Glasul Domnului este surpriza placuta a TIFF 2019
Sa fim bine intelesi: Glasul Domnului este o carte celebra in literatura SF, fiind scrisa de catre cunoscutul autor polonez Stanislaw Lem in anul 1968. Daca nu ati auzit de autor, va zic doar atat: Solaris.
Pentru pasionatii genului SF, si erau destui in sala, filmul este un deliciu. Cum de o asemenea carte, deopotriva grea si cunoscuta, a fost ecranizata de unguri si nu de americani, este o intrebare la care inca nu am raspunsul. Si, cumva, simt ca nici macar nu e bine sa fac prea multe sapaturi. Prefer sa iau lucrurile asa cum sunt.
Prefer sa pastrez ideea filmului, de fapt. Pana sa ajung la ea, ca sa inchei subiectul, trebuie sa spun ca la acest film am ajuns cumva din greseala. Sau, ma rog, dorind sa vad alt film, unde nu mai erau locuri, am luat bilete la filmul la care puteam ajunge al carui titlu mi-a facut cu ochiul.
Si, dupa cum deja stiti, la acest TIFF 2019 este o sectiune distincta, ORA DE RELIGIE. Eram ferm convins ca aici se incadreaza si acest film. Si, sincer sa fiu, nu eram chiar departe de adevar.
Povestea este una estica: un tanar isi descopera tatal intr-unul dintre documentare si pleaca in America sa-l caute. Acesta disparuse prin anii 70-80 din Ungaria comunista si nu se mai stia nimic de el. Nici familia, nici autoritatile.
Fiul sau afla implicarea tatalui sau intr-un proiect strict-secret al guvernului american.
Fara sa va spun exact in ce consta proiectul si care era implicarea profesorului, va zic doar ca in film se vorbeste deopotriva despre civilizatii extraterestre, religie (chiar daca tangential), familie, ceva politica, totul condimentat cu foarte mult suspans si cu niste personaje fabulos de bine construite.
Mi-ar fi greu sa explic ideile expuse in film, pe de-o parte pentru ca as face spoiler, de care ma tem si pe care vreau sa le evit cat pot, pe de alta parte pentru ca nu-s atat de familiarizat cu literatura si cinematografia SF. Nici macar Solaris nu am citit.
Legat de cartea care sta la baza filmului, aceasta se numeste Glos Pana (titlul original, din poloneza), fiind tradusa la noi abia in 1997, la Editura Nemira, sub titlul Glasul Domnului, titlu care a fost pastrat si de catre producatorii filmului. Din pacate, aceasta carte se gaseste foarte greu, daca doriti s-o cumparati. Probabil doar fanii infocati ai genului o au. Asa ca daca stiti un astfel de fan, puteti sa va folositi de el si s-o imprumutati.
Altfel, Glasul Domnului este tipul de SF care va multumi atat fanii genului, cat si pe ceilalti. Are indeajuns de putina stiinta incat sa poata fi inteles si de catre profani. Are, totodata, niste mesaje filosofice extrem de misto construite. Iar personajele, dragutele de ele, sunt toate extrem de bine conturate.
Glasul Domnului s-a auzit la TIFF 2019, dar cautati-l si voi si pe oriunde-l gasiti, dati-i ascultare. Si nu, nu e deloc un indemn religios. Dar nici un indemn antireligios nu este, caci si persoanele religioase se vor putea regasi in aceasta povest.
Be the first to leave a reply