precis.
Pe scurt, avem o familie egipteana (se pare ca-n Egipt s-ar petrece actiunea, desi nu se precizeaza nicaieri asta) traditionala, unde tatal este capul familiei, singurul care aduce bani in casa, cel care tine intreaga familie. Toti 5 (2 soti si 3 copii) stau intr-o locuinta minuscula, insa nu-si refuza cateva mici bucurii.
Momentul care schimba radical viata familiei este ziua unuia dintre copii, cand tatal vrea sa-i faca o bucurie si cheama un magician. Acest magician are un numar cum probabil ati tot vazut: introduce un om intr-o cuie, de acolo urmand a scoate altceva, in acest caz o gaina. Doar ca aici vorbim despre o transformare pe bune, caci capul acelei familii, tatal, dispare complet, in locul sau aparand buclucasa gaina.
Viata sotiei se schimba radical: ea trebuie sa fie in continuare femeia din casa, dar trebuie sa preia si din atributiile barbatului. Trebuie sa aduca bani in casa, altfel vor ramane fara lucruri si vor fi si dati afara de acolo.
Totodata, ea vrea sa-si recupereze barbatul, vrea sa stie cine este acel vrajitor si cum poate sa transforme inapoi gaina in om.
Nu va spun ce transformari sufera femeia, nu va spun cum se termina totul, toate acestea trebuie sa le descoperiti singuri.
Va voi spune, insa, 5 ganduri ale mele vizavi de acest film, ganduri care mi-au trecut prin cap atat vineri seara, cand am vazut filmul (vineri 22 octombrie 2021, pentru cei care vor citi peste cateva luni acest articol), cat si zilele urmatoare (abia duminica noaptea spre luni scriu acest articol).
Primul gand, de care aminteam in primul paragraf, este cum ar trebui sa judec acest film: ca pe o comedie (fie ea si neagra), deci sa o judec intai si intai prin prisma umorului, sau ca pe o drama, ca o tragedie care se abate asupra unei familii din senin. Aceasta sintagma, din senin, trebuie vazuta si altfel: cati oameni n-au patit-o rau de tot in urma unui eveniment … fericit? Ma rog, problema mea era ca tot osciland intre cele 2, nu-mi dadeam seama daca trebuie sa sufar alaturi de personaje sau nu. Partea cu vrajitorul, cu magia, evident nerealista, ma impiedica sa empatizez cu personajele.
Al doilea gand era dat de ideea de magie. Cand au oamenii din jurul meu ca si-ar dori o lume plina de magie, de fiecare data imi vine sa le spun: esti tu sigur/a (mai mult sigura, caci persoanele cu astfel de ganduri sunt cu precadere femei) ca acel vrajitori ar fi musai buni si ca vrajile ar fi toate in favoarea ta? Astfel de persoane ar trebui sa vada acest film. Sa le iasa magia pe nas, ca sa zic asa.
Al treilea gand este legat de locatia unde am vazut filmul. Sper c-o stiti pe celebra Popeasca, pisica neagra din curtea Institutului Francez. Eh, fix inainte de proiectie ne-a intampinat frumos, vrand parca sa ne multumeasca pentru prezenta. Avand in vedere ce am vazut, mi se parea ca nu exista vreo locatie mai nimerita pentru acest film. Si, evident, intrebarea aia pe care abia ai puterea s-o rostesti: ce rol avea Popeasca in toata povestea asta?
Al patrulea gand, asupra caruia nu voi insista, este cel legat de proverbul romaneasc Orice sut in fund e un pas inainte. Eu as zice ca nu chiar orice sut in fund, drept urmare as reformula in Orice sut in fund SE POATE DOVEDI un pas inainte, daca stii sa-l interpretezi astfel. Va las pe voi sa descoperiti cum se aplica exact proverbul in cazul filmului Feathers.
Un ultim gand al meu este legat de reactia salii. Nu stiu daca ACEST festival atrage un public diferit, nu stiu daca situatia sanitara din Romania a gonit un anumit public ori daca pur si simplu publicul prezent era in transa, insa am fost mirat ca in cateva minute publicul n-a reactionat, n-a percutat la glume. Poate restul publicului a luat prea in serios acest film? Ori, poate, cine stie, rasetele nu se mai aud din cauza mastilor (desi la o alta proiectie, asta seara, ma rog, deja ieri, la filmul Benedetta s-au auzit in cateva randuri rasetele salii). Cert este ca, pentru a incerca sa raspund la primul gand, majoritatea celor din sala au luat filmul in serios. PREA in serios, as zice eu. Iata de ce unele filme trebuie vazute in salile de cinema: pentru mine, reactia salii este destul de importanta.
Nu stiu daca Feathers va intra si in circuitul normal al cinematografelor, momentan nu are vreun distribuitor, insa va sfatuiesc sa-l vedeti. Evident ca in confortul propriei locuinte multi vor opri proiectia dupa primele 20-30 de minute. Insa daca sunteti iubitor de filme bune si apreciati chiar si ideile excentrice, eu zic ca Feathers nu trebuie ratat. Pietrele le astept dupa (imi vine sa spun ca astept sa dati cu pietre in mine pana-mi merg … fulgii).
Be the first to leave a reply