First man – Primul om pe luna

First man – Primul om pe luna este primul film despre care pot spune ca te plictiseste si te oboseste deopotriva. Nu m-a dat pe spate din niciun punct de vedere, m-a plictisit pentru ca a adus putine lucruri noi, dar este in acelasi timp foarte zgomotos. Durata filmului, de peste 2 ore, accentueaza atat starea de plictiseala (un ritm extrem de scazut), cat si pe cea de oboseala. Serios, camera aia tremuranda se potriveste in putine cazuri, nu trebuie abuzat de acest procedeu.

Nu intru in disputa legata de steagul Americii. Dupa mine, o decizie comerciala menita sa creeze BUZZ in jurul filmului. Pe scurt: in acest film nu vedem momentul in care Neil Armstrong infige steagul SUA pe luna. Motiv pentru care multi nationalisti americani, cu Trump in frunte, s-au inflamat.

Nu intru nici in detaliile legate de cat de mult modifica acest film realitatea. Exista un site specializat care analizeaza filmele strict din aceasta perspectiva. Procentual, dupa ce am citit acolo, pare a fi cam 80-85% real.

Ma voi referi strict la aspectele cinematografice, cele care fac un film sa fie bun sau rau, plictisitor sau antrenant, plin de suspans sau previzibil. Un film fictionat foarte mult poate fi foarte bun, foarte bine realizat, in timp ce un film care respecta intocmai faptele reale se poate dovedi plictisitor, sec, inutil.

Incep cu prima mea problema si anume interpretarea lui Ryan Gosling, care nu poate veni decat la pachet cu personajul Neil Armstrong pe de-a-ntregul. Nu stiu cum era el, nu stiu daca acesta era scenariul sau nu, ce stiu eu este ca mi s-a parut personajul cinematografic cel mai sec, cel mai lipsit de sentimente, din cati am vazut. Pe de-o parte, daca asta si-a propus, daca asta i s-a cerut, interpretarea e geniala, perfecta, merita felicitari. Pe de alta parte, sentimentele mele sunt de respingere. Probabil, si ale altor spectatori. Nu ma pot atasa de un astfel de personaj, indiferent ca sunt american, roman, indian ori spaniol. Asa o fi fost rolul sau Ryan Gosling a interpretat atat de inert? Inert sa fie cuvantul corect?

A doua problema este data de ritm: extrem de lent, cu enorm de multe momente moarte. In loc sa avem un ritm-racheta, sa stam cu sufletul la gura, sa nu stim cand a trecut filmul pe langa noi, vedem totul la viteza melcului. Mai c-as zice ca ne aflam intr-un film romanesc (apropo, este pomenita si Romania pe acolo, s-a transmis si la noi aselenizarea!).

Nu discut celelalte personaje, despre nici unul nu as putea spune ca a avut o interpretare foarte buna (stiu, voi fi contrazis de critici), chiar daca nu vad interpretari pe langa, total gresite. Doar a actorului principal iese in evidenta, sare in ochi, este iesita din tipar (in sens pozitiv sau negativ, depinde de unghiul din care-i privita).

Ma gandesc, insa, la modul serios, care este UTILITATEA acestui film? Strict cinematografic, nu-ti starneste aproape nimic: amuzament nicicum, sentiment patriotic posibil, nu e cazul in alte tari in afara SUA, nu te informeaza cu privire la aproape nimic (cati dintre cetatenii de rand sunt interesati, oare, de OMUL Neil Armostrong? in Romania ar fi cineva interesat de OMUL Dumitru Prunariu?), informatii care oricum se gasesc online, nu aduce nici macar o perspectiva noua (sa puna intr-o lumina diferita evenimentele, sa emita o ipoteza cu privire la lucrurile nelamurite complet), nu ne ofera nici interpretari solide, lectii de actorie ori macar de regie.

Nu zic, unii-l vad film de Oscar, criticii i-au gasit si-i voi gasi multe calitati. Ce mi se pare mie plictisitor lor li se pare interesant si de urmarit. Procedeul care mie mi se pare obositor, camera tremuranda (shaked-camera), lor li se pare o alegere inspirata.

Va avea succes in SUA, scandalul legat de Steagul SUA va creste vanzarile. Inclusiv declaratia lui Trump, dupa altii neinspirata, dupa mine corecta din punctul de vedere al strategiei electorale.