The history of love – Povestea iubirii – TIFF 2017

La TIFF filmele romanesti sunt fie in competitie, fie ruleaza in sectiunea Zilele Filmului Romanesc. Se acorda si acolo un premiu, cel mai bun lungmetraj romanesc.

Sunt, insa, filme aproape romanesti. Sunt filme cu ceva romanesc in ele, in afara competitiei, in afara sectiunii Zilele filmului romanesc.

Mi-am pus deseori problema de ce anumite filme NU sunt semnalizate ca atare. De ce unii regizori romani prefera sa NU se laude ca filmul lor este romanesc. Eticheta de film romanesc este una negativa, goneste spectatorii din salile de cinema?

Luni seara, in cea de-a patra zi de la TIFF 2017, am avut ocazia sa vad 2 astfel de filme. Filme aproape romanesti. Cele doua sunt The Wanderers si acest The history of love – Povestea iubirii.

La The Wanderers lucrurile sunt relative, sunt discutabile. Acolo vorbim de cativa actori romani, acolo vorbim de un regizor roman (crescut si educat aici, #cumarveni), chiar daca multe aspecte sunt specifice filmelor americane (unele preluate de acolo, altele ironizate).

In cazul filmului The history of love – Povestea iubirii lucrurile stau, insa, cu totul altfel. Filmul, de fapt, nu are nimic romanesc in el. Nici calitati, nici defecte. Nu are actori romani in el, actorii vorbesc limba engleza nu ca o conventie, iar regizorul, desi in acte roman, este un cetatean romano-israelian fugit din Romania in 1980, scolit la Paris. Nu este nimic gresit in asta, spun doar ca nu a facut scoala in Romania. Are alta scoala, gandeste altfel.

Povestea, in fapt mai multe povesti paralele care abia la final se leaga intre ele, mi-a amintit de The Words. Acolo este vorba, ca si aici, de cuvinte furate, de sentimente furate. Insa este mai mult decat atat. Mult mai mult decat atat. O poveste complexa ce nu poate fi rezumata nicicum. O poveste pe care trebuie s-o vedeti.

Si, pentru ca incepusem asa, chiar sunt curios: pe voi va goneste, din start, sintagma Film Romanesc? Veti merge sa vedeti The history of love – Povestea iubirii stiind ca este cat se poate de neromanesc? Atat de mult v-au enervat regizorii romani?

Altfel, The history of love – Povestea iubirii a avut, la TIFF 2017, doua proiectii si va mai avea inca una. Bilete multe vandute, spectatorii deja sunt peste o mie. Daca nu chiar 2000. Si a fost aplaudat indelung. Multe aplauze. Calduroase, sincere. Pe care, din punctul meu de vedere, le merita din plin.

The history of love – Povestea iubirii este, in acelasi timp, un film neromanesc, dar si neamerican. Este cu iubire, dar deloc siropos. Are regizor roman, dar nu are ciorba. Este frantuzesc, dar se vorbeste in engleza. Este canadian, dar actiunea nu se petrece-n Canada. Cu toate acestea, este coproductie SUA – Canada – Franta – Romania. Este atipic din multe puncte de vedere, dar prin asta atrage. E diferit, dar e frumos. Nu prea ai cum sa nu-l iubesti.

The history of love – Povestea iubirii intra in cinematografe din 9 iunie (de vineri), fiind distribuit de Transilvania Film. Deci daca nu l-ati vazut la TIFF 2017, clujeni sau nu, aveti ocazia sa-l vedeti. E drept, intr-o sala mai goala, fara regizor care sa va vorbeasca la final, dar il puteti vedea. Unii prefera asa, in liniste. Dupa preferinte. Salutari CINEMILE tuturor!